Umbră pe hârtie ne invită să privim cu empatie, luciditate, dar și cu o fărâmă de amuzament amar, ultimele licăriri ale unei conștiințe care își asumă pe deplin, cu o demnitate aproape eroică, propria neîmplinire, precum și caracterul ireversibil al acesteia. În calitate de autor și regizor, Dragoș Pop construiește un univers fragil, tapetat protector cu straturi de hârtie, în care Ana (interpretată de Miriam Cuibus), un ghostwriter împovărat de sarcini care frizează ridicolul, expune cu (auto)ironie profunzimile nebănuite ale destinului unui scriitor fără operă. Deși povestea femeii are un caracter intim, atent individualizat, ea devine în cele din urmă sinteza tragicomică a ratării.
Dragoș Pop este un actor și regizor clujean, cunoscut publicului larg în special pentru umorul său incisiv, evidențiat, printre altele, în numeroase spectacole de Stand-Up Comedy. S-a născut pe 13 mai 1975 la Cluj-Napoca, fiind absolvent al Departamentului de Teatru al Facultăţii de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai, promoţia 1998, clasa prof. Miriam Cuibus. A fost, de asemenea, masterand al Universității de Arte din Târgu-Mureș, cu specializarea în regie de teatru. Imediat după absolvirea studiilor de licență, Dragoș Pop a devenit actor al Teatrului Național „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, unde, timp de 27 de ani, a interpretat aproape 50 de roluri și a semnat regia a șase spectacole. De-a lungul carierei, a colaborat cu mari regizori ai scenei românești, printre care Mihai Măniuțiu, Mona Marian, Sanda Manu, Andrei Șerban, Alexandru Dabija, Gábor Tompa ș.a.m.d. A debutat în dramaturgie cu textul Schindler, care a fost montat pentru prima dată la Teatrul Național Cluj-Napoca, în regia autorului. Umbră pe hârtie este al doilea text al său, pus în scenă, din nou în regie proprie, tot la Naționalul clujean.
„Premiera spectacolului Umbră pe hârtie îmi aduce o bucurie cu trei fațete: reîntâlnirea pe scenă cu profesoara și mentorul meu, Miriam Cuibus; confirmarea drumului pe care l-am ales - cel al scrierii dramatice; și recunoștința pentru încrederea cu care direcțiunea teatrului m-a susținut.
Spectacolul explorează tema irosirii de sine, a ratării vocației și a talentului cu care ai fost înzestrat, precum și raportarea personajului la propria finitudine, la confruntarea lucidă cu limita și sfârșitul.
