Demonii este unul dintre cele mai înnegurate romane dostoievskiene, dar și cel care exercită cea mai irezistibilă atracție. Aici personajele se joacă cu focul, punând la încercare întreaga forță a Răului crescută, ca un copil monstruos, din satisfacerea nestăvilită a dorințelor de putere, a dorințelor erotice și a pornirior distopice de instalare a dezordinii și haosului prin manipularea slăbiciunilor omenești.
Primul spectacol din dipticul Începuturi și Spovedania lui Stavroghin invită spectatorul în laboratorul de creație al actorilor prin confruntarea lor individuală și colectivă cu această lume a întunericului sufletesc. Romanul lui Dostoievski intră astfel în scenă și sub pielea actorilor, spărgându-se în monologuri prin care fiecare actor se familiarizează cu masca sau măștile pe care și le va asuma. Dacă la început deschidem împreună cartea, la final, urzeala războiului de țesut e instalată, fir cu fir, iar relațiile dintre personaje prind formă: suntem pregătiți pentru intrarea în poveste.
