PLAYLIST este o poveste derulată de-a lungul a nouăsprezece ani - între 1989 și 2008 - a unei familii româno-maghiare, trecute prin „epoca de aur", cu alte cuvinte fără lumină, căldură, cu alimentele raționalizate și ajunse, în cele din urmă, în plină democrație. O democrație în care vechii securiști sunt acum oameni de afaceri prosperi, iar atunci când sunt demascați, e firesc să nu recunoască: „Nu sunt decât un biet om de afaceri implicat până peste cap în schimbarea la față a țării noastre...".
Despre acest spectacol, regizorul Tudor Lucanu declară: „Playlist este istoria unei familii mixte care începe în comunismul românesc și se adaptează treptat la noile forme sociale. Playlist este o istorie recentă. O istorie care ne-a schimbat și care continuă să ne schimbe cu sau fără voința noastră. O istorie pe care nu ai cum să o controlezi, ci care mai degrabă te controlează ea pe tine. O istorie subjugată manipulării de orice fel".
DESPRE AUTOR:
Dramaturgul și teatrologul Cristian Buricea-Mlinarcic s-a născut într-o familie cu rădăcini slave, bunicul său fiind ofițer în armata țaristă, combatant în Războiul de Independență din 1877. Tentat de o carieră militară, însă, după cum declara într-un interviu, neavând șansa să se nască „într-o familie de țărani sau muncitori", și astfel neavând „acces în acest domeniu", a fost nevoit să se orienteze înspre literatură și în special înspre teatru: „Am înlocuit cariera militară cu un alt tip de militantism. E și asta o formă de a lupta..."
Activismul său se observă foarte bine în Playlist, piesa scrisă în 2008, problematica abordată trăgând un semnal de alarmă mai ales asupra degradării relațiilor din familie. Melinda, fiica familiei Pogăceanu, le aruncă în față un adevăr crud părinților săi: „Noi, copiii voștri, suntem pentru voi sublimul geotop... Natura dezlănțuită pe o suprafață cât un teren de tenis... Noi am venit pe Pământ să devenim sublimul vostru geotop... Geotopul care să spargă monotonia proiectului vostru existențial... Rigurosul vostru proiect existențial... Care nu are decât o singură definiție: construcția de carieră..." În piesa sa, România și-a schimbat nu doar fața, ci și sufletul, devenit arid, sterp, uscat, ahtiat de faimă și nu după lucrurile care nu costă nimic dar valorează enorm.
Cariera în teatru a lui Cristian Buricea-Mlinarcic a avut numeroase fațete. Ca profesor, a îndrumat numeroase generații de studenți la Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Este autor de piese de teatru, dintre care menționăm Penitenciar și Penthouse (Ex ossibus ultor) (montate, de asemenea, la Teatrul Naţional Cluj-Napoca), Ciornîi terrier, Stand-up Tragedy. De asemenea, a tradus numeroase piese de teatru ale unor autori precum Leonid Andreev, Vladimir Nabokov, Nikolai Erdman sau Vladimir Sorokin. Membru al Uniunii Teatrale din România şi al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT), doctor în teatrologie al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale" din Bucureşti, a publicat volumele 5 divane ad-hoc (în colaborare cu Miruna Runcan), Editura Unitext, 1994; Leonid Andreev şi dubla cădere a filosofiei, Editura Allfa, 1999; Tragicul & alte note subiective, Editura Eikon (Biblioteca Teatrului Imposibil), 2004.
În 2009, anul în care, la numai 58 de ani, viața sa de pe acest pământ s-a intrerupt, Cristian Buricea-Mlinarcic era conferenţiar universitar la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai, senior editor al revistei „Man.In.Fest!" şi coordonator, alături de doamna Miruna Runcan, al programul de cercetare antropologică şi creaţie teatrală „Dramaturgia Cotidianului".
