Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

IIC 2014 - Căile libertății


«Întîlnirile Internaţionale de la Cluj», ajunse la a patra ediţie în octombrie 2014, s-au impus oarecum de la sine în cotidianul meu cultural. Ele erau legate, prin intermediul unor invitaţi comuni, de evenimentele literare de la «Festlit» şi de la «Festivalul Internaţional de Carte Transilvania». Am avut, astfel, ocazia să experimentez o conectare diferită la real, într-un soi de banchet teatral desfăşurat de-a lungul a cîtorva zile, în care am văzut şase spectacole dintre cele zece reprezentate la Teatrul Naţional din Cluj, în perioada 8-12 octombrie. Am intrat în rolul de spectator şi de potenţial cronicar de spectacol cu o abordare hedonistă, imaginîndu-mi că este uşor să scrii despre ceva care te stimulează şi te „vrăjeşte", suspendînd temporar percepţia obişnuită a lumii înconjurătoare. (...)

Dacă înainte de această suită de experienţe aş fi descris postura de spectator de teatru ca pe una plăcută şi destul de confortabilă, «Întîlnirile Internaţionale de la Cluj» au adăugat o notă de nelinişte şi de vinovăţie în receptare: spectatorul, gata să se lase vrăjit, ştie acum că pasivitatea sa poate să fie deranjantă şi că ea riscă, uneori, să fie demascată.


Monica Salvan, De la spectatorul vrăjit la spectatorul acuzat,

în Observator cultural, nr.487 (745) 23-29 octombrie 2014

 


 

 

«CĂILE LIBERTĂŢII» a fost titlul celei de-a patra ediţii a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, organizate în octombrie de Teatrul Naţional din urbe, sub manageriatul regizorului Mihai Măniuţiu. Libertatea istorică şi individuală, libertatea de conştiinţă sau de gândire, dar şi mult clamata libertate de creaţie s-au regăsit în varii forme în programul evenimentului. Fie ca teme ale spectacolelor propuse (dramaturgie clasică şi contemporană, teatru muzical, teatru-dans sau circ), fie ca teme de discuţie în înt­âlnirile protocolare, dar total lipsite de morgă (dezbateri publice şi mese rotunde, lansări de cărţi şi reviste), precum şi în cele informale - planificate sau ad-hoc. Timp de cinci zile, Sala Mare a teatrului, Studioul «Euphorion» şi Studioul «Art Club» au găzduit producţii ale Naţionalului clujean - prezentate publicului local, dar şi invitaţilor din ţară şi de peste hotare. În plus - un eveniment important pentru comunitate: decernarea Premiilor Teatrului Naţional Cluj-Napoca pentru stagiunea 2013 / 2014. (...)

În sala baroc-rococo a Teatrului Naţional, dar şi în spaţiile adiacente, Întâlnirile Internaţionale de la Cluj şi-au dovedit încă o dată profesionismul. De la organizarea evenimentului până la atmosfera care l-a însoţit pe tot parcursul său. Anul acesta, „Căile Libertăţii" au deschis o sumedenie de alte căi de comunicare: artistică, profesională, umană, întru bucuria spectatorilor de pretutindeni.

        
Maria Zărnescu, "Căile Libertăţii" sau Întâlnirile Internaţionale de la Cluj,
în Yorick, nr. 239, 4-10 noimebrie 2014
 



Teatrul Național din Cluj-Napoca, într-o societate a „nisipurilor mișcătoare”, devenită spectacol, modelează lumea și îndeplinește rolul unui laborator experimental. Avangardă a umanității, formează și testează noi comportamente, rezultate din mutații valorice, din schimbările care produc situații acute, tensiuni ce pun ființa umană la încercare. În acest sens, el este mereu prezent în viitor și deține un rol misionar. [...] Promovând cu mijloace specifice dialogul internațional prin teatru, diseminarea informațiilor culturale și realizarea de colaborări și inițiative culturale în spațiul internațional, ediția a impus - la nivel teoretic, dar și la nivelul experimentului spectacular - o densitate de opțiuni și structuri analitice care marcau răspântiile de comuniune și conflict între coerența culturii vestice și vizionarismul fabulos al celei estice. Dialog necesar, într-o lume globalizată, care nu trebuie să-și piardă identitatea și specificul cultural.
 
