Deşi numele directorului de scenă, m.chris.nedeea, seamănă cu o adresă pe internet, ceea ce pentru un om de teatru nu este tocmai rău, fiind o dovadă că iubeşte artificiul, spectacolul de la Studioul "Euphorion" al Teatrului Naţional din Cluj cu Crize sau Încă o poveste de dragoste de Mihai Ignat este cît se poate de comunicativ. Aşadar, domnul E-mail ne aduce nu doar bucuria de a asculta un text bine scris şi bine rostit, dar şi îmbogăţit cu o viziune regizorală adecvată şi expresivă. Este o piesă normală pe o temă normală legată de creşterea şi descreşterea iubirii, iar acest proces al deteriorării dragostei, care seamănă cu moartea, ne va interesa mereu. Eroii lui Mihai Ignat (doi plus unul inventat de regizor) nu au ajuns la abisurile sexuale din alte texte ale vremii şi nu din alte motive, dar, ne spune printre rînduri Mihai Ignat, nu trebuie să fii bolnav la cap sau la trup, ci este suficient să trăieşti în fiecare zi unul lîngă celălalt, pentru ca dragostea să devină o perversiune. Aşadar, El şi Ea sînt nişte marionete mînuite de celălalt, jucat de un actor rotofei cu o perucă blondă şi drăgălaşă, care trage cu arcul şi seamănă teribil cu acei cupidoni dolofani nelipsiţi din arta medievală. Ei vor executa un program impus şi nu unul "liber ales", supravegheaţi de zeul amorului.

Mircea Ghiţulescu, Crize sau Şcoala de mimică de la Cluj Napoca,

în Teatrul azi, nr. 12, 2006

 ***

     Cristian Grosu (care debutase în această vară în Purificarea lui Andrei Şerban) şi Cristina Ragos (la primul ei spectacol de actriţă cu diplomă) sînt genuini fără a fi inocenţi, comici fără a fi hilari şi dramatici fără a fi patetici, într-un spectacol plin de duioşie şi umor, făcut cu o grijă pentru detalii demnă de un bijutier (cînd se apropie de perfecţiune, dacă există aşa ceva în artă, regia de teatru e o capodoperă de chinez bătrîn).

Iulia Popovici, Cupidon şi întîmplarea dragostei,

în Cultura, 26 oct. 2006