ZIUA PORȚILOR DESCHISE la Teatrul Național Cluj-Napoca
ediția a XII-a
20 mai 2022
Vineri, 20 mai, deschidem larg porțile Teatrului Național din Cluj-Napoca și vă invităm cu drag și dor să ne bucurăm din nou împreună, față în față, de ZIUA PORȚILOR DESCHISE!
Desfășurată în mod tradițional în data de 27 martie, ca o celebrare a Zilei Mondiale a Teatrului, ZIUA PORȚILOR DESCHISE este unul dintre evenimentele asupra cărora restricțiile impuse de pandemie au avut un impact major. Evenimentul nu a avut loc în anul 2021, iar în 2020 am prezentat o ediție specială online în luna noiembrie. Suntem cu atât mai bucuroși și mai recunoscători că, acum, putem să vă întâmpinăm din nou în spațiile teatrului pentru acest eveniment atât de îndrăgit, special creat pentru a facilita apropierea dintre teatru și publicul său, pentru a oferi experiențe inedite, călătorii frumoase de amândouă părțile cortinei, tuturor celor care aleg să ne viziteze în această zi.
Ca în fiecare an, ZIUA PORȚILOR DESCHISE va cuprinde atât activități dedicate celor mici: spectacol de teatru, ateliere și zonă de creație, face painting și baloane modelabile, stand de carte de la Librăria Bookstory, cât și evenimente pentru cei mari: momente de teatru-lectură cu actorii Teatrului Național, omagiind anul 2022 ca Anul Molière și Anul Caragiale, o sesiune muzicală cu viniluri, o proiecție de scurtmetraje și reprezentații de spectacole realizate de studenții Facultății de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca, atât pe cele două scene ale Teatrului Național, cât și la Facultatea de Litere. De asemenea, veți avea posibilitatea de a vă exersa creativitatea personalizând obiecte ceramice la alegere, puse la dispoziție de Ceramic Cafe, cu o scurtă intervenție a actriței Sânziana Tarța, care va desena alături de participanți.
Din programul evenimentului nu vor lipsi iubitele vizite în culise ghidate de actorii teatrului, iar anul acesta suntem entuziasmați să anunțăm că vom avea nu doar un tur în limba engleză, ci și un tur cu traducere în limba ucraineană, o expoziție dedicată universului Teatrului Național și o expoziție de obiecte din materiale reciclate, ale artistului Vlad Mureșan.
În contextul situației istorice particulare pe care o traversăm, evenimentul va include și un atelier dedicat celor mai tineri membri ai comunității ucrainene din Cluj-Napoca, care mai apoi, se va transforma în loc de întâlnire și spațiu de joacă pentru comunitatea ucraineană, în a doua parte a zilei.
Vă invităm să descoperiți mai jos programul complet al ZILEI PORȚILOR DESCHISE 2022.
Intrarea este liberă la toate evenimentele, în limita locurilor disponibile.
Evenimente pentru oameni mici:
10:00-10:45, Sala mare
FRAM. CUM AM DEVENIT CELEBRU adaptare de Adrian Barbu și Alexandra Abagiu,
regia: Dana Bonțidean
Spectacol de teatru pentru copii (o producție Deveomedia în parteneriat cu AnimaArt)
2+
10:00-17:00, Foaier rang II
Zonă de creație pentru copii
3+
11:00-14:00, Foaier rang II
Face painting și baloane modelabile (Tărâmul Fericirii)
3+
11:00-11:50, Foaier rang II, stânga
ATELIER DE LECTURĂ ȘI INTERPRETARE (Eveniment marca Bookstory)
Cu Domnișoara Madeleine
10-15 ani
11:00-13:00, Foaier rang II, stânga
STAND DE CARTE LIBRĂRIA BOOKSTORY
11:00-12:00, Foaier rang II, dreapta
Atelier de teatru de umbre (Teatrul Apetit)
cu Ruxandra Purdea și Enikő Takács
4-12 ani
12:00-14:00, Foaier rang II, stânga
ATELIERUL MIRACOLELOR activități pentru copiii ucraineni
cu Nataliia Sakovych și Kateryna Dovzhenko
4-12 ani
12:30-13:30, Foaier rang II, dreapta
VLAD’S BAT atelier de creație din materiale reciclate
cu Vlad Mureșan
7+
14:00-17:00, Foaier rang II, stânga
Loc de întâlnire și spațiu de joacă pentru comunitatea ucraineană
Evenimente pentru oameni mari:
12:00-13:00, Foaier rang III
