regia tehnică: Doru Bodrea
lumini: Andrei Mitran
sonorizare: Vasile Crăciun
Il Nullafacente: un paradox despre căutarea fericirii Voința de a fi „prezent“, renunțând la lingușirile și chemările falselor ispite ale lumii, îi conduce pe protagonist și pe soția sa să experimenteze posibilitatea de a exista, liberi de orice condiționare. Tema operei nu este alegerea paradoxală a protagonistului de a nu face nimic, pe plan economic, ci nevoia celui care vrea să dea un sens autentic propriei vieți, dincolo de orice lege socială, economică și psihologică care ne încătușează.
Există o parte din noi, spectatorii, care refuză să asiste la această poveste, judecând-o drept absurdă, periculoasă, tenebroasă. Dar alegerile extreme ale protagonistului și boala în stadiu terminal a soției constituie o chemare la esența fiecăruia, sufocată în fiecare zi de „rolul“ care ne-a fost croit precum o haină de care nu ne putem elibera. Și totuși, dacă rezistăm să fim locuiți de aceste tenebre ca spectatori, la sfârșit putem întrevedea o lumină de care, măcar o parte dintre noi, avem o nevoie vitală pentru a ști să existăm.
Roberto Bacci
Prețul biletelor:
50 lei, 40 lei, 30 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari).
Simbolistica discursului scenic din Il Nullafacente se revendică de la intima relaţie a protagonistului cu un bonsai, adus în prim plan ca efigie a vieţii în constrângere cu timpul, cu creşterea, cu devenirea.
Il Nullafacente. Aleg să nu fac nimic de Michele Santeramo (...) propune o temă tulburătoare, incitând la meditaṭie. Ce ar trebui să faci dacă ai o boală incurabilă? Să trăieṣti la maxim fiecare secundă, să te bucuri de timpul rămas, sau să îl risipeṣti căutând fără succes vindecarea? Regizorul italian Roberto Bacci, aflat la cea de-a patra colaborare cu teatrul clujean, împreună cu actorii Ramona Dumitrean, Cătălin Herlo, Ovidiu Criṣan, Radu Lărgeanu, Cristian Grosu, reuṣesc un spectacol în care nota principală este măsura.
„Aleg să nu fac nimic“ e o piesă de atmosferă, în care de multe ori te poți auzi respirând, tensiunea dramatică și liniștea fiind uneori absolute. Personajele „muncesc“ teribil încercând să nu facă nimic, ele luptă, de fapt, anevoios, pentru o stare de zen și de autoconservare dificil de atins într-o lume în care singura constantă e schimbarea și permanenta acțiune. Spectacolul lui Roberto Bacci este un prilej adânc de meditație, în ultimă instanță, asupra propriei ființe, e un mijloc de detașare față de cotidian, de ieșire din fluxul acțiunilor și „reacțiunilor" noastre, de cunoaștere de sine.
