Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

CHIRITZA ÎN CONCERT
după Vasile Alecsandri și Matei Millo
spectacol concert de: Ada Milea
Data premierei: joi, 28 februarie 2019

Chiritza în concert este un fel de operetă bufă sau ultrabufă, ca să mă exprim și eu în stilul celor de azi (...) operetă dirijată, cum spuneam, de marea actriță care se conturează a fi Anca Hanu. (...) Spectacolul Adei Milea și al Ancăi Hanu cu Chiritza e o victorie a teatrului comic și satiric.

Nicolae Prelipceanu, Chiritza râde, cântă și dansează,

în Teatrul azi nr.12/2019
 



Chiritza în concert
 e, indubitabil, spectacolul Ancăi Hanu (colaboratoare a Adei Milea și în crearea muzicii și a versurilor): are o voce și abilități muzicale absolut incredibile într‑un teatru fără tradiție de musical, o expresivitate corporală și facială remarcabilă, o rezistență fizică și un control asupra întregii situații (Chirița chiar e în tot, în toate și cu toți) rar de găsit. (...) Chiritza... e una dintre produc­țiile Adei megaelaborate sonor (și cu poten­țial de a naște șlagăre).


Iulia Popovici, Recuperarea moldovenismului, de la Galați la Cluj,

în Observator cultural nr.993 (734) 31 oct.-6 nov.2019

 



Ada Milea a impus un gen de producție ce teatralizează muzica și o face să dea tonul la rampă într‑un spectacol-concert.(...) La Chiritza în concert a pornit de la textele lui Vasile Alecsandri și Matei Millo, reinterpretate, actualizate împreună cu Anca Hanu (...) [conducând actorii] la propriu și la figurat pe traseele unui spectacol pur și simplu încîntător.

 

Oltița Cîntec, Ce-am făcut la FNT 2019,
în Observator cultural nr.993 din 30 oct. 2019

 


 

Un spectacol de excepţie marca Ada Milea, Chiritza în concert, adaptare cât mai contemporană după Vasile Alecsandri ṣi Matei Millo, a delectat publicul (...)Se râde cu lacrimi, se aplaudă furtunos o echipă ce transmite în sală plăcerea jocului ṣi satisfacţia actorului care se simte bine în personaj.


Tamara Constantinescu, O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze -
Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019
,
pe LiterNet.ro, 6 nov.2019

 



Spectacolul Naționalului clujean Chiritza în concert de Ada Milea. E un spectacol ce nu trebuie ratat din mai multe motive:

În primul rând, pentru că ne arată că putem sărbători relaxați, cu zâmbetul pe buze un alt centenar, înrudit cu cel de anul trecut. Sub genericul Împreună, a 9-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj (9-13 octombrie) au celebrat centenarul înființării Teatrului Național la Cluj, la un an după Marea Unire de la 1918. 

În alt doilea rând, pentru că la teatru comedia ne ajută, de la Alecsandri încoace, să ne scrutăm metehnele fără vindecare, se pare, iar genul spectacolului concert livrează cu umor și detașare o savuroasă satiră la adresa parvenitismului și snobismului îmbogățiților din lumea românească de ieri și de azi.

În al treilea rând, pentru performanța trupei actorilor clujeni care reușesc Împreună un musical de cea mai bună calitate prin care își confirmă maturitatea profesională. Scenele de text trec firesc în muzică cu această distribuție capabilă să cânte nu doar cu vocea, ci și la cele mai năstrușnice instrumente.  

 

Oana Cristea Grigorescu, Cronici în foileton de la un centenar prelungit,

în revista Scena.ro, 22 oct.2019

 



Sarabanda aventurilor, întorsăturile de vodevil și commedia dell‘arte, textul plin de comicării, perfecta mișcare scenică, actorii ce ne delectează cu elanul și talentele lor în sarabanda dinamică de întâmplări și cântece pline de vervă sunt gustate - 1h 10 minute - la maximum de spectatori. Partiturile actorilor sunt egal distribuite, dar se evidențează, prin pondere, o Anca Hanu care strălucește cu o rară energie nu numai actoricească, ci și muzicală, ce a impresionat și un cunoscut critic de operă clujean. Finalul e grandios, în forță, pe heavy-metal și publicul încântat aduce actorii și pe regizoarea Ada Milea la rampă de șapte-opt ori, cu ovații.