Alexa Visarion, Rigoare - creativitate - performanță, Revista Teatrul Azi, octombrie 2014

 


IIC 2023 - OGLINZI

Cuvântul definitoriu al ediției anului 2023, a fost OGLINZI, oglinda, ca potențială revelatoare de adevăruri, de conținut al inimii sau al conștiinței, al sufletului însuși, devenit oglindă. Configurarea, dintre subiectul contemplat și oglinda care îl contemplă, face ca sufletul însuși să participe la frumusețea spre care se deschide. Iată, așadar, cum oglinda magică a teatrului capătă puterea de a reflecta diviziuni spațio-temporale, ca joc al măștilor, suspendate între ficțiune și adevăr.

 

Tamara Constantinescu, Teatrul trebuie făcut și refăcut ca pâinea, iar și iar! - Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
2023
, LiterNet


Întâlnirile Internaționale de la Cluj au readus pe scenă spectacolul ‘Scorpia Neîmblânzită', o adaptare a Mariei Manolescu după comedia lui Shakespeare, Îmblânzirea Scorpiei, în regia Letei Popescu. Un succes și de data aceasta, Sala Mare a fost plină, iar aplauzele și ovațiile de la sfârșitul spectacolului au reconfirmat înțeleapta decizie a Letei Popescu de a alege sala principală pentru acest spectacol, și nu Studioul Euphorion cum s-ar fi sugerat, la început, de Mihai Măniuțiu.

 

Mara A. Muntean, Scorpia nu poate fi îmblânzită pe scena Teatrului Național Cluj,

Făclia, 13 octombrie 2023


Un festival unic în peisajul teatral românesc prin faptul că se constituie ca o oglindă edificatoare pentru activitatea instituției care îl găzduiește. În această toamnă, la cea de-a XII-a ediție, reuniunea anuală (organizată în colaborare cu Ministerul Culturii și Asociația Conexio) care a avut printre invitați, ca de obicei,  numeroși oameni de teatru din țară și din străinătate, a purtat chiar genericul Oglinzi. Ideea conținută  în conceptul însuși al manifestării inițiată ca o largă platformă de reflectări cu privire la producțiile scenice înfățișate și la creatorii lor: dialoguri și analize teatrale, conferințe, mese rotunde, expoziții, lansări de carte ș.a., a fost amplificată acum și prin felul în care lectura pieselor care au stat la baza spectacolelor din program se subsuma unor tematici legate de motivul generos al oglinzii.

 

Mariana Ciolan, Întâlnirile Internaționale de la Cluj 2023 - cronică de festival de Mariana Ciolan,

Leviathan, 7 decembrie 2023


Întâlnirile internaționale de la Cluj a înșirat, ca într-un labirint al oglinzilor, spectacole valoroase care aupus în valoare trupa, au invitat la discuții, marșând cu succes pe (de)dublări, pe multiplicări, pe puneri în abis, pe reinterpretări, făcând apel la texte din dramaturgia universală și din cea românească, în subtile parteneriate artistice.

 

Daniela Șilindean, Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
Revista Orizont, noiembrie 2023 


Desfășurată sub genericul „Oglinzi", cu un manifest respect pentru bine-cunoscuta și mereu reînnoita vocație a teatrului „de a ne pune oglinda în față", cea de-a XII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj a prilejuit o consistentă reuniune culturală în care discursul artistic și dialogurile pe marginea lui, expozițiile, lansările de cărți s-au constituit într-o delicată pledoarie pentru normalitate și solidaritate intelectuală, poate mai greu de aflat acum, în vremuri tot mai neliniștite și mai puțin prielnice bucuriei. Cele șapte spectacole ale Teatrului Național din Cluj-Napoca și concertul „Best Bălănescu Quartet", nelipsit nici el de farmecul teatralității, ne-au permis adeseori să descindem în intimitatea universului acestor „oglinzi" înnobilate de întrebările sau trăirile omului și ale artistului de astăzi.

Ion Parhon, De veghe în lumea oglinzilor,
Teatrul azi, nr. 11/12


Mai redus ca număr de zile și de reprezentații față de alți ani, festivalul a rămas însă indubitabil de o bogăție pilduitoare prin concentrarea deschiderilor și provocărilor sale, demne de statutul și ambițiile acestui teatru, reverberate prin dezbaterile și întâlnirile în jurul spectacolelor din program.

