Teatrul Național „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca organizează, între 9 și 13 octombrie 2019, festivalul anual aflat acum la cea de-a IX-a ediție, Întâlnirile Internaționale de la Cluj, care în acest an poartă titlul ÎMPREUNĂ.

În acest an, Teatrul Național din Cluj-Napoca sărbătorește o sută de ani de existență ca instituție de cultură emblematică, reprezentativă pentru scena românească transilvană. La 1 decembrie 1919, la un an de la Marea Unire, s-a deschis prima stagiune românească la Cluj, împlinindu-se astfel nu doar visele unor oameni de cultură importanți, ci și ale oamenilor de rând care își doreau mai mult decât orice libertatea de exprimare și accesul la cultură în limba română. Dincolo de toate provocările istoriei, dragostea pentru teatru ne-a unit și ne-a împrospătat mereu voința și puterea de a crede, împreună, într-o lume înnobilată prin artă.

În luna iune a.c. la Teatrul Național din Cluj-Napoca  au început repetițiile la spectacolul Furtuna  de W. Shakespeare, în regia lui Tompa Gábor. Spectacolul va avea două avanpremiere. Prima va avea loc marți, 24 septembrie 2019, iar a doua, duminică, 6 octombrie, urmânbd ca premiera spectacolului să aibă loc vineri, 11 octombrie, în cadrul celei de-a IX-a ediții a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj desfășurate în acest an sub titlul „Împreună". Amănunte despre montarea Furtunii pe scena Naționalului clujean veți afla din întrebările pe care le-am adresat regizorului spectacolului, Gábor Tompa, scenografei Carmencita Brojboiu și interpretului lui Prospero, actorul Marcel Iureș.

Regizorul Gábor Tompa se află la a cincea montare a unui spectacol pe scena Naționalului clujean după Regele Lear de W. Shakespeare (2006), Cântăreața cheală de E. Ionesco (2009), Trilogia Aureliu Manea de Aureliu Manea (2013) și UbuZdup după Alfred Jarry (2015).

Eugenia Sarvari: La începutul repetițiilor le spuneați actorilor despre impactul pe care l-a avut asupra dumneavoastră faptul că ați asistat la repetițiile lui Liviu Ciulei cu Furtuna. Poate doriți să ne dați mai multe amănunte.

Gábor Tompa: Printr-o mare șansă, aceea a fost cea mai mare lecție de regie pe care am avut ocazia să o primesc. Profesorul nostru, de la începutul anului trei, a avut o problemă familială foarte gravă și-atunci domnul Ciulei ne-a preluat în sensul că am discutat mult cu el și am asistat la repetiții de la Grădina Icoanei, la Furtuna. El era și scenograful spectacolului. A fost una dintre cele mai memorabile scenografii ale teatrului românesc: o platformă înconjurată de o mare de sânge. Acea platformă era „susținută" de elementele tuturor celorlalte arte, el așezând teatrul deasupra acestor arte. Atunci am putut urmări un George Constantin care rămâne, pentru mine, actorul favorit pentru că, aproape fără mijloace, putea transmite gândul cu o precizie și cu o forță extraordinară. La Ciulei, Prospero era un savant, semănând cu el, de fapt: arhitect, actor, regizor de teatru și de film, scenograf, și, de ce nu, un poet al scenei, într-un fel. Era savantul care poate distruge lumea prin mijloacele tehnicii moderne. Și totul se petrecea în 1979. Era un gând novator atunci. Sigur, trecuserăm prin Războaiele Mondiale, Războiul din Vietnam, Războaiele reci, cursa pentru înarmarea nucleară, dar, totuși, era un gând care proiecta în viitor ceea ce se poate întâmpla acum prin simpla apăsare a unui buton. Atunci catastrofa, posibilitatea distrugerii întregii lumi era în fața noastră, în timp, acum este alături de noi, în spațiu. 

Stagiunea 2019-2020 a Teatrului Național Cluj-Napoca se va deschide vineri, 20 septembrie 2019, de la ora 19:00, cu premiera spectacolului Porno de Visky András, în regia lui Răzvan Mureșan, la Studioul „Euphorion" al Teatrului Național din Cluj-Napoca.

Pentru a aduce mai aproape de spectatorii noștri fideli acest text, am intrat puțin în „bucătăria" spectacolului, adresându-le câteva întrebări regizorului Răzvan Mureșan și actorilor din distribuție.

Eugenia Sarvari: De ce acest text?

Răzvan Mureșan: Mi s-a oferit acest text spre citire și meditație. Consultându-l, mi-am dat seama că acolo sunt foarte multe potențiale situații și povestioare, micro-povești dramatice din epoca de tristă amintire. Chiar dacă sunt doar niște crâmpeie, fragmente, niște piese de puzzle, minuscule, unele, mi s-a părut interesant să aducem în fața spectatorului, în carne și oase, personajele secundare, de pildă, care în original sunt pomenite, rememorate sau imaginate.