Teatrul Național „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca vă invită la premiera spectacolului MEȘTERUL MANOLE de Lucian Blaga, care va avea loc în sala mare, sâmbătă, 9 iunie, de la ora 19:00, în regia lui Andrei Măjeri.
Piesa Meșterul Manole a fost scrisă între 1 mai și 15 septembrie 1926 și publicată în 1927 la Editura Dacia Traiană din Sibiu. Premiera absolută a avut loc în 6 aprilie 1929 la Teatrul Național din București în direcția de scenă a lui Soare Z. Soare, rolul lui Manole fiind interpretat de A. Pop Marțian, iar al Mirei de Aura Buzescu. La 11 februarie 1930 a avut loc premiera piesei la Teatrul Național din Cluj în regia lui Ștefan Braborescu, Manole fiind Ion Tâlvan, iar Mira V. Cronwald. Lucian Blaga a prelucrat mitul Meșterului Manole, de largă circulație în sud-estul european, în care iubirea puternică, mai presus de viață a lui Manole pentru Mira se îmbină cu patima de zămislire a unei opere care să sfideze timpul. Manole, ființă luciferică, luptă pentru cucerirea eternității prin propria creație.
Blaga dezvoltă această idee în una dintre poeziile lui, Pax Magna: „Pe semne - învrăjbiţi / de-o veşnicie Dumnezeu şi cu Satana / au înţeles că e mai mare fiecare / dacă-şi întind de pace mâna. Şi s-au împăcat / în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet / credinţa şi iubirea şi-ndoiala şi minciuna". Ideea de jertfă omenească apare chiar în momentul în care Mira, cu picioarele pe Găman, „joacă“ rolul bisericii, fără ca aceasta să se prăbușească, fapt menit a ilustra soliditatea unor ziduri pătrunse de viul sângelui, de sufletul veșnic al omului. Seninătatea pe care o cere ea meșterilor înnegurați, râsul și voioșia ei, fac parte din jocul de-a moartea și de-a veșnicia la care iubitul ei Manole o supune, ascultând de îndemnul bogumilic: „Fă, nu te mai gândi!“. Piesa reprezintă un moment unic în dramaturgia română, coagulând magicul, sacrul, profanul, misteriile, într-o copleșitoare fuziune a spiritului uman cu cel universal.
Piesa a mai fost pusă în scenă la Naționalul clujean de regizorul Alexa Visarion în 1973. Iată că acum, după treizeci și patru de ani, un tânăr regizor, Andrei Măjeri - aflat la a patra colaborare cu Teatrul Național din Cluj, după Cutia Pandorei de Katalin Thuróczy (2014) și două spectacole pe texte de Rodrigo García, Agamemnon și Moarte și reîncarnare într-un cowboy (2015 și 2016) - se apleacă asupra textului blagian, propunând o viziune modernă. Spațiul de joc, conceput de Mihai Păcurar și costumele aparținând artistului-designer Lucian Broscățean completează armonios gândul regizorului, alcătuind un cadru de o simplitate austeră în care povestea făuritorului de biserici și a sacrificiului dincolo de fire primește, cu atât mai mult, o tulburătoare profunzime. Dar nu vrem să dezvăluim mai mult din misterul în care se creează acest spectacol pentru a nu ucide tainele și a nu distruge corola de minuni a lumii.
