Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

IIC 2019 - ÎMPREUNĂ

Clujul, capitala neoficială a Ardealului, a deschis / răsfoit alte pagini de istorie, istorie teatrală de această dată, prin cea de-a IX-a ediṭie a Ȋntâlnirilor Internaṭionale de la Cluj, eveniment organizat de Teatrul Naţional "Lucian Blaga", ṣi desfăṣurat între 9-13 octombrie 2019 sub semnul cuvântului ȊMPREUNĂ / TOGETHER. (...) O trupă echilibrată, poate una dintre cele mai bune din ţară, bine pusă în valoare, cu actori totali cu voci excelente, expresivi corporal, a prezentat creaṭii din anul teatral 2019, cât ṣi realizări valoroase mai vechi. (...)Străjuită şi de cele două muze, "Thalia" şi "Eutherpe" (opere ale sculptorului Vasile Rus-Batin, adăugate în anul 1990 în nişele de pe faţada clădirii Teatrului Naţional), a noua ediţie a Ȋntâlnirilor Internaţionale de la Cluj a fost un eveniment pentru care merită felicitări întreaga echipă: Mihai Măniuţiu, managerul teatrului, Ştefana Pop-Curşeu, directorul artistic, dar şi Iulia Huiculescu, Andreea Iacob, Delia Oancea, Oana Herlo.


Tamara Constantinescu, O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze -
Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019
,
pe LiterNet.ro, 6 nov.2019

 

 


FURTUNA
de William Shakespeare
regia: Gábor Tompa
Data premierei: vineri, 11 octombrie 2019

Furtuna lui Tompa Gábor se insinuează ca sinteză a artei scenice în care învățăturile din cărțile lui Prospero, preluate subtil de regizor, se răsfrâng asupra actorilor cu harul unui magician.

Să ne amintim. La 1 decembrie 1919, pe scena Teatrului Național din Cluj se rosteau primele cuvinte în limba română: „S-a potolit furtuna".  Este replica de început din piesa Poemul Unirei de Zaharia Bârsan, primul director al teatrului. Da, într-adevăr, prin spectacole de asemenea calibru putem spune că s-a potolit furtuna și s-a așezat ARTA.

 

Adrian Țion, Cartea de magie a regizorului,
în revista Steaua nr.10/2019

(cronică scanată)


 

Gábor Tompa optează pentru o montare modernă, în care accentul cade pe actor ṣi personajul său. (...) Momentele scenice, lupta dintre bine ṣi rău, alternează mai degrabă între liric ṣi comic. Prezenṭa binelui este oarecum intuită prin permanenta reprezentare a ochiului divin din tavan.


Tamara Constantinescu, O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze -
Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019
,
pe LiterNet.ro, 6 nov.2019

  



În viziunea regizorului [Gábor Tompa], insula lui Prospero este insula cunoașterii, focul inițiatic (stins acum, dar în primplanul scenei, în planul evidenței și al timpului prezent) și teancul de cărți (abandonate în lateralul scenei, dar pe aceeași linie cu cenușa focului) fiind limitele definitorii ale creației lui Prospero. (...) O montare curajoasă, în care actorii sunt în primplan tot timpul, n-au cum să se ascundă după paravanele ce delimitează clar spațiul de joc, nu se pot ascunde nici în spatele mijloacelor scenice care abundă, ba chiar inundă scenele de teatru din lumea întreagă, dar absente în cea mai mare parte a montării despre care vorbim aici. Scene întregi sunt construite doar din schimburile de replici ale actorilor și din permutările lor prin spațiu. (...) În limbajul teatral, când unui regizor i-a reușit un spectacol se spune că a avut îngerul pe umăr. Dincolo de faptul că sunt convinsă că Gábor Tompa are un înger care nu-l lasă niciodată singur, cred cu tărie că toți actorii din distribuția de la Furtuna au avut îngerii aproape atunci când și-au adus în scenă personajele. Minutele în șir de aplauze din partea unui public care a umplut Sala mare a Teatrului Național Cluj-Napoca dovedesc că da, încă se mai poate juca Shakespeare cu succes!

           

Nona Rapotan, Între ochiul de veghe și focul (ne)stins al creației - „Furtuna lui Gábor Tompa,
pe BookHUB, 25 sept. 2019

 


 

(...) Ar trebui să încep (...) aceste însemnări prilejuite de superbul, clasicul, în sensul plasării lui hotărâte sub însemnele solare ale simplităţii, clarităţii, rigorii, spectacol cu Furtuna săvârşit la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca de marele regizor Gábor Tompa, (...) [Furtuna este] o piesă pe care Gábor Tompa o citeşte drept o scriere despre ingratitudine şi despre trădare, despre răzbunare şi iertare, despre magie şi despre artă, despre viaţă, moarte şi pregătirea pentru aceasta. (...) Montând Furtuna Gábor Tompa a pus în scenă un copleşitor omagiu adus teatrului.

 


Mircea Morariu, „Furtuna sau despre veșnicia teatrului,

în adevărul.ro, 27 sept.2019

 

 


PORNO
de András Visky
regia şi scenografia: Răzvan Mureșan
Data premierei: vineri, 20 septembrie 2019

Mica scenă a Euphorionului a devenit un spaţiu concentraţionar al umbrelor trecutului prin pereţii transparenţi de sticlă interpuşi sever între spaţiul de joc şi spectatori. Soluţia scenografică amplifică senzaţia de claustrare într-un vivariu supus unei observaţii din afară. Lumea din interior se înfiripă din nostalgice amintiri ale eroinei legate de dorinţa de a ajunge actriţă, din jocul cu marioneta numită Mărunţelul în faţa unui public format din copii, ceea ce atrage atenţia ochiului necruţător al Securităţii, mai ales că sunt strecurate în acele reprezentaţii frânturi din arta „decadentă" a Occidentului viciat şi aluzii ironice la regimul comunist. „Mărunţelul" e scheletul lui Ceauşescu, manevrat de Radu Lărgeanu, parodie a unui trecut nefast. Accentele autobiografice traumatizante, prezente în text în delicat limbaj metaforic şi simbolic, valorifică prin subtilităţi de limbaj pe poetul de mare fineţe care este András Viski.(...) Avem o panoramare în negru a unei vieţi şi a unei perioade sumbre din istoria ţării. (...) Rezumând unilateral, regia nu face altceva decât să ilustreze scenele povestite de eroina naratoare, creând o simultaneitate între „a fost" şi „este" nu întotdeauna benefică unor congruenţe de acest fel. Naratoarea povesteşte ce i se întâmplă chiar în clipa în care i se întâmplă ! Rezultatul este un prezent al amintirii devenit strigăt şi suferinţă continuă, nevindecată de trecerea timpului. Şi strigătul din interiorul vivariului mortuar (sinistră sintagmă sugerată chiar de intenţionalităţile regizorului) sună ca o ameninţare, ca un reproş, ca o acuzare.


Adrian Țion, Spectacol în oglindă distributivă,
în Făclia din 22 sept. 2019

 







Anul acesta sărbătorim împreună 100 de ani de Teatru Național!

X