Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

PORNO
de András Visky
regia şi scenografia: Răzvan Mureșan
Data premierei: vineri, 20 septembrie 2019

La treizeci de ani de la căderea comunismului, această piesă (în foarte buna traducere a poetului Andrei Dosa) este o alegere excelentă, reușind să aducă, în scene cu multă pregnanță, principalele traume provocate de fostul regim politic din România. E de notat, tot de la început, foarte buna întâlnire dintre un dramaturg remarcabil și, în mare măsură, canonic (și un text, în consecință, cu viziune profundă) și perspectiva matură, capabilă să-l pună în evidență, a unui regizor din generațiile mai noi. Dacă, așa cum se spune în didascaliile prime ale textului (în Observațiile preliminare), „spectacolul sperat știe mult mai multe lucruri despre text decât autorul", atunci acest spectacol al lui Răzvan Mureșan este, înclin să cred, un foarte bun „spectacol sperat". Întâi de toate, pentru că are puterea de a crea o lume.(...)

Producția Națiopnalului clujean, după piesa Porno de Visky András, e un spectacol modern fără ostentație. Crud și lucid, el este activ în viziune și comprehensiv în însăși structura jocului actoricesc, capabil să atingă intensități. Ar merita văzut atât de cei ce-și pun întrebări în ceea ce privește istoria, cât și de cei care iubesc pur și simplu arta teatrului.


Liviu Malița, Un amplu poem,
în Teatrul azi nr.12/2019
 



Mica scenă a Euphorionului a devenit un spaţiu concentraţionar al umbrelor trecutului prin pereţii transparenţi de sticlă interpuşi sever între spaţiul de joc şi spectatori. Soluţia scenografică amplifică senzaţia de claustrare într-un vivariu supus unei observaţii din afară. Lumea din interior se înfiripă din nostalgice amintiri ale eroinei legate de dorinţa de a ajunge actriţă, din jocul cu marioneta numită Mărunţelul în faţa unui public format din copii, ceea ce atrage atenţia ochiului necruţător al Securităţii, mai ales că sunt strecurate în acele reprezentaţii frânturi din arta „decadentă" a Occidentului viciat şi aluzii ironice la regimul comunist. „Mărunţelul" e scheletul lui Ceauşescu, manevrat de Radu Lărgeanu, parodie a unui trecut nefast. Accentele autobiografice traumatizante, prezente în text în delicat limbaj metaforic şi simbolic, valorifică prin subtilităţi de limbaj pe poetul de mare fineţe care este András Viski.(...) Avem o panoramare în negru a unei vieţi şi a unei perioade sumbre din istoria ţării. (...) Rezumând unilateral, regia nu face altceva decât să ilustreze scenele povestite de eroina naratoare, creând o simultaneitate între „a fost" şi „este" nu întotdeauna benefică unor congruenţe de acest fel. Naratoarea povesteşte ce i se întâmplă chiar în clipa în care i se întâmplă ! Rezultatul este un prezent al amintirii devenit strigăt şi suferinţă continuă, nevindecată de trecerea timpului. Şi strigătul din interiorul vivariului mortuar (sinistră sintagmă sugerată chiar de intenţionalităţile regizorului) sună ca o ameninţare, ca un reproş, ca o acuzare.


Adrian Țion, Spectacol în oglindă distributivă,
în Făclia din 22 sept. 2019

 


PROCESE LA TEATRU. EPISODUL I: HAMLET
regia: Ionuț Caras
Data premierei: marţi, 11 iunie 2019

Demersul, ca analiză juridic-teatrologică, pare incitant, poate are nevoie de câteva completări (şi o examinare finală a verdictului dat de spectatori), dar pentru spectatorul care nu a cunoscut temeinic textul ṣi personajul, cu siguranţă a fost o provocare în a-l cerceta mai în amănunt. Aṣteptăm cu interes Episodul II: Procesul Meṣterului Manole!


Tamara Constantinescu, O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze
- Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019
,
pe LiterNet.ro, 6 nov.2019



CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI
scenariu de Tudor Lucanu, după romanul lui Marin Preda
regia: Tudor Lucanu
Data premierei: vineri, 24 mai 2019

(...) Această adaptare [a Celui mai iubit dintre pământeni] este, în mod firesc, parțială, în sensul că toată povestea lui Victor Petrini, cu soția sa, Matilda, de care se desparte și cu iubita mai mult iluzorie, Suzy, sunt păstrate printre scenele de singurătate și suferință din celulă, ori de la interogatorii, înlăturându-se alte multe situații din carte.


Nicolae Prelipceanu, Un roman pe scenă,
în Teatrul azi nr.12/2019
 



Regizorul concepe un spectacol ce redă uneori cu fidelitate scenele din roman, fără excese de vulgaritate sau cruzime, brutalitate, demonstrând că tema principală, comunismul cu toate ororile lui, poate fascina ṣi după 1989.


Tamara Constantinescu, O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze
- Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019
,
pe LiterNet.ro, 6 nov.2019

 



Tudor Lucanu concentrează în trei ore de spectacol cam tot ceea ce este mai semnificativ în roman, explicitează titlul şi sensul complexei tragedii, şi sentimentale, şi profesionale, dar şi a însăşi fiinţei umane a tânărului asistent universitar cu cariera frântă şi viaţa eşuată Victor Petrini. (...) Spectacolul are dinamism, forţă, are şi autenticitate, toate aceste calităţi fiind favorizate şi potenţate de cinetica şi dinamica decorului creat de Cristian Rusu.

 

Mircea Morariu, Starea de veghe, starea de urgență,
în adevărul.ro, 30 mai 2019
 


 

Aproape toți actorii au mai multe roluri, însă totul e bine gândit, distribuit, calculat. Ceea ce trebuie spus neapărat: spectacolul curge firesc, e ritmat, iar scenele sunt credibile. (...) Cinism, securitate, tortură, „sumanele negre", umilință, „spionită și arestuită", discuția dintre portretele-marionete, coșmarescul, angoasantul - toate acestea se perindă într-o varietate stilistică ingenioasă, fără a trăda osatura cărții, tinzând spre o osmoză plauzibilă. (...) Un spectacol reușit, lucrat, consistent.

 

Alexandru Jurcan, Spectacolul „celui mai iubit"...,
în revista Tribuna, nr. 403, 16-30 iunie 2019

 



Regizorul Tudor Lucanu a demonstrat că marele său talent e montarea în „dulcele stil clasic", că este și un inspirat scenarist și știe să mobilizeze la maximum întreaga echipă de actori pe care i-a condus sigur de el, înscriind o nouă reușită a teatrului clujean.

 

Eugen Cojocaru, Cel mai iubit dintre pământeni urcă pe scenă...,
în revista Tribuna, nr. 409, 16-30 septembrie 2019