Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

PLAYLIST
de C.C. Buricea-Mlinarcic
regia: Tudor Lucanu
Data premierei: sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Prin jocul actorilor, prin scenografie, prin lumini și prin sonorizare, „Playlist" reușește să devină ceea ce puține piese de teatru reușesc: o felie de viață, o istorie vie, o reprezentație în care spectatorul uită că este la teatru și trăiește totul aievea, râzând, plângând și indignându-se odată cu personajele. E o piesă care poate fi privită cu detașare și cu umor de către spectatorii mai tineri, dar care îi poate revolta pe cei mai în vârstă, tarele generației lor, ilustrate cu emoție și realism (...)Prin Playlist, Teatrul Național Cluj introduce o nouă piesă plină de farmec în playlist-ul său (...)
       


(...) Foarte multe aspecte din tarata organizare a vieţii din comunism, cu deambulările ulterioare, unele şablonizate, altele exagerate (precum luarea de ostatic a lui Laurenţiu, devenit jurnalist de război), [dar] Tudor Lucanu le condensează pe cât posibil într-un vertij referenţial unitar de semne cu rezonanţă documentaristică. Astfel că piesa e un fel de docu-show mai ales în prima parte, combinaţie la îndemână cu prelucrarea informaţiei jurnaliere, aglomeraţie de locuri comune ce justifică, până la urmă, apartenenţa textului la o poetică a cotidianului. Din acest playlist aflat la dispoziţie prin discuri puse într-un pick-up uzat şi un ecran deschis în perete, înţelegem că nu contează limba prin care ne plângem lipsa de bunuri materiale şi lipsa de alinare sufletească.

Adrian Țion, Realitatea trăită - Playlist,
pe LiterNet.ro, 10.01.2017 și revista Tribuna, anul XVI, 345, 16-31 ian. 2017

 

 



În Playlist, regizorul se joacă cu proiecțiile video, prezentatorii emisiunilor ies din ecran, reporterul implică publicul în evenimentele lipsite de valoare pe care le anunță cu un patos neîntemeiat. Playlist deschide astfel ochii cât să putem cuprinde dincolo de produsele societății de astăzi pe care le luăm de-a gata și cât să ne gândim ce și cât contează pentru noi, conștientizând reminiscențele comunismului prin propria experiență sau prin a celor din jurul nostru.

                                   
Alexandra Pascu, Conflictul dintre generații în ceața postdecembristă,
în B-CRITIC.ro, 11 ian. 2017



IIC 2016 - ÎN CĂUTAREA AUTORULUI

Conceput ca o întâlnire a artiștilor din întreaga lume, festivalul pune accent deosebit pe relaționare și cooperare. Timp de șapte zile vor fi prezentate în ărinciăal producții ale Teatrului Național Cluj. Dacă edițiile anterioare erau dedicate confruntării dintre Europa de Est și cea de Vest sau personalității lui George Banu - tocmai pentru promovarea acestei relații est-vest -, această a șasea ediție e pusă sub semnul „căutării autorului". (...) S-au dezvoltat o multitudine de teme și de abordări artistice care oglindesc creativitatea și calitatea echipei de artiști din Cluj. Per ansamblu, Măniuțiu vizează poziționarea internațională a teatrului pe care îl conduce. Alături de programul de divertisment și networking de o deosebită factură, întâlnirea internațională s-a distins prin atmosfera familială.

                     
   Irina Wolf, Festivalul de la Cluj
în Aurora, Magazin für Kultur, Wissen und Gesellschaft, 2. 11. 2016
 


 

Întâlnirile de la Cluj, organizate într-o atmosferă cordială, dar cu un program dens, constau în dezbateri cu dramaturgi ale căror texte au fost puse în scenă la Teatrul Naţional Cluj-Napoca (Robert Cohen, Matei Vişniec şi Rodrigo García), lansări de carte şi, bineînţeles, spectacole de teatru, premiere sau selecţii dintre montările teatrului, cu trupa teatrului, în parteneriat cu Teatrul "Aureliu Manea" din Turda şi cu Teatrul "Tony Bulandra" din Târgovişte. A vedea un spectacol la el acasă (în deplasare, adaptarea la noua scenă putând crea uneori dificultăţi), în cele mai bune condiţii posibile, e o idee excelentă. În plus, modul de concepere a festivalului oferă posibilitatea cunoaşterii în întregime a trupei şi a specificului teatrului clujean. În acelaşi timp, e o ocazie oportună pentru a observa câteva dintre constantele teatrului clujean: libertate de creaţie şi de expresie atât în ceea ce priveşte adaptarea textului, cât şi în privinţa conceptelor şi a soluţiilor regizorale, accent pe coregrafie, predilecţia pentru teatrului antic actualizat (o direcţie imprimată de regizorul Mihai Măniuţiu tinerilor care montează aici).


