Reviews archive

 Poster gallery

Photo gallery

Video gallery

IIC 2017 - EXTREMES

Ștefana Pop-Curșeu despre expoziția „Extremele cărții“, interviu realizat de Mariana Ciolan, în Revista Teatrală Radio, 18 octombrie 2017. 



Întâlnirile Internaţionale de la Teatrul Naţional din Cluj, condus de Mihai Măniuţiu, şi-au ales ca emblemă problematica „extremelor". La Cluj, mai demult Liviu Maliţa a dedicat două volume memorabile Extremelor artei, problematică azi actualizată. Aici, eu însumi am prezentat o conferinţă intitulată Extremele teatrului - teatrul extremelor. Am încercat mai întâi să reamintesc gustul pentru puritatea extremelor în artele tradiţionale, unde comicul şi tragicul sunt disociate şi intervin alternativ: în programul unei zile de teatru antic grec sau a unei zile de teatru japonez nô. De fiecare dată se evită mixarea în favoarea succesiunii. Shakespeare va fi marele inițiator al asocierii extremelor şi va propune „impuritatea" genială a teatrului său! Azi se practică un teatru al extremelor, sau spaţiale - se joacă oriunde, fără o cartografie precisă - sau temporale - se joacă ore întregi, până la epuizare.

Întâlnirile au permis să descoperim spectacole vii şi energice, ca recitalul unanim apreciat al coregrafei Andrea Gavriliu, colaboratoare a lui Mihai Măniuţiu pentru ultimele sale montări. Sau spectacolul premiat la Gala Hop, în regia lui Cătălin Bocîrnea, care prezenta cu ironie o parte din piesa Maşinăria Cehov a lui Matei Vişniec: ocazie pentru a descoperi noi candidaţi actori pentru viitorul teatral al României. Conform unei tendinţe des adoptate azi, Întâlnirile alternează muzica şi textele, trecând de la Portocala mecanică (regia Răzvan Mureşan) la concertul ce-i asocia pe Alexandru Bălănescu şi Ada Milea. Playlist de C.C.Buricea - Mlinarcic derulează dramatic evenimentele ce au tulburat cotidianul unei familii „binaţionale", înainte şi după căderea lui Nicolae Ceauşescu.

Mihai Măniuţiu a adaptat un celebru text al lui Georg Tabori, prezentându-l sub titlul Show Goldberg, unde dialoghează evenimentele Bibliei şi meditaţiile despre actor şi joc teatral. Ne-a permis să-l redescoperim pe acest actor elegant şi sceptic care este Marcel Iureş.

Întâlnirile s-au terminat cu admirabila adaptare a romanului lui Kafka, Procesul, spectacol semnat de Mihaela Panainte și scenografia lui Helmut Stürmer. Acest Proces ritmat şi „oniric" va fi prezent în cadrul F.N.T - ului: o şansă pentru publicul bucureştean!

 

George Banu, De la Belgrad la Cluj, în Cotidianul, 12 octombrie 2017

 



La ediția a VII-a a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj (4-8 octombrie 2017), festival organizat de Teatrul Național "Lucian Blaga", unic la noi prin formatul său de show case și totodată deschis dialogurilor multiple prin teatru, colaborărilor culturale în spațiul național și internațional, un loc privilegiat a fost rezervat cărții. Dincolo de atracția unor dramatizări, spectacolele cu "Procesul" după Kafka, sau cu "Portocala mecanică", adaptare a romanului lui Anthony Burges, cartea ca atare a prilejuit în festival momente de veritabilă încărcătură intelectuală și emoțională, prin valoarea intrinsecă a volumelor, dar și grație cuvântului autorilor/editorilor, al personalităților invitate să prezinte volumele, precum profesorul Ion Vartic ori academicianul Cornel Țăranu. Lansările la care a fost tot timpul cu o prezență evident participativă directorul teatrului, regizorul Mihai Măniuțiu, au preluat cumva ponderea dezbaterilor tematice cu care am fost obișnuiți la precedentele ediții. Alegerea volumelor spre a fi prezentate aici nu s-a făcut aleatoriu, ci a avut ca punct de convergență în primul rând chiar instituția teatrală clujeană, dar cărțile au îmbrățișat deopotrivă teatrul românesc în general, tema festivalului, Extreme.

Mariana Ciolan, Întâlnirile Internaționale de la Cluj și cartea,

pe Revista Teatrală Radio, 16  oct. 2017

 


 

A şaptea ediţie a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, 2017, şi-a pus sub deviza Extreme puterea de fascinaţie a teatrului sub forma unui boom artistic cu evidentă putere de penetrare în sensibilitatea spectatorului de azi. Panoplia pusă la dispoziţia clientului e variată: situaţii de viaţă extreme (Portocala mecanică), oglindite în montări extreme (Procesul), abordări extreme (Teatrul extremelor şi extremele teatrului, conferinţă de George Banu), viziuni extreme (OST) şi chiar "seri extreme" cu proiecţii de scurtmetraje horror.

