Noutăţi

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video


Teatrul Național Cluj-Napoca reia astăzi, 10 martie, la Studioul Euphorion, spectacolul Trilogia Aureliu Manea, în regia lui Gábor Tompa, a cărui premieră a avut loc în urmă cu patru ani. La ora comemorării a trei ani de la plecarea „vizionarului" Aureliu Manea, 13 martie 2014, în prag de primăvară, credem că ar fi potrivit să rememorăm perioada în care acest regizor exemplar a lucrat în Teatrul nostru împreună cu consultantul artistic Roxana Croitoru și îndrăgitul actor Anton Tauf.

 

Roxana Croitoru, la ce spectacole l-ai secondat pe Aureliu Manea?

 

Nu, nu l-am secondat, e prea mult spus. Eram în primii mei ani la Teatrul Național și am avut șansa - jocul întâmplării - să fiu de față la repetiții, la facerea unor spectacole Manea: Hangița de Carlo Goldoni (1979), A doua conștiință de Barbu Ștefănescu Delavrancea (1984), Execuția se repetă de Mircea Vaida (1984), Sub clar de lună de Teodor Mazilu (1986).



Elena Ivanca a fost invitată pentru prima oară la Teatrul Sterija din Vîrșeț de regretatul scriitor Petru Cîrdu în 2007, când a realizat spectacolul Muguri pe versurile poetului sârb de origine română Vasko Popa.


Iat-o acum într-un spectacol de factură dostoievskiană, Vinovatul de Ion Băieșu, unde nici protagonista, care în pofida anilor trecuți de la momentul crimei nu-l iartă pe ucigașul iubitului ei, nici vinovatul, nu pot depăși situația dramatică. Astfel încât, în momentul aplicării pedepsei, justițiara își va asuma, la rândul ei, o vinovăție: cel aflat în greșeală nu rezistă propriului proces de conștiință și se aruncă în gol.
 

Ea ne-a împărtășit câteva gânduri despre acest spectacol și despre colaborarea cu Teatrul Sterija.



Fiecare spectacol trăiește și respiră prin cei doi plămâni ai săi: actorii, care îl hrănesc continuu cu propria lor energie vitală, și publicul, care îi justifică existența. Iar dacă teatrul trebuie să fie la un moment dat, pentru fiecare actor, experimentarea triadei „singurătate, meșteșug, revoltă", despre care Eugenio Barba vorbește atât de frumos într-una din cărțile sale, arta scenei are și darul de a deschide întreaga ființă a actorului către cei care îl înconjoară, devenind o extraordinară experiență de colegialitate. Mai ales atunci când spectacolul teatral are nevoie de un nou impuls, datorită ieșirii temporare a unui membru din corpul artistic al acestuia, meșteșugul se poate îmbina cu bucuria de a ține în viață o operă de artă care își cere dreptul la existență.
 

Astfel, Alexandra Tarce, cea mai tânără actriță din trupa Naționalului clujean a fost, în ultimele săptămâni, una dintre cele care și-a asumat frumoasa dar dificila sarcină de a asigura continuitatea prezenței scenice a trei dintre spectacolele iubite de spectatorii clujeni, înlocuind-o pe Romina Merei, proaspătă mămică, în Războiul Clovnilor, La Răscruce de Vânturi și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Cum a trăit Alexandra aceste momente, vedem din micul interviu acordat doamnei Eugenia Sarvari, secretar literar al TNC. 



Miercuri, 22 februarie 2017, de la ora 20:00, la Cinema „Victoria" va avea loc proiecția filmului La madre în regia lui Alberto Morais, din distribuție făcând parte și actorul Teatrului Național Cluj-Napoca, Ovidiu Crișan. Filmul a fost nominalizat la Premios Goya - decernate de Academia de Arte și Științe Cinematografice din Spania - la cincisprezece categorii, printre care a figurat și Ovidiu Crișan la categoria „Cel mai bun actor într-un rol secundar" pentru rolul Bogdan, într-o companie distinsă, alături de actorii Liam Neeson, Rupert Everett, Julian Sands.
 
Am profitat de proiecția de mâine a filmului și i-am pus câteva întrebări lui Ovidiu Crișan.