Dana Țabrea, În căutarea autorului
în Ziarul de Iași, 8.10.2016

 


 

(...) parcurgând programul spectacolelor propuse, orice spectator îşi putea da seama că actorii şi echipa de susținere a actului teatral nu vor avea o săptămână uşoară: şapte spectacole la Sala mare, şapte spectacole la Studioul Euphorion, patru la Studioul Art Club şi un spectacol de stradă. Şi, pe deasupra, care de care mai diverse, în registre mergând de la comic şi farsesc la tragic şi dramatic, de la jocul poetic şi avangardist la teatru dans şi muzical. Piese clasice şi contemporane, creații de autor şi creații colective, spectacolele susținute ne-au arătat multiplele fețe ale teatrului. Mereu în formă şi plini de energie, actorii trupei clujene au ştiut să-şi surprindă, din nou, pozitiv, atât invitații din țară cât şi pe cei din străinătate, susținuți de aplauzele fanilor clujeni.

O sãptãmânã teatralã TEATRU în cãutarea autorului
în Steaua, nr.10/2016

 



Spre deosebire de Tompa, celălalt regizor, Mihai Măniuţiu, nu a optat pentru un festival în sensul curent al cuvântului, ci pentru ceva ce aduce mai degrabă cu un laborator de creaţie. Imediat după ce a luat în custodie managerială Teatrul Naţional „Lucian Blaga", el intră în circuitul festivalier cuO manifestare cu un profil particular, ambiţios, bazată aproape în exclusivitate pe propriile premiere, rareori cu unu-două spectacole invitate,cu o ediţie de debut care a avut ca obiect opera unui important scriitor român, Gellu Naum, şi nu a prea lăsat să se vadă modul cum se vor structura cele ce urmează. Treptat însă Măniuţiu şi-a clarificat şi consolidat ideile. Ultima ediţie, cea de a cincea, desfăşurată în prima decadă a lui octombrie, a fost un veritabil maraton. De-a lungul a şapte zile au fost prezentate şaptesprezece spectacole, dintre care doar două, La Ordin, Fuhrer de Brigitte Schwaiger, cu Maia Morgenstern protagonistă (Teatrul „Aureliu Manea" din Turda) şi Trei ore după miezul nopţii de Mihai Măniuţiu (Teatrul „Tony Bulandra" din Târgovişte), nu au fost producţii ale Naşionalului clujean, dar şi acestea având tagenţe cu în ansambul, regia lor fiind semnată de nimeni altul decât de Mihai Măniuţiu. Fireşte, fiecare reprezentaţie vizionată ar  merita să fie comentată. Deocamdată mă mulţumesc să subliniez că „oferta spectacologică" a fost generoasă şi de o mare diversitate, cu lecturi şi viziuni regizorale care au ieşit categoric din rutină, concretizate atât în forme de spectacol riguros elaborate, cât şi în experimente ingenioase. Nu pot să nu amintesc, totuşi, surpriza încercată văzând că în Tzara arde şi dada se piaptănă numele Ştefana Pop-Curşeu,director artistic şi cercetător de marcă, apare în trei ipostaze: de scenarist, alături de Ion Pop şi Ioan Pop-Curşeu, de regizor şi de interpretă cu har incontestabil de actriţă. Întâlnirile internaţionale de la Cluj şi-au onorat şi de astă dată statutul. Ele excelând printr-un program istovitor, fără răgaz de respiraţie, în spatele căruia a fost o abudenţă de spectacole, de mese rotunde, de dialoguri, lansări de cărţi, dar şi personalităţi de prim rang.

 

Ion Cocora, Anul teatral 2016. Festivaluri, festivaluri, festivaluri,
în Luceafărul de dimineață nr.11 (1077), / 2016 
 



Anul acesta, organizatorii Întâlnirilor Internaționale de la Cluj ne-au propus să pornim În căutarea Autorului, fie el autor dramatic, regizor sau - de ce nu? - actor, scenograf, coregraf ș.a.m.d., fie el colectiv sau o singură persoană cu totală autoritate în procesul de creație. Prezența acestuia - părintele unei povești (în sensul ei mai mult sau mai puțin convențional) pe care o pune la dispoziția unui spectator pentru a face schimb profund de emoții și idei - a fost atent marcată în programul evenimentului. Așa că, timp de șapte zile (căci de la o ediție la alta Festivalul a mai câștigat câte o zi în plus), am putut urmări trupa Naționalului clujean trecând cu talent, dibăcie și energie prin universurile mai multor autori, fără ca actorii să-și piardă dreptul de a fi ei înșiși aspiranți la titlul de autor în propria meserie.(...) Întâlnirile Internaționale de la Cluj au reușit, anul acesta, să aducă împreună un număr generos de nume ale gărzii vechi și ale celei noi și, mai ales, să etaleze din nou calitățile trupei care evoluează pe scena Teatrului Național. Fidelă crezului profesional, plină de vitalitate și echilibrată în talent, această echipă de actori români de la Cluj se poate așeza în prima linie a domeniului.

