Teatrul Național Cluj-Napoca reia, în această stagiune, mai multe spectacole de succes din repertoriu. Primul din această serie este comedia JOHN WAYNE E DE VINĂ după Zeul măcelului de Yasmina Reza și traducerea lui Tudor Țepeneag, în regia lui Cristian Hadji-Culea. Din distribuție fac parte Marian Râlea (Michel Houillé), Irina Wintze (Véronique Houllié), Diana Buluga (Anette Reille) și Miron Maxim (Alain Reille). Scenografia spectacolului este realizată de Valentin Codoiu, iar asistența de scenografie de Cătălina Chirilă. Pentru intrarea în „atmosferă", am stat foarte pe scurt de vorbă cu regizorul spectacolului, Cristian Hadji-Culea și cu actorul Marian Râlea.
Spectacolul regizat de dumneavoastră, domnule Cristian Hadji-Culea la Naționalul clujean, cu premiera în 2014, se numea Zeul Măcelului. Cu ce gânduri vă reîntoarceți la... John Wayne e de vină?
Mă întorc cu plăcerea reîntâlnirii cu acești actori minunați, plini de talent și de pofta de a juca pe un text foarte puternic, cu întorsături psihologice neașteptate. E o piesă după care s-au făcut mari spectacole în toată lumea. Chiar și un film, în regia lui Roman Polanski. Se vorbeşte aici despre oameni foarte civilizaţi, fiecare în parte realizat. Au trecut toţi prin şcoli şi universităţi. Citesc cărţi, vizitează muzee şi expoziţii. Sunt intelectuali și nu-şi doresc conflicte nici între ei și cu atât mai puțin în interiorul lor.
Marian Râlea, cu ce gînduri reluați personajul Yasminei Reza, Michel Houillé?
Orice comedie, fie și cea umană descrisă de Yasmina Reza, este o bucurie. Nu știu de ce, după Premiul UNITER pe care l-am obținut pentru rolul Tullius din spectacolul Marmură de Iosif Brodski în regia lui Yuri Kordonsky sunt obligat să joc rolul lui Michel Houillé cu mai multă pasiune. Sunt convins că juriul UNITER m-a văzut și în Zeul măcelului / John Wayne e de vină și că o parte din premiu se datorează și scenei clujene.
Teatrul Național Cluj-Napoca a „răspuns" evoluţiilor din societatea românească, incluzând în repertoriu acest text, care a avut premiera în 24 iulie 2014. Unul dintre personaje, omul de afaceri prosper Alain Reille afirmă cu seninătate: „Eu cred în Zeul măcelului. Este singurul care ne conduce, fără concesii, de când lumea. (...) Întâmplarea face că mă întorc din Congo. Acolo copiii sunt antrenaţi să ucidă de la vârsta de opt ani. Se întâmplă, pe durata copilăriei, să ucidă sute de oameni (...) aşa că vă rog să înţelegeţi, dacă fiul meu îi sparge unui coleg un dinte, sau chiar doi dinţi, cu un băţ, în parcul Aspirant-Dunand din Paris, nu am aceeaşi reacţie ca dumneavoastră, să mă sperii şi să mă indignez." În timp ce un alt personaj, Véronique Houllié, încearcă să pună lucrurile la punct: „Trăim în Franţa. Nu trăim în Kinshasa! Trăim în Franţa, după codurile societăţii occidentale. Ce se întâmplă în parcul Aspirant-Dunand ţine de valorile societăţii occidentale! Şi sunt fericită că fac parte din ea!"
Și cine e de vină pentru toate acestea? John Wayne, a cărui virilitate a constituit un model încă din copilărie: „Când ai crescut imaginându-ți virilitatea pe genul John Wayne, n-ai nici un chef să rezolvi situații din astea făcând conversație", afirmă tatăl micului agresor. Răspunderea nu și-o asumă nimeni și-atunci nu ne rămâne decât să facem haz de necaz.
Scrisă de Yasmina Reza în 2006, piesa Zeul măcelului (Le Dieu du carnage) a fost pusă în scenă pentru prima oară de Jurgen Gösch la Schauspielhaus din Zürich, în 2007, fiind reluată apoi la Berliner Ensemble. În ianuarie 2008, Yasmina Reza îşi regizează propria piesă la Teatrul Antoine din Paris, cu o distribuție din care făcea parte faimoasa actriță de teatru și film Isabelle Huppert. Filmul lui Roman Polanski, Carnage, având la bază textul Yasminei Reza, a primit premiul pentru cea mai bună adaptare la Festivalul de la Cannes din 2011.
Material realizat de Eugenia Sarvari