#SANZIANADESENEAZA @ CERAMIC CAFE
Actrița Sânziana Tarța - invitat special al Ceramic Cafe
14:00-15:00, Foaier rang III
MOLIÈRE FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU CARAGIALE
Teatru-lectură cu actorii: Cristian Grosu, Anca Hanu, Cătălin Herlo, Elena Ivanca, Matei Rotaru
14:15-14:30 și 15:15-15:30, Foaier parter
OROLOGIUL LUI PULCINELLA
Fragmente de spectacol de Commedia dell’arte
Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca
Clasa profesorilor Irina Wintze, Camelia Curuțiu-Zoicaș și Ciprian Scurtea, Actorie an II
14:30-17:50, Foaier rang II, dreapta
CU CAMERA DE FILMAT PE UMĂR
Proiecție de scurtmetraje realizate de studenții Facultății de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca
16:00-17:00, Foaier rang III
SELECTOR SUGÁR de la MeloMelanj la platane cu muzică aleasă pe vinil
17:00, Studio Euphorion
HIERONYMUS, LIMBĂ DE AUR după Michel de Ghelderode
One-woman show cu Mihaela Morar
Spectacol invitat, Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca
Clasa profesorilor Filip Odangiu, Sinkó Ferenc și Diana Aldea, Actorie an III
18:00-20:00, Sala mare
UN FEL DI HARAP-ALB
după Ion Creangă
Spectacol invitat, Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca
Clasa profesorilor Ionuț Caras și Mara Opriș, Actorie an III
19:00, Studio Euphorion
CRONIC după Reunificarea celor două Corei de Joël Pommerat
Spectacol invitat, Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca
Clasa profesorilor Filip Odangiu, Sinkó Ferenc și Diana Aldea, Actorie an III
19:00, Studio „Radu Stanca“, Facultatea de Litere
OROLOGIUL LUI PULCINELLA
Spectacol de Commedia dell’arte
Spectacol invitat, Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca
Clasa profesorilor Irina Wintze, Camelia Curuțiu-Zoicaș și Ciprian Scurtea, Actorie an II
Evenimente Speciale:
11:15-16:00
VIZITE ÎN CULISE ghidate de actori ai Teatrului Național Cluj-Napoca
Pe toată perioada evenimentului:
Foaier rang III Expoziția CĂLĂTORIE PRIN LUMEA TEATRULUI NAȚIONAL
Foaier rang II Expoziția RECYCLE ART de Vlad Mureșan
Foaier rang III Cafeneaua CERAMIC CAFE
Dramaturgul, aflat acum în Statele Unite, la New York, Alexander Galin, după cum și-a semnat corespondența în engleză, dar Alexandr Galin în rusă, a avut amabilitatea să intre în dialog cu echipa artistică, răspunzând unor întrebări arzătoare, ale căror răspunsuri au ajutat în mare măsură la construcția scenică și la înțelegerea poziționării autorului față de ceea ce numește el însuși „crima" de la nordul și estul granițelor noastre: „Ne-am trezit din nou în cătușele totalitarismului. Parcă ne învârtim în cerc. Este greu să-ți imaginezi viitorul unei asemenea țări."
Cuvântul Regizorului: Ionuț Caras despre Spectacolul AUDIȚIA
Am mai lucrat un text semnat de Alexander Galin, acum mai bine de 10 ani, cu prima mea promoție de studenți. Era vorba de piesa Stele în lumina dimineții. Și atunci, și acum, am apreciat construcția echilibrată a textului, umorul său negru dar, mai ales, contactul cu personajele extrem de bine conturate, cu lumi interioare bogate, deloc schematice, și foarte ofertante pentru actori sau actrițe.
Cred că acesta a fost și motivul pentru care am ales Audiția: situații clare, o notă tragicomică a textului și personajele vii, umane. Și desigur, a contat și faptul că e vorba de un text pentru actrițe, în principal. Or acesta este un lucru rar. Dramaturgia universală e mai zgârcită cu oferta de personaje preponderent feminine.
Alături de Zsófia Gábor (scenografie) și Cristian Luchian (design grafic), am plasat acțiunea, urmând indicațiile autorului, într-un fost cinematograf sovietic din Kursk, undeva la începutul anilor 2000, într-o perioadă de tranziție a societății ruse. Din punct de vedere politic ar fi coincis cu transferul de putere dintre Boris Elțîn și Putin.