 

Irina Zlotea, Autorul de teatru,
în Teatrul azi, nr.12/2016
 



Calde, relaxante, vitale au fost anul acesta Întâlnirile Internaționale de la Cluj (3-9 octombrie), dînd cumva senzația unei reuniuni familial-profesionale, în ciuda diversității geografice și de specializare a invitaților. Evenimentul organizat de Teatrul Național din Cluj s-a derulat „În căutarea Autorului", așa că trei dramaturgi bine jucați pe scena teatrului-gazdă au răspuns invitației: Robert Cohen, Rodrigo Garcia și Matei Vișniec. S-au prezentat la IIC 2016 nu mai puțin de 17 spectacole - 15 ale Naționalului clujean și câte unul de la Teatrul „Aureliu Manea" din Turda și Teatrul „Tony Bulandra" din Târgoviște.

           

Claudiu Groza, Întâlnirile Internaționale de la Cluj,

în Revista Tribuna, nr.340, 1-15 noiembrie 2016

 


 

A șasea ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj s-a desfășurat sub semnul pirandellian al „căutării autorului". Au fost invitați mai mulți autori dramatici, oameni de teatru, firește, dar eu mă voi opri asupra spectacolelor inspirate de textele a trei dramaturgi invitați: Robert Cohen, Rodrigo Garcia și Matei Vișniec. Toți trei au fost și sunt jucați intens pe scena Naționalului  clujean.

                                                Adrian Țion, Întâlnirile de la Cluj: trei autori,
în revista Tribuna nr.340, 1-15 nov. 2016

 



Întâlnirile Internaționale de la Cluj, festival gândit să aducă în atenția vieții teatrale de la noi și din lume potențialul creator, artistic și multiplele deschideri ale Teatrului Național „Lucian Blaga", într-o platformă de dialog și afinități profesionale plurivalente, a reunit anul acesta , la cea de-a șasea ediție (3-9 octombrie 2016), sub genericul „În căutarea autorului", 18 spectacole foarte diferite din multe puncte de vedere, de la concepție și stil la locul reprezentării lor. Alături de publicul fidel al teatrului-gazdă, s-au bucurat de toate acestea identificând mai multe căi prin care s-a răspuns dezideratului tematic aproape o sută de participanți: actori, scriitori, regizori, directori de teatre și de festivaluri, critici și jurnaliști din țară și din străinătate.

                                 
   Mariana Ciolan, În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
în Revista Teatrală Radio, 12 oct. 2016

 


 


Conceput ca o întâlnire a artiștilor din întreaga lume, festivalul pune accent deosebit pe relaționare și cooperare. Timp de șapte zile vor fi prezentate în ărinciăal producții ale Teatrului Național Cluj. Dacă edițiile anterioare erau dedicate confruntării dintre Europa de Est și cea de Vest sau personalității lui George Banu - tocmai pentru promovarea acestei relații est-vest -, această a șasea ediție e pusă sub semnul „căutării autorului". (...) S-au dezvoltat o multitudine de teme și de abordări artistice care oglindesc creativitatea și calitatea echipei de artiști din Cluj. Per ansamblu, Măniuțiu vizează poziționarea internațională a teatrului pe care îl conduce. Alături de programul de divertisment și networking de o deosebită factură, întâlnirea internațională s-a distins prin atmosfera familială.

 

Irina Wolf, Festivalul de la Cluj,
în Aurora, Magazin für Kultur, Wissen und Gesellschaft, 2. 11. 2016
 


 

În luna octombrie a anului trecut, Teatrul Național „Lucian Blaga" s-a definit emblematic în a 6-a ediție a Zilelor Internaționale de la Cluj, prin tema „În căutarea autorului". Mihai Măniuțiu, personalitate artistică complexă, a conceput - în prezentul nostru turbulent - evoluția unui program managerial, atât pe verticală, cât și pe orizontală... Conceptul managerial se împlinește prin proiecte, prezențe, realizări importante... Am mărturisit ades în paginile revistei Teatrul azi semnificațiile directoratului de viziune al lui Mihai Măniuțiu. (...) Publicul călăuzit și călăuzitor al Teatrului Național „Lucian Blaga" stimulează idealurile...


