Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

IIC 2023 - OGLINZI

Cuvântul definitoriu al ediției anului 2023, a fost OGLINZI, oglinda, ca potențială revelatoare de adevăruri, de conținut al inimii sau al conștiinței, al sufletului însuși, devenit oglindă. Configurarea, dintre subiectul contemplat și oglinda care îl contemplă, face ca sufletul însuși să participe la frumusețea spre care se deschide. Iată, așadar, cum oglinda magică a teatrului capătă puterea de a reflecta diviziuni spațio-temporale, ca joc al măștilor, suspendate între ficțiune și adevăr.

 

Tamara Constantinescu, Teatrul trebuie făcut și refăcut ca pâinea, iar și iar! - Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
2023
, LiterNet


Întâlnirile Internaționale de la Cluj au readus pe scenă spectacolul ‘Scorpia Neîmblânzită', o adaptare a Mariei Manolescu după comedia lui Shakespeare, Îmblânzirea Scorpiei, în regia Letei Popescu. Un succes și de data aceasta, Sala Mare a fost plină, iar aplauzele și ovațiile de la sfârșitul spectacolului au reconfirmat înțeleapta decizie a Letei Popescu de a alege sala principală pentru acest spectacol, și nu Studioul Euphorion cum s-ar fi sugerat, la început, de Mihai Măniuțiu.

 

Mara A. Muntean, Scorpia nu poate fi îmblânzită pe scena Teatrului Național Cluj,

Făclia, 13 octombrie 2023


Un festival unic în peisajul teatral românesc prin faptul că se constituie ca o oglindă edificatoare pentru activitatea instituției care îl găzduiește. În această toamnă, la cea de-a XII-a ediție, reuniunea anuală (organizată în colaborare cu Ministerul Culturii și Asociația Conexio) care a avut printre invitați, ca de obicei,  numeroși oameni de teatru din țară și din străinătate, a purtat chiar genericul Oglinzi. Ideea conținută  în conceptul însuși al manifestării inițiată ca o largă platformă de reflectări cu privire la producțiile scenice înfățișate și la creatorii lor: dialoguri și analize teatrale, conferințe, mese rotunde, expoziții, lansări de carte ș.a., a fost amplificată acum și prin felul în care lectura pieselor care au stat la baza spectacolelor din program se subsuma unor tematici legate de motivul generos al oglinzii.

 

Mariana Ciolan, Întâlnirile Internaționale de la Cluj 2023 - cronică de festival de Mariana Ciolan,

Leviathan, 7 decembrie 2023


Întâlnirile internaționale de la Cluj a înșirat, ca într-un labirint al oglinzilor, spectacole valoroase care aupus în valoare trupa, au invitat la discuții, marșând cu succes pe (de)dublări, pe multiplicări, pe puneri în abis, pe reinterpretări, făcând apel la texte din dramaturgia universală și din cea românească, în subtile parteneriate artistice.

 

Daniela Șilindean, Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
Revista Orizont, noiembrie 2023 


Desfășurată sub genericul „Oglinzi", cu un manifest respect pentru bine-cunoscuta și mereu reînnoita vocație a teatrului „de a ne pune oglinda în față", cea de-a XII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj a prilejuit o consistentă reuniune culturală în care discursul artistic și dialogurile pe marginea lui, expozițiile, lansările de cărți s-au constituit într-o delicată pledoarie pentru normalitate și solidaritate intelectuală, poate mai greu de aflat acum, în vremuri tot mai neliniștite și mai puțin prielnice bucuriei. Cele șapte spectacole ale Teatrului Național din Cluj-Napoca și concertul „Best Bălănescu Quartet", nelipsit nici el de farmecul teatralității, ne-au permis adeseori să descindem în intimitatea universului acestor „oglinzi" înnobilate de întrebările sau trăirile omului și ale artistului de astăzi.

Ion Parhon, De veghe în lumea oglinzilor,
Teatrul azi, nr. 11/12


Mai redus ca număr de zile și de reprezentații față de alți ani, festivalul a rămas însă indubitabil de o bogăție pilduitoare prin concentrarea deschiderilor și provocărilor sale, demne de statutul și ambițiile acestui teatru, reverberate prin dezbaterile și întâlnirile în jurul spectacolelor din program.