Eugen Cojocaru, „Broadway-musical made in Cluj,

în revista Tribuna, nr.400, 1-15 mai 2019



Premiera deşuchiată de acum câteva zile e extrem de plăcută. Înoată în muzicalitate burlescă şi scamatorii scenice de-a dreptul adorabile. Veselul Alecsandri „mixat cu Millo“ şi cu extinse cânticele comice inventate de Ada Milea şi Anca Hanu instalează buna dispoziţie pe scena Naţionalului clujean pentru o oră şi cinci minute, atât cât durează reprezentaţia sărită din confortul clasic, numită, la insistenţele realizatoarelor, Chiritza în concert. (...) mergem la teatru să ne distrăm, pentru că, vorba lui Alecsandri, Aşa e lumea, o comedie/ Iar noi artiştii care-o jucăm/ N-avem dorinţă altă mai vie/ Decât aplauze să merită... Şi aplauzele curg în cascade la Chiritza în concert ca la un show cu artişti „grei“.

 

Adrian Țion, O Chiriță muzicală la Cluj,
în Făclia, 3 martie 2019
 


 

Ada Milea se depășește pe ea însăși în acest spectacol al Teatrului Național din Cluj-Napoca, regândind din punct de vedere muzical fiecare personaj și dându-le fiecăruia în parte partituri muzicale pe măsura talentului și structurii personalității de care dispun.(...) Chiritza în concert este un spectacol cu priză la toate categoriile de spectactori, indiferent de vârste, nivel de studii sau gusturi estetice. N-are cum să nu placă ceea ce se aude și se vede pe scena Naționalului clujean. Pentru că Ada Milea a dozat totul cu măsură, a schimbat ritmurile și stilurile muzicale cu o subtilitate regăsită în cele mai bune musicaluri scrise vreodată, a dat actorilor șansa să se exprime muzical cum poate că rareori au mai făcut-o. Și cred că locul în istoria teatrului (românesc) îi este deja asigurat: unul din acele spectacole pe care n-ai cum să le uiți prea curând.

 

Nona Rapotan, Cum s-o aduci pe Chiritza în concert,
pe BookHUB, 15 martie 2019

 


 

Viorica Dăncilă proiectată prin rolul Chiriței! Un show de zile mari la Teatrul Național din Cluj. „Chirița în concert“, spectacol de Ada Milea, cântece de Ada Milea și Anca Hanu, scenografia Alexandra Constantin. Un musical cu actrița Anca Hanu în formă excepțională teatral și muzical, alături de ceilalți actori și cântăreți: Cornel Răileanu, Mihnea Blidariu, Cristian Rigman, Sânziana Tarța, Miron Maxim, Matei Rotaru, Radu Dogaru, Cosmin Stănilă. Nu doar Chirița lui Vasile Alecsandri, ci și Chirița-Dăncilă, o satiră savuroasă la adresa României de acum și a politicienilor ei inepți, ignoranți, ridicoli, corupți. Pe lângă istoria amuzantă pamfletată de Alecsandri, cu inserturi de teatru absurd (via Ada Milea), încât uneori ai senzația de Cântăreață cheală sonorizată la maximum.

 

Ruxandra Cesereanu, Chirița Dăncilă!,
pe Ruxandracesereanu's Weblog

 


 

Vasile Alecsandri și Matei Millo au purtat-o pe coana Chirița din „provinția" Bârzoieni în Iași, au dus-o în „voiagiu și în balon; Ada Milea a adus-o la Cluj pe note muzicale. (...) Spectacolul poartă amprenta întineririi subiectului, respiră prospețime, delicatețe condescendentă și empatie pentru personajele piesei. Ansamblul construit scenic e un vertij plin de umor și bun gust în jurul pilonului central reprezentat de firoscoasa incultă Chirița Bîrzoi of Bîrzoieni, celebră isprăvniceasă împopoțonată în costumație adecvată pretențiilor sale exagerate.

