Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

IIC 2011 - Gellu Naum

Evenimentul a cuprins prezentarea a trei spectacole realizate de Teatrul Naţional din Cluj în 2011, pe texte de Gellu Naum, lansări de cărţi ale scriitorului suprarealist român, o expoziţie foto, o conferinţă şi o masă rotundă la care au participat numeroasele personalităţi din ţară şi din străinătate invitate. Între participanţi s-au numărat persoane care l-au cunoscut direct şi chiar îndeaproape pe Gellu Naum, între care regizorul David Esrig sau poetul Sebastian Reichmann. Referitor la "Întâlnirile Internaţionale de la Cluj", cunoscutul regizor David Esrig a precizat că aceastea reprezintă "o idee foarte bună".



Nu mi-au plăcut niciodată musicalurile, dar cel făcut de Ada Milea după piesa lui Gellu Naum a fost de-a dreptul genial. Actorii din Zenobia și Florența sunt eu au arătat că știu și să cânte. Cu Ada Milea în rolul de regizor dirijor-la-chitară, fiecare actor a cântat bucăți de punk, hip hop, jazz, blues, rock sau pop, cu replicile din piesă pe post de „versuri suprarealiste”. [...] Întâlnirile de la Cluj au fost reușite și pentru simplul fapt că ne-au adus aminte că Gellu Naum a fost și dramaturg, unul foarte bun, apreciat la nivel internațional.
 
Gruia Dragomir, Întâlnire cu Gellu Naum pe scena din Cluj, Dilema Veche, 17 octombrie 2011
 


„Mie mi-e frică de Gellu Naum” a mărturisit odată Mircea Dinescu, somat să-și recunoască și el măcar o angoasă în fața națiunii. Pentru el, frica de Gellu Naum este începutul poeziei, la fel cum frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Regizorul Mihai Măniuțiu, director al Teatrului Național Cluj-Napoca, pare să fi trăit fiorul aceleiași frici reverențioase când și-a ales teatrul pohetic al lui Gellu Naum ca Prima Materia din care să plămădească Întâlnirile Internaționale de la Cluj. Evenimentul a fost conceput ca un „micro-festival”, dar, asemenea microcosmosului, reflectă o dimensiune „macro” pe care o alimentează și de la care se alimentează firesc. Ediția inaugurală - sau pilot - a Întâlnirilor... a fost „macro” prin adierea amplă a spiritului de avangardă filtrat prin opera (Opus Alchemicus) practicată de Gellu Naum, prin calitate - cea artistică și cea a participanților, de la oameni de litere și de teatru, din România (și nu numai), la directori de teatre și de festivaluri din Statele Unite, Danemarca, Franța, Germania, Israel, Serbia, Ungaria și Turcia - și nu în ultimul rând prin negocierea suverană a aspectelor logistice.
 
Florin Bican, Cui i-e frică de Gellu Naum?, Observator Cultural nr 338 (596) 13-19 octombrie 2011
 


...s-a vorbit despre teatrul lui Gellu Naum ca despre o operă importantă a poetului, dar textele induc impresia că Gellu Naum a scris teatru ca să nu scrie manifeste de revoltă contra desfășurării raționale, plicticoase, a lucrurilor și faptelor, împotriva literaturizărilor de tot felul care, după părerea suprarealiștilor, îmbâcseau lumea. Poate că teatrul lui ține locul unui manifest suprarealist sau chiar asta este.

Nicolae Prelipceanu, Un manifest suprarealist, Zilele „Gellu Naum”, Teatrul Azi, Nr 12/2011



Cum organizatorulși făptuitorul principal al manifestării a fost o instituție de spectacole, era cum nu se poate mai firesc ca centrul de interes al Întâlnirilor dedicate omagierii personalității suprarealistului Gellu Naum să fie reprezentat de montări inspirate din creația scriitorului de la dispariția căruia s-au împlinit zece ani. Naționalul clujean și-a asumat integral responsabilitățile în această privință, nu a invitat spectacole din alte părți, faptul în sine dovedind seriozitatea cu care gazdele și-au înțeles menirea, în cadrele bugetare fatalmente limitative. L-au omagiat pe Gellu Naum prin autentică faptă teatrală și nu prin mondenități culturale, au făcut-o printr-un festival de spectacole căruia i s-au asociat, ceva mai timid, e drept, dimensiuni de cercetare. Sunt premise ca la edițiile viitoare ale Întâlnirilor aceste dimensiuni să devină mai proeminente, concretizându-se în ateliere practice dar și în comunicări mai numeroase și mai bogate.