 

Mariana Ciolan, Teatrul dincolo de scenă,
Teatrul azi, nr. 11/12

 


IIC 2012 - Est-Vest

Ne-am concentrat cu toţii, în schimb, asu­pra produsului colaborării dintre Est şi Vest rezultat din acest proiect, res­pec­tiv spectacolele realizate cu trupa Tea­tru­lui „Lucian Blaga“, principala şi cea mai mare beneficiară a Întâlnirilor... de regizori invitaţi. Ei, actorii, în mare par­te tineri, ai acestei trupe bine arti­cu­la­tă, au dus cu profesionalism şi devo­ta­ment greul acestor patru seri, în care au tre­cut de la un text la altul, de la un stil la altul, dovedind adaptabilitate şi dis­po­ni­bilitate maximă.
 
Doina Papp, Întâlnirile teatrale Est-Vest, Revista 22, Nr. 42 (1179), 16-22 octombrie 2012
 


Pentru că la dezbaterile de dimineață – care au însoțit reprezentarea unui număr de producții recente ale Naționalului clujean, toate avînd drept numitor comun faptul că au fost regizate de „străini din Vest“ – au participat mulți critici, s-a vorbit, într-adevăr, mai mult despre sensul artei și mai puțin despre mereu spinoasa relație dintre teatrul european „vestic“ și cel „estic“. Care rămîne, într-un final, o discuție valabilă și potențial interesantă, însă nu din perspectiva unei iluzoriu-automate superiorități a regiei etc. vestice, cît din cea a efectelor generate de simpla chestiune a funcționării diferite a teatrului pe cele două coordonate: la „noi“, teatru de repertoriu, la „ei“, teatru de proiecte. La „noi“, trupă de actori angajați pe o perioadă lungă în teatre publice și producții care se joacă alternativ, pe durate variabile acoperind mai multe stagiuni, la „ei“, componentă aleatorie a distribuțiilor stabilite de regulă prin castinguri, contracte pe proiecte ale actorilor, spectacole jucate în succesiune în interval limitat. La „noi“, identitatea dată de compania de actori și spațiu, la „ei“, preeminența spațiului sau (în cazul companiilor) a regizorului. Și unele, și altele au plusuri și minusuri.
 
Iulia Popovici, TEATRU. Ne trebuie repertoriu?, Observator cultural, 12 octombrie 2012
 


Orice spectacol apare într-un climat, și eu aș vrea să încep cu o mărturisire despre acest climat, care se numește la ora actuală Teatrul Național din Cluj. Mi-am început cariera, cu foarte mulți ani în urmă, în 1970, și am avut șansa să cunosc, și-n România, și-n afara României, o serie de teatre. Teatre importante. Am fost în diferite perioade chiar la Cluj. Am avut oportunitatea să fiu invitat și să lucrez la Teatrul de Artă din Moscova (MHAT), la Teatrul „Galeria” al lui Szajna, la Festivalul „Shakespeare” din Kentucky, dar și-n teatre studențești din SUA, Suedia, Islanda, Germania.
     Am făcut această introducere, pentru că la Cluj se întâmplă ceea ce e firesc să se întâmple, dar niciodată nu e firesc să se întâmple atât de bine cum se întâmplă acum la Cluj. E vorba de un proiect managerial, gândit pe paliere de reflecție și pe paliere de meditație. E vorba de un program managerial a cărui anvergură se simte în cele două dimensiuni fundamentale pe care trebuie să le aibă un teatru: trupă - trupă performantă - și personalități în cadrul trupei, distincte. Dar, imediat, în contact direct, e vorba de public.
 
Alexa Visarion, Întâlnirile Internaționale de la Cluj, Teatrul Azi, Nr. 12/2012
 
 


Experiență care se vrea deja o tradiție, aceste întâlniri au rămas cu un soi de scufundare în apele memoriei: ne-am adus aminte de ce (încă) vibrăm pentru artă și „omul uman”, deschis emoțiilor firești, de ce mai mergem la teatru, mereu și mereu...

