Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

IIC 2023 - OGLINZI

Cuvântul definitoriu al ediției anului 2023, a fost OGLINZI, oglinda, ca potențială revelatoare de adevăruri, de conținut al inimii sau al conștiinței, al sufletului însuși, devenit oglindă. Configurarea, dintre subiectul contemplat și oglinda care îl contemplă, face ca sufletul însuși să participe la frumusețea spre care se deschide. Iată, așadar, cum oglinda magică a teatrului capătă puterea de a reflecta diviziuni spațio-temporale, ca joc al măștilor, suspendate între ficțiune și adevăr.

 

Tamara Constantinescu, Teatrul trebuie făcut și refăcut ca pâinea, iar și iar! - Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
2023
, LiterNet


Întâlnirile Internaționale de la Cluj au readus pe scenă spectacolul ‘Scorpia Neîmblânzită', o adaptare a Mariei Manolescu după comedia lui Shakespeare, Îmblânzirea Scorpiei, în regia Letei Popescu. Un succes și de data aceasta, Sala Mare a fost plină, iar aplauzele și ovațiile de la sfârșitul spectacolului au reconfirmat înțeleapta decizie a Letei Popescu de a alege sala principală pentru acest spectacol, și nu Studioul Euphorion cum s-ar fi sugerat, la început, de Mihai Măniuțiu.

 

Mara A. Muntean, Scorpia nu poate fi îmblânzită pe scena Teatrului Național Cluj,

Făclia, 13 octombrie 2023


Un festival unic în peisajul teatral românesc prin faptul că se constituie ca o oglindă edificatoare pentru activitatea instituției care îl găzduiește. În această toamnă, la cea de-a XII-a ediție, reuniunea anuală (organizată în colaborare cu Ministerul Culturii și Asociația Conexio) care a avut printre invitați, ca de obicei,  numeroși oameni de teatru din țară și din străinătate, a purtat chiar genericul Oglinzi. Ideea conținută  în conceptul însuși al manifestării inițiată ca o largă platformă de reflectări cu privire la producțiile scenice înfățișate și la creatorii lor: dialoguri și analize teatrale, conferințe, mese rotunde, expoziții, lansări de carte ș.a., a fost amplificată acum și prin felul în care lectura pieselor care au stat la baza spectacolelor din program se subsuma unor tematici legate de motivul generos al oglinzii.

 

Mariana Ciolan, Întâlnirile Internaționale de la Cluj 2023 - cronică de festival de Mariana Ciolan,

Leviathan, 7 decembrie 2023


Întâlnirile internaționale de la Cluj a înșirat, ca într-un labirint al oglinzilor, spectacole valoroase care aupus în valoare trupa, au invitat la discuții, marșând cu succes pe (de)dublări, pe multiplicări, pe puneri în abis, pe reinterpretări, făcând apel la texte din dramaturgia universală și din cea românească, în subtile parteneriate artistice.

 

Daniela Șilindean, Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
Revista Orizont, noiembrie 2023 


Desfășurată sub genericul „Oglinzi", cu un manifest respect pentru bine-cunoscuta și mereu reînnoita vocație a teatrului „de a ne pune oglinda în față", cea de-a XII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj a prilejuit o consistentă reuniune culturală în care discursul artistic și dialogurile pe marginea lui, expozițiile, lansările de cărți s-au constituit într-o delicată pledoarie pentru normalitate și solidaritate intelectuală, poate mai greu de aflat acum, în vremuri tot mai neliniștite și mai puțin prielnice bucuriei. Cele șapte spectacole ale Teatrului Național din Cluj-Napoca și concertul „Best Bălănescu Quartet", nelipsit nici el de farmecul teatralității, ne-au permis adeseori să descindem în intimitatea universului acestor „oglinzi" înnobilate de întrebările sau trăirile omului și ale artistului de astăzi.

Ion Parhon, De veghe în lumea oglinzilor,
Teatrul azi, nr. 11/12


Mai redus ca număr de zile și de reprezentații față de alți ani, festivalul a rămas însă indubitabil de o bogăție pilduitoare prin concentrarea deschiderilor și provocărilor sale, demne de statutul și ambițiile acestui teatru, reverberate prin dezbaterile și întâlnirile în jurul spectacolelor din program.