 

Adrian Țion, Dans extrem - Organic Sound Twist la Întâlnirile

Internaționale de la Cluj, 2017, pe Agenda LiterNet, 5 oct. 2017



OST (Organic Sound Twist)
concept by Andrea Gavriliu
Concept, coregrafie, interpretare, ilustrație muzicală, text și sudoare: Andrea Gavriliu
Opening date: Wednesday, October 4 2017

Spectacolul de dans al Andreei Gavriliu, primul ei solo, este conceput ca o fulgurație scenică menită să te pună pe gânduri, să te facă să treci de la umor la uitare de sine, de la catharsis la impresia că te afli în fața unei improvizații, pentru ca, după ce te coboară la senzația de repetiție teatrală să te urce brusc la coregrafii sublime. Marea reușită a acestui spectacol este cea de a stârni senzații prin modalități artistice neobișnuite.


Florin Moldovan, Organic Sound Twist, muzica de dincolo de muzică, la Teatrul Național Cluj,

în Ziar de Cluj, 5 oct. 2017

  


  

OST (Organic Sound Twist) este un eseu dansant despre muzică şi prezenţa ei în mentalul omului comun de azi.(...) Demersul interpretei este unul de înaltă ţinută artistică. Nu alunecă în platitudini sofisticate, nici în umor grosier. Interacţionarea cu sala, firescul jocului, al dansului (cu transpiraţia de rigoare) asigură viabilitate ansamblului construit cu migală. Când grav, când jucăuş, limbajul trupului are puterea comunicării.

 

Adrian Țion, Dans extrem - Organic Sound Twist la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2017,

pe Agenda LiterNet, 5 oct. 2017


KEAN
după Jean-Paul Sartre și William Shakespeare


director: Mihai-Florian Nițu
Opening date: Saturday, May 6 2017

Textul adaptat de Florian-Mihai Nițu după piesa lui Sartre păstrează doar trei personaje și câteva din ideile fundamentale despre condiția actorului. Rezultatul este un mic paradox: asistăm la un spectacol despre actorie, cu actori jucând roluri de actori, sufleuri sau aspiranți la actorie, chiar dacă pe parcurs apar și alte idei mai accesibile, ținând de psihologia contemporană (cabotinism) sau politică. Partenerii de scenă ai actorului Florian-Mihai Nițu în acest spectacol matur sunt Alexandra Tarce (în rolul Annei Demby) și Matei Rotaru - Salomon. Cei doi fac roluri-suport de oglinzi ale personajului principal. Doar prin intermediul lor îl putem vedea pe marele actor așa cum este el, și putem urmări teatrul din spatele scenei. Acest spectacol de sală mică despre efemeritatea artei sale apare din întâlnirea lui Shakespeare (a fi actor în rolul propriei tale vieți) cu Grotowski (devoalarea condiției actorului, aruncarea măștii) și Artaud (cu teoria dublului și a teatrului în teatru).

 

Marius Oliviu Iacob, Kean,
pe Teatrul românesc, 9 mai 2017 

 


 

„Kean“, ultima premieră a Teatrului Național Cluj, în regia lui Mihai-Florian Nițu, nu este nici un spectacol genial, dar nici o ratare zgomotoasă. E o piesă care merită savurată și aplaudată la final, o piesă „cuminte", care nu-și forțează limitele, dar una făcută cu minte și cu suflet, care le oferă trăiri și bucurii teatrale celor care iubesc această artă.


Florin Moldovan, Kean, cea mai recentă premieră a Teatrului Național Cluj, o piesă „cuminte", dar cu suflet și minte,
în Ziar de Cluj, 8 mai 2017
 



E limpede, Mihai-Florian Niţu investeşte enorm în acest personaj. Îl simte şi-l exprimă în toată complexitatea şi făţărniciile lui, în pasiunea pentru Elena (personaj absent) şi înţelegerea pentru Anna, care intră în viaţa lui ca admiratoare dornică să devină actriţă. În calitate de regizor sedus de vibraţiile personajului, Niţu pune un accent patetic, uneori sfâşietor pe dimensiunile omeneşti ale lui Kean. El explorează zona profundă a personajului şi înscrie discursul pe linia efemerităţii artei actorului, prelucrând nuanţat rolul meditaţiilor pe această temă. Din textul mozaicat, cu extrase şi din alte acte, nu numai din scena întâlnirii cu Anna, regizorul compune profilul personajului interpretat ajuns la apogeul carierei sale, falit, beţiv, decăzut şi poate de aceea ar fi trebuit să apară niţel încărunţit. (...) Actorul Kean cunoaşte bine viaţa şi se pune în diferitele situaţii prin care a trecut. Aici interpretarea lui Niţu combină inteligent registrele, cu şarm şi delicată aprehensiune. E o teamă de bun simţ însă, inerentă la început de carieră, pe care, cu siguranţă, Mihai-Florin Niţu o va depăşi. Atunci când, înarmat cu toate armele de seducţie ale personajului (experienţă, maturitate), va izbuti să joace Kean în integralitatea lui. Datele actuale ale actorului îl sorocesc spre aşa ceva. Indubitabil. Actualul Kean de pe scena clujeană rămâne un studiu extrem de corect elaborat din seria fragmentarismului scenic.


Adrian Țion, Kean în culise,
pe Agenda LiterNet.ro, 23.05.2017