Eliza Câtea, Întâlniri, dezbateri, spectacole „internaționale” la Cluj, Revista Steaua, NR. 9-10/2012


IIC 2024 - ALTERITĂȚI

În a doua parte a lunii octombrie a avut loc a XIII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, un festival de teatru care și-a propus o temă foarte curajoasă anul acesta, Alterități. Pentru mine, alteritatea va rămâne pentru totdeauna legată de tema străinului, de Camus și de o bună parte din filosofia începutului de secol XX, care după ce-al doilea război mondial a dat naștere la o mulțime de abordări și curente filosofice, acordate toate cu ideologiile spațiului contemporan și direcțiile de cercetare specifice cercetării științifice. În domeniul teatral, tema alterității nu e nici pe departe nouă, dublul, umbra și încă alte câteva concepte devenind centrale pentru anumiți regizori, directori de teatru sau curatori de programe și/sau festivaluri. Ce a propus însă Teatrul Național Cluj-Napoca anul acesta publicului și specialiștilor a căpătat o dimensiune foarte socială, dacă-mi este permisă expresia; în sensul că interogațiile în jurul cărora s-a articulat programul festivalier au toate o conotație care ancorează teatrul și spectacolele sale într-un spațiu social pe cât de concret, pe atât de diferit de la o zonă geografică la alta.

De 13 ani încoace, Teatrul Național „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca începe noul sezonul teatral cu un showcase. Intitulat Întâlnirile Internaționale de la Cluj, festivalul anual are de fiecare dată altă temă (acum, Alterități) și reunește în program producții definitorii pentru profilul instituțional al momentului, valorizând creațiile, artiștii care le-au realizat, conceptul repertorial. Povara festivalului stă, în zilele desfășurării, pe umerii creativi ai actorilor, care, între 16 și 20 octombrie, au făcut un maraton interpretativ, unii dintre ei susținând câte două spectacole pe seară. Nouă spectacole în cinci zile chiar este o performanță, chapeau. Două titluri mi-au atras atenția, am și condus discuția de a doua zi despre ele, un spațiu colocvial de aducere alături a celor două tabere care compun în zilele de spectacol comunitatea iubitoare a artei scenice.
 


Inspirată ideea organizatorilor Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, 2024 (ediția a XIII-a), cu tema Alterități, de a începe Festivalul Teatrului Național "Lucian Blaga" cu spectacolul-concert Cântece de speriat frica realizat de Ada Milea după idei din texte de Herta Müller. Căci unde am putea găsi conceptul de alteritate mai profund și mai intim exprimat artistic decât în literatura, biografică ori nu, a unei scriitoare exilate, înainte de căderea comunismului, din România comunizată și transformată într-o parte a "lagărului socialist"?

Întâlnirile internaționale de la Cluj, organizate de Teatrul Național Lucian Blaga, din Cluj-Napoca, se află în 2024 la a XIII-a lor norocoasă ediție, pusă sub semnul "Alterităților" și a tot ce înseamnă confruntarea cu Celălalt, începând cu dușmanul din noi înșine. Pentru a purta asemenea războaie, se cere nu doar obișnuita dualitate, cât distanțarea critică față de condiția umană etern conflictuală.

Cea de-a XIII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, eveniment organizat anual de Teatrul Național "Lucian Blaga" din Cluj, s-a aflat sub semnul cuvântului ALTERITĂȚI. Eu - celălalt! Cine sunt eu? Cine sunt eu prin ochiul celuilalt? Cine și ce este teatrul prin ochi de spectator? Întrebare ce și-a aflat răspuns în aplauze, în succes, în numărul mare de spectatori.

 



S-ar putea spune că orice festival ar trebui să fie o „întâlnire", dar reciproca nu e neapărat necesară. Cu toate astea, Întâlnirile Internaționale produse de Teatrul Național de la Cluj-Napoca au reușit și la cea de-a XIII-a ediție, cu tema Alterități, să creeze o atmosferă de „festival", anume o adunare celebratorie, cu sens, a unor oameni care, deși au, poate, idei și preocupări diferite, se regăsesc pe terenul comun din jurul scenei, acordându-i acesteia întreaga lor atenție măcar pentru câteva zile.

Am văzut de această dată la TNC o serie de producții recente, extrem de variate, ale teatrului gazdă și am participat la discuții și lansări de carte care au întărit sentimentul de „împreună" al unei bresle tot mai polarizate. Chiar dacă nu aveam cu toții aceleași păreri despre toate spectacolele, ne-a revenit speranța că putem avea un dialog, că încă mai contează argumentele și că a-i asculta pe ceilalți e la fel de important cu a vorbi tu însuți/însăți.

Cristina Modreanu, Întâlnirile internaționale de la Cluj 2024: Cum să tratăm anxietățile contemporane prin teatru,
Scena.ro