Mircea Morariu, Voluptatea jocului, Revista Familia nr 11-12, Oradea, noiembrie-decembrie 2011
 


Cele trei montări, de facturi diferite, de la dramatizare la spectacol-concert, au „sintetizat”, intr-o unitară manieră colorată, extrem-ludică și abil-hermeneutică, nu doar opera lui Gellu Naum, ci arta sa poetică, hrănită de tumbele teribiliste ale avangardei, ca și de un filon poetic profund și uneori emoționant. [...] Întâlnirile Internaționale de la Cluj sunt un eveniment fast, care readuce Naționalul într-o poziție culturală de top, fără să piardă priza la public, cum au demonstrat cele trei spectacole jucate, cu spectatori entuziaști, rafinați sau pur și simplu amatori sinceri de joacă. Organizatorii merită nu numai felicitări, ci și sprijin necondiționat pe mai departe.
 
Claudiu Groza, La joacă. Cu Gellu Naum, Tribuna, Anul X, Nr 219 16-31 octombrie 2011


IIC 2014 - Căile libertății


«Întîlnirile Internaţionale de la Cluj», ajunse la a patra ediţie în octombrie 2014, s-au impus oarecum de la sine în cotidianul meu cultural. Ele erau legate, prin intermediul unor invitaţi comuni, de evenimentele literare de la «Festlit» şi de la «Festivalul Internaţional de Carte Transilvania». Am avut, astfel, ocazia să experimentez o conectare diferită la real, într-un soi de banchet teatral desfăşurat de-a lungul a cîtorva zile, în care am văzut şase spectacole dintre cele zece reprezentate la Teatrul Naţional din Cluj, în perioada 8-12 octombrie. Am intrat în rolul de spectator şi de potenţial cronicar de spectacol cu o abordare hedonistă, imaginîndu-mi că este uşor să scrii despre ceva care te stimulează şi te „vrăjeşte", suspendînd temporar percepţia obişnuită a lumii înconjurătoare. (...)

Dacă înainte de această suită de experienţe aş fi descris postura de spectator de teatru ca pe una plăcută şi destul de confortabilă, «Întîlnirile Internaţionale de la Cluj» au adăugat o notă de nelinişte şi de vinovăţie în receptare: spectatorul, gata să se lase vrăjit, ştie acum că pasivitatea sa poate să fie deranjantă şi că ea riscă, uneori, să fie demascată.


Monica Salvan, De la spectatorul vrăjit la spectatorul acuzat,

în Observator cultural, nr.487 (745) 23-29 octombrie 2014

 


 

 

«CĂILE LIBERTĂŢII» a fost titlul celei de-a patra ediţii a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, organizate în octombrie de Teatrul Naţional din urbe, sub manageriatul regizorului Mihai Măniuţiu. Libertatea istorică şi individuală, libertatea de conştiinţă sau de gândire, dar şi mult clamata libertate de creaţie s-au regăsit în varii forme în programul evenimentului. Fie ca teme ale spectacolelor propuse (dramaturgie clasică şi contemporană, teatru muzical, teatru-dans sau circ), fie ca teme de discuţie în înt­âlnirile protocolare, dar total lipsite de morgă (dezbateri publice şi mese rotunde, lansări de cărţi şi reviste), precum şi în cele informale - planificate sau ad-hoc. Timp de cinci zile, Sala Mare a teatrului, Studioul «Euphorion» şi Studioul «Art Club» au găzduit producţii ale Naţionalului clujean - prezentate publicului local, dar şi invitaţilor din ţară şi de peste hotare. În plus - un eveniment important pentru comunitate: decernarea Premiilor Teatrului Naţional Cluj-Napoca pentru stagiunea 2013 / 2014. (...)

În sala baroc-rococo a Teatrului Naţional, dar şi în spaţiile adiacente, Întâlnirile Internaţionale de la Cluj şi-au dovedit încă o dată profesionismul. De la organizarea evenimentului până la atmosfera care l-a însoţit pe tot parcursul său. Anul acesta, „Căile Libertăţii" au deschis o sumedenie de alte căi de comunicare: artistică, profesională, umană, întru bucuria spectatorilor de pretutindeni.

        
Maria Zărnescu, "Căile Libertăţii" sau Întâlnirile Internaţionale de la Cluj,
în Yorick, nr. 239, 4-10 noimebrie 2014
 



Teatrul Național din Cluj-Napoca, într-o societate a „nisipurilor mișcătoare”, devenită spectacol, modelează lumea și îndeplinește rolul unui laborator experimental. Avangardă a umanității, formează și testează noi comportamente, rezultate din mutații valorice, din schimbările care produc situații acute, tensiuni ce pun ființa umană la încercare. În acest sens, el este mereu prezent în viitor și deține un rol misionar. [...] Promovând cu mijloace specifice dialogul internațional prin teatru, diseminarea informațiilor culturale și realizarea de colaborări și inițiative culturale în spațiul internațional, ediția a impus - la nivel teoretic, dar și la nivelul experimentului spectacular - o densitate de opțiuni și structuri analitice care marcau răspântiile de comuniune și conflict între coerența culturii vestice și vizionarismul fabulos al celei estice. Dialog necesar, într-o lume globalizată, care nu trebuie să-și piardă identitatea și specificul cultural.
 
