Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

POVEȘTI DE DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE
după Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana
regia: Tudor Lucanu
Data premierei: vineri, 23 februarie 2018

Textele alese oferă minunate prilejuri de interpretare actorilor. O iubire morbidă conturează cu fineţe şi pasiune de adolescent bolnav la cap Mihai-Florin Niţu pe textul din Gabriel Liiceanu Crinii din clasa întâia de liceu. Îl ştiam un gânditor sumbru pe filosoful nostru de serviciu. Aşadar de aici i se trage! În labirintul vacuităţii iubirii se trezeşte Diana Buliga divagând pe textul cu iz de Terebentină scris de Adriana Bittel. Uncoup de foudre la 70 de ani trăieşte personajul lui Petre Băcioiu la Paris, aidoma bătrânului Cioran îndrăgostit nebuneşte de doctoranda în filosofie de 35 de ani Friedgard Thoma. Textul scris de Ioana Pârvulescu, Un pariu la Paris, îi vine mănuşă lui Băcioiu. De tot hazul este secvenţa studentului nepregătit la examenul de economie politică, îndrăgostit lulea de o superbă examinatoare. Amor, restanţă, Sironica(profesoara stafidită) şi liste de fotbalişti celebri înşiră Radu Paraschivescu în textul jucat cu mare succes de Radu Lărgeanu. Pasiunea fără limite a unei asistente medicale e mărturisită de Ioan Isaiu în registru grav, preluat din Ana Blandiana sub formă de Misiune imposibilă confruntată cu iraţionalul feminin, asumat de poetă la o altă vârstă. (...)Sunt convins că Poveşti de dragoste la prima vedere de Tudor Lucanu va fi un spectacol adorat de public.

                       
 Adrian Țion, Privește înapoi cu iubire - Povești de dragoste la prima vedere,
pe LiterNet.ro, 27 febr. 2018
 


 


Teatrul Național din Cluj a oferit încă o îndrăzneață punere în scenă în ultimele luni: Povești de dragoste la prima vedere. Regia și dramaturgia (și scenografia) aparțin lui Tudor Lucanu, după texte de Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu și Ana Blandiana. (...)Decorurile au fost inteligent „spartane", obligând publicul să fie atent la conținutul mesajului și jocul actorilor, nu la efemerele „brizbrizuri" temporale. Nu e necesară o actualizare forțată, deoarece îndrăgostirea și iubirea, în esență, rămân eterne și neschimbate. (...)Interpetarea fiecăruia e atent „lucrată" în filigran, știind că nu au deloc sau puține accesorii de decor și fiecare din cei cinci protagoniști - Petre Băcioiu, Diana Buluga, Ioan Isaiu, Radu Lărgeanu și Mihai-Florian Nițu - „împlinește" personajele cu mult talent și inspirată sensibilitate sub bagheta sigură a lui Tudor Lucanu, care a reuștit să motiveze fiecare actor să-și dea întreaga măsură a talentului spre a-i emoționa la maximum pe spectatori.


Eugen Cojocaru, Pentru și la toate vârstele,

 

în Tribuna nr.385, 16-30 sept.2018



ŠVEJK IN CONCERT
după PERIPEȚIILE BRAVULUI SOLDAT ŠVEJK de Jaroslav Hašek


spectacol concert de: Ada Milea
Data premierei: joi, 21 decembrie 2017

Din romanul spumos al lui Jaroslav Hašek, via Ada Milea, „bravul soladat Švejk", celebrul personaj de poveste rătăcit prin labirintul Primului Război Mondial, aterizează direct pe scena Naţionalului clujean (...)întreaga echipă de actori ai teatrului clujean deghizată în formaţie póp-rock, echipată cu instrumentele muzicale de rigoare pentru a susţine un delirant concert: tobe, chitări, trompetă, baterie, ba şi un fel de tulnic, clopoţei, muzicuţe [electrizează spectatorii]. Produsul finalizat ca vivantă operă bufă se numeşte chiar aşa: Švejk în concert şi este un music-hall de excepţie realizat de Ada Milea (...)lungul drum întâmplător al soldatului Švejk prin „măruntaiele" războiului este puternic parodiat prin cânticele şi situaţii comice şi este văzut ca o călătorie cu trenul spre front sau spre absurdul nicăieri.

Tema războiului e atacată direct cu un umor negru de bună extracţie estetică, fapt ce nu trivializează tragedia conflagraţiei şi nici nu ocultează inocenţa prostănacului isteţ şi hâtru, declarat de medicii militari „idiot". Peripeţiile ghinionistului personaj şi ale participanţilor la „gloriosul dezastru" sunt amuzante şi strident colorate stilistic în suculentă gamă ironică, întinsă ca untul pe pâine pe tot parcursul spectacolului. Detenta personajelor din roman în viaţa scenei e dominată de caricaturizare. Ele pornesc din textul literar, dar dezvoltă particularităţi specifice, atribuite şi îngroşate de jocul actorilor, exclusiv comic. (...) Ce argumente să vă mai aduc să nu scăpaţi acest spectacol care încălzeşte spiritele în această iarnă la Cluj?