Doamna Prof. Dr. Miruna Runcan despre piesa montată la teatrul nostru și despre autorul ei:
Playlist e o comedie tragică care încheie Trilogia Omar, scrisă de C.C. Buricea-Mlinarcic între 2006 și 2009 și care cuprinde și anterioarele Ciornîi Terrier și Penthouse. Trilogia a fost publicată postum în volum, la editura Limes din Cluj în 2010, în forma pregătită pentru tipar de autor înainte de plecarea sa în noiembrie 2009. Toate cele trei texte sunt legate nemijlocit de realitatea românească recentă, și utilizează ficțional fapte reale, știri din media și scandaluri politice ori banale fapte diverse care-au agitat, la un anume moment dat, opinia publică ahtiată după senzațional, dar oarbă în raport cu fenomenele cu adevărat importante care ne traversează și ne marchează viața publică, ba chiar și pe cea privată.
Cele trei piese mai au în comun, înafară de firul subteran al prezenței-absente a spionului Omar, și faptul că, direct sau indirect, trimit către adolescența și tinerețea în epoca de clocotitor capitalism sălbatic pe care-o străbate România în primii 20 de ani de după 1989. De altfel, Playlist a și fost scrisă cu intenția de a marca trecerea acestor 20 de ani. De asemenea, toate trei au fost create ca parte integrantă a programului Dramaturgia Cotidianului (azi Laboratorul Dramaturgia Cotidianului al Facultății de Teatru și Televziune a UBB Cluj), înființat în 2004 de Cristian Buricea-Mlinarcic și de mine, ca platformă de reancorare în cercetarea socială și antropologică a producției de dramaturgie și scenaristică. Evident, programul a fost și este dedicat studenților noștri de la jurnalism, teatru și film-media - iar Trilogia Omar s-a dorit un fel de ofertă modelatoare, metodologică, în acest context.
Piesele au apărut mai întâi în forme nedefinitivate în revista Man.In.Fest pe care o realizăm împreună cu studenții și masteranzii. Ciornîi Terrier a fost reprezentată într-un spectacol-lectură cu mișcare coordonată de autor, la Teatrul „Elvira Godeanu" din Târgu Jiu în 2007; Penthouse, spectacol al promoției 2008 al uneia din clasele de actorie, a fost pus în scenă de Diana Cozma și Radu Teampău, în coproducție cu Teatrul Național din Cluj, în primăvara lui 2008; după un spectacol-lectură cu actorii Teatrului 74 și al Naționalului din Târgu Mureș, realizat - alături de alte texte produse în acea cercetare - la finalul Taberei Dramaturgia Cotidianului din august 2009, Playlist a avut premiera la Teatrul de Nord din Satu Mare, în regia lui Ovidiu Caița, în octombrie 2010.
La finalul prefeței volumului Trilogia Omar, Mihaela Michailov scria: „În Playlist, underground-ul dictaturii, bomboanele de ciocolată, Vîsoţki şi somonul se insinuează în griul omniprezent. Casa familiei Pogăceanu devine un fel de minimarket pe sub mână, o gură de oxigen rapid înăbuşită de anchetă. O profesoară de pian e subiectul unui interogatoriu stupid şi pervers, mostră de viol retoric, combinată cu strategii de pervertire a realităţii. „Schimbarea la faţă a României" e sloganul care condensează perfect răsturnările de comportament din Playlist, negarea unui trecut şi duşul prezentului care pare să spele toate amprentele securiste. Mutanţii prezentului sunt lingăii trecutului, iniţiatorii democraţiei fripte în hrana buldogilor de odinioară. Există câteva dominante de conţinut care revin în structurarea pieselor: raportarea la religie, for de manipulare ironizat, deconstrucţia unei mitologii teatrale - personajele aruncă undiţa în scenă şi adulmecă piese-mit pe care le interpretează la nivelul primar (Hamlet, Deşteptarea primăverii), prezenţa reporterilor în miezul întâmplărilor, transmisiunea live, spectrele securităţii, supravegherea ubicuă, căutarea teroriştilor. Exact ca în compoziţia scenariilor filmelor lui Iñárritu (Amores Perros, Babel), personajele se leagă în final şi formează o mare familie. Cea a locuitorilor realităţii proxime. Ne lipsesc - cu câteva excepţii, bineînţeles - dramaturgii de profunzime care să scoată realitatea din ţâţâni, care să o toace mărunt-mărunt şi să-i activeze plenar dramatismul şi derizoriul, crusta cotidiană băşcălioasă şi conţinutul dur, metalic, contrariant şi trist. Cristian Buricea-Mlinarcic e unul dintre ei. El face parte din specia rară a câinilor de rasă".
