Ramona Dumitrean (Petra) convinge în partea a doua a spectacolului, după câteva tatonări nereușite la început. Se dezlănțuie, e credibilă, tumultuoasă și deșirantă. Sânziana Tarța (Karin) e angelică, volubilă, magnetică. Excelentă scena de la început, când începe freamătul epidermelor, într-o provocare coregrafică electrizantă. În rolul mamei, Miriam Cuibus e explozivă, cu nuanțe de umor rafinat. Angelica Nicoară (Marlene) e incandescentă într-un rol mut, care o scoate mereu în evidență. Elena Ivanca (Sidonie) devine o apariție elegantă, ponderată, șarmantă. Diana Buluga (fiica) convinge în relaționarea finală cu celelalte personaje, cu aceeași apetență actoricească pe care o remarcăm mereu.
Alexandru Jurcan, Fassbinder și Eugen Jebeleanu,
în revista Tribuna nr.479, 16-31 aug. 2022
Spectacolul care a încheiat „Întîlnirile“ și care ne-a lăsat să plecăm cu imagini de o mare frumusețe și forță a fost Lacrimile amare ale Petrei Kant, după Rainer Werner Fassbinder, în regia lui Eugen Jebeleanu. (...) Jebeleanu nu alege întîmplător acest text, o poveste de dominație și iubire, o relație homosexuală, și merge mai departe de atît. Intervine aici o întrebare constantă la tînărul regizor despre rolul artistului în general, despre cum se raportează la un personaj, cîtă distanță mai rămăne între actor și realitatea personajului.
Mirella Patureau, Nopți și zile de teatru la Cluj – din nou împreună,
în Observator cultural nr.1130 (870) 12-18 oct.2022