Adrian Țion, Ultima premieră din 2017. „Švejk în concert face furori pe scena Naționalului clujean,

în Ziua de Cluj, 22 decembrie 2017

 



Ada Milea este o voce inconfundabilă, asta este sigur. Muzica este un veritabil izvor de energie, cum izvoare de energie sunt şi imaginile artistice create, de la acţiune scenică la atitudini de o expresivitate cu ecouri în reacţia publicului spectator. Şi toate bine evidenţiate şi exploatate scenic graţie unei echipe de actori în care fiecare îşi cunoaşte bine locul şi rolul. Este ceea ce ne dorim de atâta timp şi avem, actori care stăpânesc instrumentele muzicale (pian, trompetă, percuţie), vocalişti înnăscuţi, buni dansatori, exacţi şi precişi în mişcări. Urmarea este una singură, se râde cu poftă, se aplaudă la scenă deschisă, te desparţi greu de întreaga echipă.


Demostene Șofron, Teatrul Național „Lucian Blaga" Cluj-Napoca: 
„ Švejk în concert" sau când pe buzele tuturor e degetul de la... picior!,

în Făclia, 18 ianuarie 2018

 


 

Dialogul ironic ­percutant și demascator al­ternează cu melodii fascinante și texte incendiare, valabile oriunde­, oricând (...) Regizoarea Ada Milea „ata­că“ toate genurile și posibilitățile de exprimare muzicală și dramatică, îmbinând măiestrit profunzimea textului cu ironia lui intrinsecă și umo­rul de situație, totul „îmbrăcat“ perfect într-­o haină melodică adecvată.


Eugen Cojocaru, Svejk în concert,
în Luceafărul de dimineață, nr.4, apr.2018
 


 

Ada Milea își folosește principalul ei talent, acela de a traduce prin verisificare și muzicalizare, un text literar (mai exact ideile acestuia) într-un tip de spectacol de sine stătător pe care l-am putea numi teatru-concert. E teatru nu doar pentru că e interpretat de actori, și nici doar pentru că are decor (minimal), costume și lumini, ci mai ales pentru că întreaga structură se bazează pe o dinamică teatrală. Song-urile sunt intercalate cu mici momente dialogate (și ele muzicale), corul are un rol important și dă replici (muzicale) personajelor centrale, există întreruperi bruște de ritm, care produc surpriză și relansează concertul, la fel cum este relansată acțiunea într-un spectacol convențional. Tehnicile teatrului infuzează puternic concertul, care este de fapt baza acestui tip de spectacol construit din ritmuri muzicale, dar în același timp muzica originală se inspiră din teatru și e creată special pentru capacitățile actorilor distribuiți, în așa fel încât acestea devin parte intrinsecă din spectacol. Iar distribuția este minunată tocmai pentru că e vorba de actori cu capacități muzicale și ludice speciale, actori flexibili care fără să fie cântăreți de renume mondial, dau dovadă nu doar de uimitoare calități vocale, ci și de o plăcere a jocului și o excelentă stăpânire a ritmurilor (...)


Cristina Modreanu, Svejk la Constanța sau teatru-concert în aer liber,

 

în revistascena.ro, 1 iulie 2018


CINE SPALĂ OALA DE MĂMĂLIGĂ
pe texte de Daniel Tiutiu
regia: Camelia Hâncu
Data premierei: miercuri, 22 noiembrie 2017

Piesa primește, pe alocuri, note de repetiție teatrală, artiștii greșesc replicile în mod voit, pentru a ne rupe din spațiul narativ în care tot ei ne duc și ne seduc, erorile voite fiind menite a ne reaminti că asistăm la un spectacol de storytelling și nu la o șezătoare bucolică. Ruperile dese de ritm și de atmosferă cauzate de acest plan secundar, al metateatrului, sunt o sursă suplimentară de umor, dinamizează și modernizează piesa.
 

Cine spală oala de mămăligă e un spectacol care se adresează atât omului simplu, cât și intelectualului rafinat, atât tinerilor, cât și copiilor sau celor aflați la vârsta celei de-a doua copilării. Poate fi privit ca o simplă comedie, ca un remember folcloric, drept o șezătoare teatrală umoristică, o colecție de pilde de viață sau de glume, drept toate la un loc sau ca orice altceva. Un lucru e sigur: nimeni nu va pleca indispus sau „nerâs" de la acest regal artistic!

 

Florin Moldovan, „Cine spală oala de mămăligă" scoate untul din actorii Teatrului Național Cluj,

în Buletin de Mănăștur, 24 nov. 2017

 


 

Titlul Cine spală oala de mămăligă? duce cu gândul la un conflict uşor absurd şi banal dintre un soţ şi o soţie. Cu scopul de a-i crea o stare de bună dispoziție spectatorului şi de a-l amuza prin criticarea unor moravuri, creaţia Camelia Hâncu curge lejer, prin interpretarea unor poveşti care decupează şi nuanţează culoarea locurilor de unde au fost culese. Ingenioasă ideea de a plasa totul în regim de studio. (...) Cine spală oala de mămăligă? poate fi privit ca o comedie, ori ca o șezătoare teatrală, o colecție folclorică de pilde de viață.


Marius Oliviu Iacob, Cine spală oala de mămăligă?,
în  revista on-line Teatru românesc, 25 nov., 2017
 



...Un original spectacol, în care se povestește ca la o șezătoare de odinioară, reînviind o autentică lume a satului (nu numai ardelenesc), cu credințele și superstițiile sale, cu obiceiurile și acele povestiri mai mult sau mai puțin magice în care se credea din tot sufletul.

Eugen Cojocaru, Cine spală oala de mămăligă? Povești din Apuseni,

în revista Tribuna nr.375, 16-30 apr.2018