 

Adrian Țion, Coana Chiritza la Cluj,
în revista Steaua, nr. 4/2019

 


IL NULLAFACENTE. ALEG SĂ NU FAC NIMIC
de Michele Santeramo
regia: Roberto Bacci
Data premierei: sâmbătă, 16 februarie 2019

Simbolistica discursului scenic din Il Nullafacente se revendică de la intima relaţie a protagonistului cu un bonsai, adus în prim plan ca efigie a vieţii în constrângere cu timpul, cu creşterea, cu devenirea.


Adrian Țion, La Euphorion un spectacol cuminte,
în Făclia, 17 febrr.2019

 


 

Il Nullafacente. Aleg să nu fac nimic de Michele Santeramo (...) propune o temă tulburătoare, incitând la meditaṭie. Ce ar trebui să faci dacă ai o boală incurabilă? Să trăieṣti la maxim fiecare secundă, să te bucuri de timpul rămas, sau să îl risipeṣti căutând fără succes vindecarea? Regizorul italian Roberto Bacci, aflat la cea de-a patra colaborare cu teatrul clujean, împreună cu actorii Ramona Dumitrean, Cătălin Herlo, Ovidiu Criṣan, Radu Lărgeanu, Cristian Grosu, reuṣesc un spectacol în care nota principală este măsura.


Tamara Constantinescu, O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze -
Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019
,
pe LiterNet.ro, 6 nov.2019
 




„Aleg să nu fac nimic e o piesă de atmosferă, în care de multe ori te poți auzi respirând, tensiunea dramatică și liniștea fiind uneori absolute. Personajele „muncesc teribil încercând să nu facă nimic, ele luptă, de fapt, anevoios, pentru o stare de zen și de autoconservare dificil de atins într-o lume în care singura constantă e schimbarea și permanenta acțiune. Spectacolul lui Roberto Bacci este un prilej adânc de meditație, în ultimă instanță, asupra propriei ființe, e un mijloc de detașare față de cotidian, de ieșire din fluxul acțiunilor și „reacțiunilor" noastre, de cunoaștere de sine. 

 

Florin Moldovan, „Aleg să nu fac nimic la Teatrul Național Cluj,

în Ziar de Cluj, 18 febr.2019

 


IIC 2018 - VIZIUNI

Anul acesta, Teatrul Național din Cluj-Napoca ne-a oferit cea de-a VIII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, eveniment care a trebuit, evident, să se alăture sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Astfel, de această dată, tema întâlnirilor s-a intitulat Viziuni - noțiune suficient de cuprinzătoare încât să susțină programul bogat, foarte divers. În același timp, asocierea ideii de „viziune" cu momentul Marii Uniri vine firesc, fiindcă la nevoia - aproape organică - a unui popor de a se întregi și a-și câștiga libertatea nu pot răspunde decât oamenii cu viziune atât de intensă a acestei dorințe împlinite, încât au găsit curajul și soluțiile necesare pentru a transforma o năzuință în realitate. (...) această (aproape) microstagiune clujeană nu a picat tocmai rău, căci a oferit o imagine panoramică asupra trupei Naționalului clujean, care a trecut printr-un adevărat tur de forță, achitat onorabil.

Irina Zlotea, Despre viziunile clujene, pe scurt,
în Teatrul azi nr.12/2018
 



Suntem la spectacolul Scrisori de pe front. Din scrisori se desprind poveștile. Despre cum se trăiește în vreme de război. Despre cum se moare. Literatură? Da, de cea mai înaltă clasă. Pe care însă niciun scriitor n-o poate inventa. Fiindcă la acest nivel o inventează doar viața. (...) Prin lume, prin istorie, prin anii grei de războaie, ne poartă câțiva actori, într-un spectacol de neuitat. (...) Spectacolul este unic. Este cealaltă față a medaliei, într-o lume consumistă și festivistă. Într-o vreme a îndoielilor în ceea ce privește eficiența culturii și-a artei, artistul dovedește că este atotputernic. Înarmat cu o armă, la rândul ei, unică: puterea de a emoționa. Și astfel, teatrul, prin capacitatea lui de a transmite emoția, se face NECESAR. Aceasta cred că este o întrebare care ar trebui să ne obsedeze: suntem sau nu suntem, prin ceea ce facem, necesari?