 

Mariana Ciolan, Teatrul dincolo de scenă,
Teatrul azi, nr. 11/12

 


IIC 2012 - Est-Vest

Ne-am concentrat cu toţii, în schimb, asu­pra produsului colaborării dintre Est şi Vest rezultat din acest proiect, res­pec­tiv spectacolele realizate cu trupa Tea­tru­lui „Lucian Blaga“, principala şi cea mai mare beneficiară a Întâlnirilor... de regizori invitaţi. Ei, actorii, în mare par­te tineri, ai acestei trupe bine arti­cu­la­tă, au dus cu profesionalism şi devo­ta­ment greul acestor patru seri, în care au tre­cut de la un text la altul, de la un stil la altul, dovedind adaptabilitate şi dis­po­ni­bilitate maximă.
 
Doina Papp, Întâlnirile teatrale Est-Vest, Revista 22, Nr. 42 (1179), 16-22 octombrie 2012
 


Pentru că la dezbaterile de dimineață – care au însoțit reprezentarea unui număr de producții recente ale Naționalului clujean, toate avînd drept numitor comun faptul că au fost regizate de „străini din Vest“ – au participat mulți critici, s-a vorbit, într-adevăr, mai mult despre sensul artei și mai puțin despre mereu spinoasa relație dintre teatrul european „vestic“ și cel „estic“. Care rămîne, într-un final, o discuție valabilă și potențial interesantă, însă nu din perspectiva unei iluzoriu-automate superiorități a regiei etc. vestice, cît din cea a efectelor generate de simpla chestiune a funcționării diferite a teatrului pe cele două coordonate: la „noi“, teatru de repertoriu, la „ei“, teatru de proiecte. La „noi“, trupă de actori angajați pe o perioadă lungă în teatre publice și producții care se joacă alternativ, pe durate variabile acoperind mai multe stagiuni, la „ei“, componentă aleatorie a distribuțiilor stabilite de regulă prin castinguri, contracte pe proiecte ale actorilor, spectacole jucate în succesiune în interval limitat. La „noi“, identitatea dată de compania de actori și spațiu, la „ei“, preeminența spațiului sau (în cazul companiilor) a regizorului. Și unele, și altele au plusuri și minusuri.
 
Iulia Popovici, TEATRU. Ne trebuie repertoriu?, Observator cultural, 12 octombrie 2012
 


Orice spectacol apare într-un climat, și eu aș vrea să încep cu o mărturisire despre acest climat, care se numește la ora actuală Teatrul Național din Cluj. Mi-am început cariera, cu foarte mulți ani în urmă, în 1970, și am avut șansa să cunosc, și-n România, și-n afara României, o serie de teatre. Teatre importante. Am fost în diferite perioade chiar la Cluj. Am avut oportunitatea să fiu invitat și să lucrez la Teatrul de Artă din Moscova (MHAT), la Teatrul „Galeria” al lui Szajna, la Festivalul „Shakespeare” din Kentucky, dar și-n teatre studențești din SUA, Suedia, Islanda, Germania.
     Am făcut această introducere, pentru că la Cluj se întâmplă ceea ce e firesc să se întâmple, dar niciodată nu e firesc să se întâmple atât de bine cum se întâmplă acum la Cluj. E vorba de un proiect managerial, gândit pe paliere de reflecție și pe paliere de meditație. E vorba de un program managerial a cărui anvergură se simte în cele două dimensiuni fundamentale pe care trebuie să le aibă un teatru: trupă - trupă performantă - și personalități în cadrul trupei, distincte. Dar, imediat, în contact direct, e vorba de public.
 
Alexa Visarion, Întâlnirile Internaționale de la Cluj, Teatrul Azi, Nr. 12/2012
 
 


Experiență care se vrea deja o tradiție, aceste întâlniri au rămas cu un soi de scufundare în apele memoriei: ne-am adus aminte de ce (încă) vibrăm pentru artă și „omul uman”, deschis emoțiilor firești, de ce mai mergem la teatru, mereu și mereu...

Eliza Câtea, Întâlniri, dezbateri, spectacole „internaționale” la Cluj, Revista Steaua, NR. 9-10/2012