Deși discuțiile și decizia de a monta acest text au avut loc acum un an, situația nefericită actuală m-a determinat să citesc piesa cu alți ochi, încercând să înțeleg cum funcționa societatea rusă atunci și care ar fi legătura cu tragedia care se petrece acum. E un arc de cerc al istoriei recente. Dacă acum asistăm la ceea ce ar putea fi declinul unui dictator (mai nou, criminal de război), evenimentele care se petrec în spectacolul nostru surprind efectele pe care oamenii simpli le resimțeau în timpul acestei tranziții de putere, în momentul instalării celui care ar fi trebuit să fie „salvarea“ unei societăți aflate în declin. Unde s-a ajuns – vedem cu toții.
În Audiția intriga e clară și, mai mult decât atât, ea are la bază un fapt real. Iată ce spune Galin despre nașterea acestui text:
„Sunt deja cinci ani de când am fost sunat de un prieten care mi-a spus: « Vino imediat la noi în teatru. O să vezi ceva despre care vei scrie cu siguranță o piesă. Este materialul tău! ». Am mers acolo și am văzut japonezi care stăteau în public în legendara, celebra sală a Teatrului Taganka. Închiriaseră teatrul pentru un casting. Sala aceasta însemna enorm pentru noi toți, fiindcă aici fusese judecat regimul totalitar! Pe scenă defilau rusoaice tinere, cetățene ale Rusiei libere, cu speranța de a fi cumpărate. Situația era și ciudată, și tristă, și îngrozitoare. În ultimul rând stăteau candidatele care fuseseră respinse. Văzându-le, mi-a fost clar că ele sunt eroinele mele. Din păcate nu mai erau așa de tinere, nici măcar nu puteau lua parte la casting. Speranța la o viață diferită, necunoscută lor, în care credeau ca într-un vis, le fusese spulberată. Viața trecea pe lângă ele și ele rămâneau în trecut. În acea clipită am văzut piesa de teatru! Rămânea doar s-o aștern pe hârtie.“ (Revista Theater der Zeit, aprilie 2002, Articolul Konkurrenz und Konkurs, interviu de Thomas Irmer, traducere în limba română de Alexandru Cîrneală și Alma Diaconu).
Pentru că nu puteam neglija tragedia umană care are loc sub ochii noștri, am adăugat la textul lui Galin un PROLOG care oferă evenimentelor piesei o legătură cu contextul socio-politic actual. Mai mult decât atât, am luat legătura cu autorul însuși, care a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu. Era necesar să aflăm care este poziția acestuia față de acest război absurd. Iată răspunsurile dumnealui:
Alexander Galin răspunde Teatrului Național
Credeți că mai este valabilă astăzi situația socio-umană pe care ați prezentat-o în piesa Casting în Kursk (Audiția)? Mai precis, există încă mirajul occidental și această dorință de a pleca din Rusia?
Alexander Galin: Decizia finală cu privire la actualitatea piesei mele cred că va fi luată de spectator, dar, ca autor, bineînțeles, nutresc speranța că această piesă, scrisă cu mai bine de 20 de ani în urmă, este încă vie și datorită faptului că teatrul dumneavostră, dintre multe alte piese, a ales-o pe aceasta. Și sunt sincer recunoscător pentru această alegere. În ceea ce privește „mirajul occidental“, pe eroii acestei piese nu îi mai interesează acest lucru. Salvându-se de deznădejdea totală, ei sunt gata să fugă oriunde. Apropo, în piesă nu este vorba despre Occidentul civilizat, apropiat de Rusia, ci Estul îndepărtat, străin și de neînțeles.
E o replică cheie în textul dumneavoastră: „Puteți pleca dacă demonstrați că aici nimeni nu are nevoie de voi!“. E un sentiment teribil de auto-condamnare impusă... V-ați confruntat vreodată cu acest sentiment în propria dumneavoastră țară?
A. G.: În cazul acesta, am scris o scenă în care eroinele mele încep să conștientizeze cât de inutile sunt propriei lor țări, să conștientizeze indiferența totală a Patriei față de ele. Mulți trăiesc în Rusia, negândindu-se la acest lucru. Dar așa a fost mereu. Statul rus este orientat înspre putere, iar nu înspre om. Nu întâmplător, una dintre eroinele mele spune cu o ironie amară că ea este ocolită, aici, în ultima perioadă, chiar și de țânțari. În ceea ce mă privește, eu scriu despre contemporanii mei și, deci, simt și experimentez ceea ce simt și experimentează și ei.