Monica Săvulescu Voudouri, Către și din tranșeele lumii,
în
Teatrul azi nr. 12/2018
 



Scrisorile de pe front ne-au revelat, ca întreg proiectul Texte bune în locuri nebune, că există scrieri care se manifestă ca un cîmp de luptă al cuvintelor, ca o tensiune între sens și granițele care îl provoacă să iasă la lumină prin strategii de rostire și prin deturnări inspirate de la tiparele unor convenții.


Gina Șerbănescu, Textul ca un teatru de luptă,
în Dilema veche, 26 oct.2018

 


 


[...] Imaginea care se conturează este aceea a unui teatru bogat și variat, cu anumite ingenuități, dar întemeiat, se simte, pe o imensă iubire și propensiune, tensiune și intenție, pentru scenă. Pentru publicul român, a merge la teatru este o nevoie primară - a vedea, a privi, a savura poveștile, cuvintele.  Iar constantele și sincerele „standing ovations" de la final sunt o mărturie a acestui atașament, a acestei legături de dragoste între cei care fac teatru și cei care consumă teatru. Un alt aspect care merită subliniat este ampla dăruire a actorilor, care nu par să obosească vreodată. Am văzut pe scenă aceiași actori în zile consecutive, chiar și în două spectacole diferite în aceeași zi, jucând cu aceeași energie, cu o forță extraordinară, fără o scăpare, fără un moment de slăbiciune, cu o intensitate care emoționează, cu o încărcătură de o frumusețe și o curățenie teatrală rare. [...]


Tommaso Chimenti, Festivalul de la Cluj: focus 100 de ani de România,
în Recensito quotidian di cultura e spettacolo, 17 oct. 2018

(traducerea: Ramona Tripa)

 


 

 [...] „Întâlnirile Internaționale de la Cluj" au ajuns anul acesta la a opta ediție și s-au alăturat celebrărilor celor 100 de ani de la nașterea națiunii cu un program special gândit, dedicat aproape în întregime dramaturgiei românești. O alegere care a confirmat viziunea directorilor Mihai Măniuțiu și Ștefana Pop-Curșeu, fiind răsplătită cu săli pline, cu public variat, tânăr și atent, pentru care teatrul pare să fie la fel de important ca pâinea de zi cu zi. Am fost puternic impresionați de acest entuziasm care se respiră pe scenă și în sală. [...]


Giulia Focardi, De la Vişniec la Fosse: cealaltă parte a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj,
în Recensito quotidian di cultura e spettacolo, 29 oct. 2018

(traducerea: Ramona Tripa)

 


 

Într-o incursiune clandestină la Festivalul Internațional de Teatru de la Almada, îmi aduc aminte de impactul descoperirii companiei Teatrului Național din Cluj-Napoca, România. Era un tip de teatru care, prin estetica sa formală pregnantă și prin spiritul său creativ ingenios, le arăta spectatorilor un alt mod de a face teatru. [...]

Un tip de teatru igienic și angajat pe care aici nu îndrăznim să-l practicăm. În acel spectacol l-am descoperit pe Matei Rotaru, un actor care de-atunci mă fascinează.

 

Pe 12 octombrie am plecat în România, la Cluj-Napoca, cu gândul de a trăi acest festival ajuns la a opta ediție [...] Sub titulatura Viziuni (Visions) festivalul a programat un total de paisprezece spectacole, o serie de conferințe, discuții, lansări de carte și o expoziție. [...]

Joaquim Armengol, Cluj-Napoca?,
în Núvol L'Apontador, Barcelona, 31 oct. 2018

(traducerea: Ramona Tripa)