În a doua parte a lunii octombrie a avut loc a XIII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, un festival de teatru care și-a propus o temă foarte curajoasă anul acesta, Alterități. Pentru mine, alteritatea va rămâne pentru totdeauna legată de tema străinului, de Camus și de o bună parte din filosofia începutului de secol XX, care după ce-al doilea război mondial a dat naștere la o mulțime de abordări și curente filosofice, acordate toate cu ideologiile spațiului contemporan și direcțiile de cercetare specifice cercetării științifice. În domeniul teatral, tema alterității nu e nici pe departe nouă, dublul, umbra și încă alte câteva concepte devenind centrale pentru anumiți regizori, directori de teatru sau curatori de programe și/sau festivaluri. Ce a propus însă Teatrul Național Cluj-Napoca anul acesta publicului și specialiștilor a căpătat o dimensiune foarte socială, dacă-mi este permisă expresia; în sensul că interogațiile în jurul cărora s-a articulat programul festivalier au toate o conotație care ancorează teatrul și spectacolele sale într-un spațiu social pe cât de concret, pe atât de diferit de la o zonă geografică la alta.
De 13 ani încoace, Teatrul Național „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca începe noul sezonul teatral cu un showcase. Intitulat Întâlnirile Internaționale de la Cluj, festivalul anual are de fiecare dată altă temă (acum, Alterități) și reunește în program producții definitorii pentru profilul instituțional al momentului, valorizând creațiile, artiștii care le-au realizat, conceptul repertorial. Povara festivalului stă, în zilele desfășurării, pe umerii creativi ai actorilor, care, între 16 și 20 octombrie, au făcut un maraton interpretativ, unii dintre ei susținând câte două spectacole pe seară. Nouă spectacole în cinci zile chiar este o performanță, chapeau. Două titluri mi-au atras atenția, am și condus discuția de a doua zi despre ele, un spațiu colocvial de aducere alături a celor două tabere care compun în zilele de spectacol comunitatea iubitoare a artei scenice.
Inspirată ideea organizatorilor Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, 2024 (ediția a XIII-a), cu tema Alterități, de a începe Festivalul Teatrului Național "Lucian Blaga" cu spectacolul-concert Cântece de speriat frica realizat de Ada Milea după idei din texte de Herta Müller. Căci unde am putea găsi conceptul de alteritate mai profund și mai intim exprimat artistic decât în literatura, biografică ori nu, a unei scriitoare exilate, înainte de căderea comunismului, din România comunizată și transformată într-o parte a "lagărului socialist"?
Întâlnirile internaționale de la Cluj, organizate de Teatrul Național Lucian Blaga, din Cluj-Napoca, se află în 2024 la a XIII-a lor norocoasă ediție, pusă sub semnul "Alterităților" și a tot ce înseamnă confruntarea cu Celălalt, începând cu dușmanul din noi înșine. Pentru a purta asemenea războaie, se cere nu doar obișnuita dualitate, cât distanțarea critică față de condiția umană etern conflictuală.
Cea de-a XIII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, eveniment organizat anual de Teatrul Național "Lucian Blaga" din Cluj, s-a aflat sub semnul cuvântului ALTERITĂȚI. Eu - celălalt! Cine sunt eu? Cine sunt eu prin ochiul celuilalt? Cine și ce este teatrul prin ochi de spectator? Întrebare ce și-a aflat răspuns în aplauze, în succes, în numărul mare de spectatori.
S-ar putea spune că orice festival ar trebui să fie o „întâlnire", dar reciproca nu e neapărat necesară. Cu toate astea,
Întâlnirile Internaționale produse de Teatrul Național de la Cluj-Napoca au reușit și la cea de-a XIII-a ediție, cu tema
Alterități, să creeze o atmosferă de „festival", anume o adunare celebratorie, cu sens, a unor oameni care, deși au, poate, idei și preocupări diferite, se regăsesc pe terenul comun din jurul scenei, acordându-i acesteia întreaga lor atenție măcar pentru câteva zile.
Am văzut de această dată la TNC o serie de producții recente, extrem de variate, ale teatrului gazdă și am participat la discuții și lansări de carte care au întărit sentimentul de „împreună" al unei bresle tot mai polarizate. Chiar dacă nu aveam cu toții aceleași păreri despre toate spectacolele, ne-a revenit speranța că putem avea un dialog, că încă mai contează argumentele și că a-i asculta pe ceilalți e la fel de important cu a vorbi tu însuți/însăți.
Cristina Modreanu, Întâlnirile internaționale de la Cluj 2024: Cum să tratăm anxietățile contemporane prin teatru,
Scena.ro