Alexa Visarion, Publicul...,
în Teatrul azi nr. 1-2/2017
 


 

În cadrul ediției 2016 a „Întâlnirilor Internaționale de la Cluj" , din toamnă [Matei Vișniec] a fost o „prezență excepțională", după cum remarca managerul Naționalului clujean, Mihai Măniuțiu. Eu i-am spus „invitat special", iar Matei Vișniec a completat: „Da, un invitat special, în măsura în care tema de anul acesta este În căutarea autorului". A venit, deci, în calitate de autor, fiind prezenți și alți doi autori din străinătate: Robert Cohen din S.U.A. și Rodrigo Garcia din Spania (născut în Buenos Aires) - „un autor total de teatru", după cum specifica Vișniec.


Maria Sârbu, Teatrul, cartea și călătorul Vișniec,
în Teatrul azi nr.1-2/2017


SELFIE
scenariu de Andreea Iacob
regia: Andreea Iacob
Data premierei: miercuri, 5 octombrie 2016

„Vorbim despre un spectacol care nu numai că mi-a plăcut - m-a impresionat și mi-a atins coardele sociale, ca să zic așa, pentru că e un spectacol care te face să gândești, un spectacol pe care l-ați creat cu persoane deținute, cu femei. (...) Am impresia, cel puțin așa am simțit la sfârșit, că acele persoane au câștigat un fel de încredere extraordinară în dumneavoastră, că v-au îndrăgit și s-a întâmplat un schimb de încredere între dumneavoastră și «actori».“

Matei Vișniec, Ce rol poate avea teatrul în mediul carceral?, interviu cu Andreea Iacob,
RFI România, 6 octombrie 2016
 

 
„Emoţia care m-a cuprins vine din umanul acestui spectacol. Atât de profund uman încât nu poţi privi la conturul identitar social al deţinutelor de pe scenă. Bineînţeles că nu uiţi nicio secundă că ai în faţă nişte persoane private de libertate, aceasta este miza, însă delicateţea cu care construcţia textului şi a spectacolului nu atinge motivele condamnării celor opt protagoniste şi nici datele lor personale (am avut chiar dubii că Monica Iacob Ridzi chiar este ea, a trebuit să verific...), ci identitatea lor conturată exclusiv prin prisma sentimentelor şi emoţiilor profunde pe care le manifestă şi care le aduc printre noi, în ciuda unei situaţii dificile temporare prin care trec, ne arată de la început până la sfârşit că graniţa între captivitate şi libertate este foarte firavă.“

Luciana Antofi, SELFIE sau cum anume suntem privați de libertate,
24 noiembrie 2016
 

 
În luna octombrie a anului trecut, am fost invitată la Întîlnirile internaționale de la Cluj și am văzut, printre altele, o piesă care m-a răvășit pur și simplu: SELFIE, în regia tinerei regizoare Andreea Iacob. Ca toți invitații, primisem un pliant despre spectacol, dar informațiile erau seci: „distribuția este formată exclusiv din femei private de libertate de la Penitenciarul de Maximă Siguranță, secția exterioară Cluj-Napoca", fapt care m-a incitat să merg... să văd... (...) nu știu ce au făcut acele femei, căci regizoarea are decența de a  lăsa deoparte povestea lor. Ea însă le pune să caute singure răspunsuri. Să redescopere  inocen¬ța din ele, parcurgînd drumul invers: spre copilărie. (...) Femeile își țineau privirea în jos, dar uneori și-o ridicau și priveau oamenii din sală. Erau îmbrăcate simplu, în negru, cu pantofi sau cizme negre, iar părul era lăsat liber ori prins în coadă de cal. Îngrijite, una chiar vopsită și pensată. Încercau să arate bine, pe cît posibil, păstrînd vechi obiceiuri chiar și în claustrare. Totuși, în povestea uneia apar stelele și luna, pe care le privea cu nesaț la țară, și încheie: „și acum îmi place să privesc stelele și luna!" M-a trecut un fior... Cînd? Cum se văd stelele și luna după gratii?? (...)Meritoriu îmi pare gestul Teatrului Național din Cluj de a include în repertoriul său permanent piesa aceasta. E ceva unic în România. Cred că astfel spectacolul va putea fi văzut de foarte mulți oameni, iar la un moment dat, aceste femei vor fi libere și vor ajunge și ele de partea noastră, trăind spectacolul cu ochii și sufletul nostru.
           
Luminița Voina-Răuț, Selfie sau limitele subiectivității,
în Observator Cultural, 13 ian. 2017