Alexa Visarion, Rigoare - creativitate - performanță, Revista Teatrul Azi, octombrie 2014

 


IIC 2023 - OGLINZI

Cuvântul definitoriu al ediției anului 2023, a fost OGLINZI, oglinda, ca potențială revelatoare de adevăruri, de conținut al inimii sau al conștiinței, al sufletului însuși, devenit oglindă. Configurarea, dintre subiectul contemplat și oglinda care îl contemplă, face ca sufletul însuși să participe la frumusețea spre care se deschide. Iată, așadar, cum oglinda magică a teatrului capătă puterea de a reflecta diviziuni spațio-temporale, ca joc al măștilor, suspendate între ficțiune și adevăr.

 

Tamara Constantinescu, Teatrul trebuie făcut și refăcut ca pâinea, iar și iar! - Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
2023
, LiterNet


Întâlnirile Internaționale de la Cluj au readus pe scenă spectacolul ‘Scorpia Neîmblânzită', o adaptare a Mariei Manolescu după comedia lui Shakespeare, Îmblânzirea Scorpiei, în regia Letei Popescu. Un succes și de data aceasta, Sala Mare a fost plină, iar aplauzele și ovațiile de la sfârșitul spectacolului au reconfirmat înțeleapta decizie a Letei Popescu de a alege sala principală pentru acest spectacol, și nu Studioul Euphorion cum s-ar fi sugerat, la început, de Mihai Măniuțiu.

 

Mara A. Muntean, Scorpia nu poate fi îmblânzită pe scena Teatrului Național Cluj,

Făclia, 13 octombrie 2023


Un festival unic în peisajul teatral românesc prin faptul că se constituie ca o oglindă edificatoare pentru activitatea instituției care îl găzduiește. În această toamnă, la cea de-a XII-a ediție, reuniunea anuală (organizată în colaborare cu Ministerul Culturii și Asociația Conexio) care a avut printre invitați, ca de obicei,  numeroși oameni de teatru din țară și din străinătate, a purtat chiar genericul Oglinzi. Ideea conținută  în conceptul însuși al manifestării inițiată ca o largă platformă de reflectări cu privire la producțiile scenice înfățișate și la creatorii lor: dialoguri și analize teatrale, conferințe, mese rotunde, expoziții, lansări de carte ș.a., a fost amplificată acum și prin felul în care lectura pieselor care au stat la baza spectacolelor din program se subsuma unor tematici legate de motivul generos al oglinzii.

 

Mariana Ciolan, Întâlnirile Internaționale de la Cluj 2023 - cronică de festival de Mariana Ciolan,

Leviathan, 7 decembrie 2023


Întâlnirile internaționale de la Cluj a înșirat, ca într-un labirint al oglinzilor, spectacole valoroase care aupus în valoare trupa, au invitat la discuții, marșând cu succes pe (de)dublări, pe multiplicări, pe puneri în abis, pe reinterpretări, făcând apel la texte din dramaturgia universală și din cea românească, în subtile parteneriate artistice.

 

Daniela Șilindean, Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
Revista Orizont, noiembrie 2023 


Desfășurată sub genericul „Oglinzi", cu un manifest respect pentru bine-cunoscuta și mereu reînnoita vocație a teatrului „de a ne pune oglinda în față", cea de-a XII-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj a prilejuit o consistentă reuniune culturală în care discursul artistic și dialogurile pe marginea lui, expozițiile, lansările de cărți s-au constituit într-o delicată pledoarie pentru normalitate și solidaritate intelectuală, poate mai greu de aflat acum, în vremuri tot mai neliniștite și mai puțin prielnice bucuriei. Cele șapte spectacole ale Teatrului Național din Cluj-Napoca și concertul „Best Bălănescu Quartet", nelipsit nici el de farmecul teatralității, ne-au permis adeseori să descindem în intimitatea universului acestor „oglinzi" înnobilate de întrebările sau trăirile omului și ale artistului de astăzi.

Ion Parhon, De veghe în lumea oglinzilor,
Teatrul azi, nr. 11/12


Mai redus ca număr de zile și de reprezentații față de alți ani, festivalul a rămas însă indubitabil de o bogăție pilduitoare prin concentrarea deschiderilor și provocărilor sale, demne de statutul și ambițiile acestui teatru, reverberate prin dezbaterile și întâlnirile în jurul spectacolelor din program.

 

Mariana Ciolan, Teatrul dincolo de scenă,
Teatrul azi, nr. 11/12