În piesa dumneavoastră sunt prezente toate categoriile sociale prin diverse personaje, de la intelectualul disponibilizat, trecând prin politicianul îmbogățit peste noapte și până la oamenii simpli, lipsiți de mijloace. Înțelegem prin asta că toată societatea rusească din acea perioadă era în criză. Credeți că în decursul ultimilor 20 de ani lucrurile s-au îmbunătățit?
A. G.: Criza pe care autoritățile se străduiau s-o retușeze în anii aceia s-a intensificat și mai mult, iar, drept rezultat, ne-am trezit din nou în cătușele totalitarismului. Parcă ne învârtim în cerc. Este greu să-ți imaginezi viitorul unei asemenea țări.
Ați avut probleme cu cenzura? Mai ales că piesele dumneavoastră s-au jucat mult în străinătate și sunteți extrem de critic la adresa sistemului socio-politic din Rusia...
A. G.: Am trăit în vremea cenzurii sovietice. Era dureros. Cu toate acestea, chiar și atunci apăreau cele mai strălucite teatre, spectacole, erau actori legendari, regizori, scenografi. Pot spune din proprie experiență că cenzurii, oricât de dură ar fi, dintru început, îi este proprie prostia. Dar am avut și o perioadă fericită, scurtă din păcate, când eram liberi de cenzură. Acum, cenzura devine din ce în ce mai puternică, deși, formal, încă rămâne interzisă de Constituția Rusiei. Teatrul rus va întâmpina dificultăți, acestea deja au început. Dar oamenii au mare nevoie de teatru. El va supraviețui.
Fiind martor al acestor probleme majore din societatea rusească, ați simțit vreodată că situația nefericită de atunci ar putea evolua în direcția critică la care asistăm astăzi?
A. G.: Eu scriam comedii, dar imboldul pentru acest lucru îl constituia drama care se desfășura în societatea noastră. Sfârșitul ei tragic era prevăzut de mulți, nu era greu. În special când, la sfârșitul anilor ᾽90, oamenii au început să vorbească din nou despre necesitatea unei «mâini puternice» în fruntea statului, amintindu-l de bine din ce în ce mai des pe Stalin.
În acest sens, care ar fi instrumentele la îndemână pentru ieșirea din criza actuală? Credeți că schimbarea trebuie să vină doar din interiorul societății rusești sau e o problemă care ne privește pe toți? „Ce ne așteaptă?“... ca să o parafrazăm pe Nina Karnauhova, intelectuală din Rusia?
A. G.: Orice țară își face propriile alegeri. Totalitarismul este o boală grea care afectează din când în când una sau alta dintre țări. Dar indiferent de «terapie», chiar și cea mai puternică este concepută înainte de toate pentru acțiunea activă a imunității interne. În Rusia, această imunitate este încă foarte slabă. Bolnavul trebuie singur să dorească să se vindece.
Suntem vecinii unei țări care acum e sfâșiată de război. În acest context, simțim uneori că suntem inutili ca artiști, ne întrebăm dacă teatrul mai are puterea să schimbe ceva... Dumneavoastră ce credeți?
A. G.: Războiul îi întărâtă pe oameni, îi desparte, îi împarte în prieteni și dușmani. În acest sens, în război, nu există învingători. Teatrul, la fel ca arta în general, are menirea importantă de a-i ajuta pe oameni să-și restabilească umanitatea, sacrificată în război.
Cum se vede acest război de la New York, unde vă aflați acum?
A. G.: La fel cum văd toți oamenii normali: este o crimă. Adevărata vinovăție a criminalilor va fi determinată de viitor (posteritate). Sper că în curând. Țin minte cum, în copilărie, ne jucam de-a războiul. Trăgeam cu pistoale de jucărie la mică distanță, dar nimeni nu cădea, nimeni nu voia să se considere a fi ucis. Dar vorbim de copii, pe când aici este vorba de oameni de stat. Îi detest pe cei care au început acest război. Aceștia sunt oameni cu o conștiință subdezvoltată, mutilată: declanșând războiul, ei au calculat cu aroganță doar o singură variantă – victoria lor. Deși un om inteligent ia mereu în calcul și varianta înfrângerii. Dar asta, dacă este inteligent...
Alexander Galin a acordat acest interviu Teatrului Național din Cluj-Napoca în data de 30 martie 2022.
