Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

Istoric
 

     Imediat, ziarul clujean Kolozsvári Hírlap îl acuză pe primul ministru că ar fi cel mai mare duşman al arhitecţilor maghiari, deoarece a acordat proiectul firmei austriece10. Cu eficienţa deja menţionată, dar poate şi din cauza discuţiilor existente, Fellner şi Helmer prezintă, în data de 29 februarie 1904, în faţa Consiliului Primăriei clujene, prima schiţă de proiect. Prin intermediul Consiliului de control al lucrărilor în construcţii, guvernul solicită modificări în ce priveşte siguranţa la incendii11. Din acest motiv, atelierele şi depozitul de decoruri vor fi mutate în strada Zrinyi, iar foaierul teatrului va fi prevăzut cu o intrare mai largă. Presa locală anunţă din nou în 3 martie 1904 că prim-ministrul István Tisza nu-şi schimbă părerea, iar lucrarea va fi încredinţată firmei „Fellner & Helmer“12, fiindcă aceasta lucrează rapid şi economicos. Un grup de arhitecţi maghiari depune un protest la Consiliul local dar plângerea va fi respinsă13. Refăcut, proiectul va fi prezentat din nou Consiliului local, care îl va aproba în 16 mai 190414. A doua zi, primarul clujean Géza Szvacsina, însoţit de notarul şef al oraşului, Eszterházy, are, la Budapesta, o întrevedere cu primul ministru15. Discuţia se referă la modul de funcţionare a teatrului, astfel încât, în 21 mai 1904, se anunţă că imobilul teatrului - a cărui construcţie nici nu începuse încă - va fi închiriat unui „arendar“, care-l va administra pe o perioadă de 3 până la 6 ani16. Totuşi, în editorialul ziarului Kolozsvári Hírlap din 10 iunie 1904, proiectul este criticat iar ziaristul se arată sceptic în privinţa şanselor pe care firmele clujene le au la licitarea lucrărilor de subantrepriză17. În 2 iulie se anunţă că proiectul se află la Budapesta, unde planşele sunt copiate, iar peste 8 zile se va desfăşura şi licitaţia pentru execuţie. În 16 iulie se anunţă licitaţia din 19 iulie pentru săpături, zidărie, lucrări dulghereşti, tinichigerie, structură metalică, alte lucrări metalice, lucrări de cofrare, lucrări de asfalt, încălzire, ventilaţie, conducte de apă şi canalizare. Proiectul poate fi văzut la Institutul regal pentru construcţii, filiala Cluj (Királyi Építôintézet), deşi era redactat doar în limba germană18, fapt ce înteţeşte iritarea clujenilor. În 28 iulie se semnează contractul între firma austriacă „Fellner & Helmer“ şi guvernul ungar. Se stipulează că începerea lucrărilor va avea loc în 12 septembrie 1904, iar inaugurarea, în 15 martie 1905; în decembrie 1904 se vor face probe în clădire, costul nu va depăşi 850 coroane, iar firmele de execuţie vor fi numai maghiare, în special clujene19. Inflamate de prezenţa firmei austriece, ziarele clujene critică faţada în stil „renascentist“. Probabil că aceasta era una asemănătoare cu cea făcută de acelaşi cuplu de arhitecţi pentru Teatrul din Sofia. De aceea, faţada va fi schimbată cu una mai „modernă“.

 

     Presa locală este convinsă că licitaţia se va desfăşura astfel încât să învingă nepotismul în dauna profesionalismului. În 20 august sunt anunţate firmele care au depus oferte pentru licitaţie, iar în 7 septembrie sunt anunţate rezultatele. Firmele clujene figurează în mică măsură20. În 15 septembrie 1904 începe pregătirea sitului, iar presa critică deja tipul de cărămidă ales21. În 23 septembrie, Consiliul local eliberează autorizaţia de construire. Se constituie, totodată, un consiliu de supraveghere a lucrărilor din punct de vedere al rezistenţei la foc şi al calităţii22. În 28 octombrie are loc o şedinţă a consiliului de supraveghere a lucrărilor la care participă şi Ferdinand Fellner. Undeva trebuie să fi fost amplasată o placă de temelie din marmură roşie, ce are înscris pe ea anul 1904. Piatra a fost ulterior montată în pardoseala primului palier al scării de onoare. În ajunul Crăciunului din 1904 presa înştiinţează că lucrările de la fundaţii sunt terminate, precum şi zidăria subsolului. Pe şantier lucrează 160 de muncitori, dar e evident că lucrările nu se vor termina în 15 martie 190523. La 1 martie 1905 se apreciază că lucrările se vor încheia în 15 martie 1906. Faţada frontală renascentistă a fost înlocuită la iniţiativa arhitectului Fellner. Probabil că tot acum se va opta şi pentru faţada actuală, cu elemente de compoziţie specifice stilului Secession. Se vede clar influenţa Teatrelor din Cernăuţi şi Fürth. Firma lucra cu câteva variante de faţadă cu care făcea permutări: turnuri care flanchează faţada principală; rezalit central cu fronton triunghiular sau circular. Într-una din cele două nişe ale faţadei frontale va fi aşezată statuia baronului Miklós Wesselényi, dramaturg, protectorul primei trupe de teatru permanente maghiare. Or, aceasta s-a înfiinţat chiar în Cluj (1792). În cealaltă nişă se va afla statuia baronului Miklós Jósika, un Walter Scott maghiar24. A existat, se pare, şi intenţia ca în cele două nişe să fie reprezentate muzele teatrului şi muzicii. Intenţia s-a materializat abia în anii '80 ai secolului XX. Lucrările interioare vor fi executate de firme din Budapesta, la fel ca şi lucrările de instalaţii. Ele nu vor putea fi încheiate nici la 15 martie 1906, noul termen fixat. Poate că disputele clujene privind licitarea lucrărilor şi veşnica suspiciune provincială contribuie la prelungirea etapelor de şantier, fapt de excepţie în activitatea firmei vieneze. Instalaţiile executate de firme din Budapesta vor încălzi sala cu aer cald, iar restul spaţiilor cu aburi, adică cu calorifere. Pentru ca aerul cald să circule în sală, s-a prevăzut o deschidere cu clapete metalice deasupra candelabrului central. Aerul cald este eliminat în podul cu structură metalică, prevăzut cu lucarne circulare, închise cu jaluzele de tablă. Grătarele metalice din partea superioară a sălii sunt decorate în manieră „neo-barocă", executate în alamă, astfel că sunt disimulate în stucatura aurită. Interioarele vor fi somptuos decorate într-un stil numit în epocă neo-baroc, dar care poartă, intens, amprenta Secession-ului, atunci la apogeul dezvoltării sale. Sala are trei ranguri. Interiorul e foarte asemănător cu cel de la Iaşi, deşi acesta din urmă are doar un singur rang de loji şi un stal. Sala este folosită la maximum, organizându-se şi locuri în picioare în cele mai dificile colţuri. Aceste locuri sunt separate de partea cu scaune prin balustrade metalice cu motive florale. Balconul are balustrade supraînălţate, de protecţie, în dreptul scărilor. Candelabrul central, executat de firma budapestană Ganz & Co are un sistem de coborâre cu roată dinţată cu cremalieră, aflat în podul cu structură metalică. În partea de anexe decoraţia lipseşte. Planşeele sunt uneori aşezate pe grinzi metalice cu secţiune I aparente. Încă din perioada interbelică zona anexelor este considerată insuficientă.