 

Mariana Ciolan, Teatrul dincolo de scenă,
Teatrul azi, nr. 11/12

 


IIC 2012 - Est-Vest

Ne-am concentrat cu toţii, în schimb, asu­pra produsului colaborării dintre Est şi Vest rezultat din acest proiect, res­pec­tiv spectacolele realizate cu trupa Tea­tru­lui „Lucian Blaga“, principala şi cea mai mare beneficiară a Întâlnirilor... de regizori invitaţi. Ei, actorii, în mare par­te tineri, ai acestei trupe bine arti­cu­la­tă, au dus cu profesionalism şi devo­ta­ment greul acestor patru seri, în care au tre­cut de la un text la altul, de la un stil la altul, dovedind adaptabilitate şi dis­po­ni­bilitate maximă.
 
Doina Papp, Întâlnirile teatrale Est-Vest, Revista 22, Nr. 42 (1179), 16-22 octombrie 2012
 


Pentru că la dezbaterile de dimineață – care au însoțit reprezentarea unui număr de producții recente ale Naționalului clujean, toate avînd drept numitor comun faptul că au fost regizate de „străini din Vest“ – au participat mulți critici, s-a vorbit, într-adevăr, mai mult despre sensul artei și mai puțin despre mereu spinoasa relație dintre teatrul european „vestic“ și cel „estic“. Care rămîne, într-un final, o discuție valabilă și potențial interesantă, însă nu din perspectiva unei iluzoriu-automate superiorități a regiei etc. vestice, cît din cea a efectelor generate de simpla chestiune a funcționării diferite a teatrului pe cele două coordonate: la „noi“, teatru de repertoriu, la „ei“, teatru de proiecte. La „noi“, trupă de actori angajați pe o perioadă lungă în teatre publice și producții care se joacă alternativ, pe durate variabile acoperind mai multe stagiuni, la „ei“, componentă aleatorie a distribuțiilor stabilite de regulă prin castinguri, contracte pe proiecte ale actorilor, spectacole jucate în succesiune în interval limitat. La „noi“, identitatea dată de compania de actori și spațiu, la „ei“, preeminența spațiului sau (în cazul companiilor) a regizorului. Și unele, și altele au plusuri și minusuri.
 
Iulia Popovici, TEATRU. Ne trebuie repertoriu?, Observator cultural, 12 octombrie 2012
 


Orice spectacol apare într-un climat, și eu aș vrea să încep cu o mărturisire despre acest climat, care se numește la ora actuală Teatrul Național din Cluj. Mi-am început cariera, cu foarte mulți ani în urmă, în 1970, și am avut șansa să cunosc, și-n România, și-n afara României, o serie de teatre. Teatre importante. Am fost în diferite perioade chiar la Cluj. Am avut oportunitatea să fiu invitat și să lucrez la Teatrul de Artă din Moscova (MHAT), la Teatrul „Galeria” al lui Szajna, la Festivalul „Shakespeare” din Kentucky, dar și-n teatre studențești din SUA, Suedia, Islanda, Germania.
     Am făcut această introducere, pentru că la Cluj se întâmplă ceea ce e firesc să se întâmple, dar niciodată nu e firesc să se întâmple atât de bine cum se întâmplă acum la Cluj. E vorba de un proiect managerial, gândit pe paliere de reflecție și pe paliere de meditație. E vorba de un program managerial a cărui anvergură se simte în cele două dimensiuni fundamentale pe care trebuie să le aibă un teatru: trupă - trupă performantă - și personalități în cadrul trupei, distincte. Dar, imediat, în contact direct, e vorba de public.
 
Alexa Visarion, Întâlnirile Internaționale de la Cluj, Teatrul Azi, Nr. 12/2012
 
 


Experiență care se vrea deja o tradiție, aceste întâlniri au rămas cu un soi de scufundare în apele memoriei: ne-am adus aminte de ce (încă) vibrăm pentru artă și „omul uman”, deschis emoțiilor firești, de ce mai mergem la teatru, mereu și mereu...

Eliza Câtea, Întâlniri, dezbateri, spectacole „internaționale” la Cluj, Revista Steaua, NR. 9-10/2012