Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

9 RUȘINI și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României
de Cosmin Stănilă, Sașa Ceban, Ionuț Caras și Diana Buluga
regia: Ionuț Caras
Data premierei: vineri, 5 septembrie 2025

„Dincolo de meșteșug și excelență artistică, 9 RUȘINI (și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României) e făcut & jucat cu furie, disperare, umor, lacrimi și speranță. Prin el, istoria vorbește despre viitor și teatrul (social, educațional, politic, de idei) teatru, vorbește despre viață.” 

 

Mihai Brezeanu, Teatrul: oglinda istoriei, șansa viitorului -
9 RUȘINI (și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României
, LiterNet.ro
 

 

„Mesajul spectacolului trezește conștiințe, îndeamnă la luciditate și reflecție. Te întrebi: ororile vor continua? Suntem expuși pe viitor altor "rușini", altor abuzuri, altor ticăloșii? Supliciul trăit, resimțit ca atare, a îmbrăcat formele unei luări de poziție ce tinde a se articula sub forma unui manifest artistic împotriva răului endemic strecurat fatal în cele "9 rușini" ale neamului românesc. Spectacolul de o mare rigoare estetică este o reușită exemplară de înalt calibru în experimentele mișcării teatrale din ultimul timp.” 

Adrian Țion,
Un discurs omogen construit din 9 RUȘINI (și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României), Liternet.ro

 


„Constructul spectacular e echilibrat, inteligent și ingenios articulat, fără ostentație, fără incriminare justițiară. Actorii intră și ies din personaje cu suplețe imaginativă, scenariul compozit le testează flexibilitatea creativă, toți dovedesc un ambitus interpretativ larg, cu meritate aplauze la final.” 

Oltița Cîntec, Cursă prin istoria contemporană a României: 9 Rușini,
Observator Cultural


MINUNATA LUME NOUĂ A DOMNULUI HARPAGON
de Michele Santeramo
regia: Roberto Bacci
Data premierei: joi, 19 iunie 2025

Spectacolul interactiv se adresează mereu spectatorilor, iar interacțiunea sporește când umorul, când gravitatea unor fapte. Un spectacol imersiv, care interoghează spectatorii despre responsabilități și alegeri cruciale. [...] Radu Lărgeanu (Harpagon) marchează un rol ofertant, într-o construcție rafinată, sub un ludic marcant, cu inflexiuni caricaturale.

Alexandru Jurcan, Harpagon eternul,
Tribuna, nr. 550

 


 

Ultima premieră a stagiunii 2024-2025 de la Teatrul Național Cluj-Napoca, Minunata lume nouă a domnului Harpagon, suprapune o poveste binecunoscută peste un context contemporan, adresând întrebări dificile. Regizorul italian Roberto Bacci s-a reîntors la Cluj pentru a pune în scenă piesa lui Michele Santeramo, iar rezultatul ne privește pe toți. Dilemele morale dezbătute în cadrul ei sunt ale noastre, ale tuturor. Din acest motiv publicul devine un personaj colectiv, responsabil pentru pasivitatea generală a mulțimii în fața nenorocirilor.

Oana Balaci, Dacă Avarul ar fi fost scris în capitalism - Minunata lume nouă a domnului Harpagon,
LiterNet.ro


 

Mizând pe un comic amar, strecurat cu parcimonie și sfiiciune în Minunata lume nouă a domnului Harpagon, regizorul Roberto Bacci deschide problematica piesei spre dezbatere. O dezbatere cu public despre "realități monstruoase" ale actualității, cu dese provocări și interacțiuni. O dezbatere ce-ți pune un nod în gât pe măsură ce descoperi dimensiunile acestei agresiuni inumane asupra umanului. Luminile din sală rămân aprinse pe toată durata reprezentației. Ca și avertizările din conștiințele spectatorilor.

Adrian Țion, O sugestie de dezbatere - Minunata lume nouă a domnului Harpagon la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2025, LiterNet.ro

 


GHILGAMEȘ
scenariu de Ҫağlar Yiğitoğulları, inspirat de Epopeea lui Ghilgameș
regia: Ҫağlar Yiğitoğulları
Data premierei: miercuri, 11 iunie 2025

Spectacolul lui Ҫağlar Yiğitoğulları nu doar că povestește un mit, ci îl trăiește, îl retrăiește, îl revarsă în noi cu forța unui fluviu antic care, deși ascuns sub straturi de timp și uitare, încă mai curge prin adâncul conștiinței noastre colective. Ca spectator la o astfel de reprezentație, rămâi cu impresia că ai fost martor la un eveniment teatral care nu trebuie ratat sau, mai precis, care trebuie simțit. Ghilgameș nu e genul de spectacol care te așteaptă să-l înțelegi în întregime - dar e cu siguranță unul care te face să taci, să respiri altfel, să-l porți cu tine. Într-o lume teatrală obosită de intertextualitate stearpă sau de efecte fără substanță, montarea lui Ҫağlar Yiğitoğulları e o raritate: un poem scenic în care fiecare element - de la lumină la gest, de la sunet la absență - are o greutate aproape ritualică.

Anca Șugar, Între lut și constelații, o meditație ritualică în teatru, Tribuna,
nr. 550

 


Ca și în precedentele montări, regizorul adoptă formula unui limbaj baladesc, cu personaje venite de departe, învăluite în misterul și fantasticul antichității. Foarte bine puși în evidență sunt Ghilgameș, puternicul rege despotic al cetății Uruk, interpretat în forță de Radu Dogaru, și sălbaticul Enkidu, din care Mihai-Florin Nițu face o adevărată fiară, o ființă primitivă ce se târăște efectiv pe pământ.

Adrian Țion, Lecția nemuririi muritoare - Ghilgameș,
LiterNet.ro