regia tehnică: Constantin Pojonie
operator lumini: Alexandru Corpodean
sunet: Vlad Negrea
sufleur: Ana Maria Moldovan
Montat într-o cheie de thriller country, spectacolul Moarte și reîncarnare într-un cowboy, poate cel mai puternic și controversat text al lui Rodrigo García, ne dezvăluie infernurile cotidiene, exploatând la maximum grimasele râsului. Unica voce sugerată de dramaturg a fost fragmentată regizoral și adaptată unor femei contemporane, exemple vii ale sindromului wonder woman. Cele patru actrițe ne aruncă în față furios, dar lucid, degradarea umană, râsul visceral și dragostea imposibil de recuperat, polifonia lor devenind o destăinuire delirantă, un puzzle post-absurd. Această insulă plutitoare, realitatea pâlpâitoare în care am tradus scenic textul extrem-contemporan al lui Rodrigo García, este acompaniată de hituri ale muzicii country, rămășițele unei epoci aflate la apus.
Jocul este unul voit teatral, prin mecanicizarea gesturilor, grimase tributare grotescului sau obsesivele sunete de tocuri, glisând în permanență între diverse ritmuri, rămânând o pledoarie pentru salvarea universurilor feminine în coliziune. Acest tip de dramaturgie te invită, mai degrabă la descifrare, decât la vizionarism, imersiunea în lumea haotică a lui García propunând o cultură a comentariului, un joc secund aflat în complicitate cu textul. „Atunci când vine dezastrul, dezastrul vine și dezastrul vine pentru noi toți! ”
Andrei Măjeri
Rodrigo García este scriitor, scenograf, artist vizual şi regizor de teatru. Născut la Buenos Aires și stabilit la Madrid, își creează propria companie de teatru, „La Carniceria Teatro“ (Teatrul Măcelărie), în 1989. Considerat unul dintre cei mai controversaţi creatori spanioli contemporani, García creează texte explozive, respingând vechile modele teatral, inspirându-se din Beckett, Pinter, Kantor. Rodrigo García a adus laolaltă elemente din trecut şi din cultura modernă, dezvoltând un nou limbaj teatral. Piesele sale – dintre care menționăm Prométhé, After Sun, L'Histoire de Roland le clown de chez McDonald's, J'ai acheté une pelle chez Ikea pour creuser ma tombe, Jardinaje humaine, Goya, Et balancez mes cendres sur Mickey, Agamemnon – sunt montate pe cele mai mari scene europene, autorul punându-le, de cele mai multe ori, el însuși în scenă. Montările sale urmează linia experimentului, a căutării unui limbaj personal, încercând să se îndepărteze tot mai mult de teatrul tradițional. De altfel, teatrul lui Rodrigo García este puternic incomod, întrucât demască dezumanizarea, depersonalizarea, omul transformat în cărucior-pubelă. Piesa Moarte și reîncarnare într-un cowboy este unul din textele emblematice ale scriitorului și regizorului spaniol Rodrigo Garcia.
Regizorul Andrei Măjeri se află la a doua montare a unui text al autorului spaniol, după Agamemnon, care a avut premiera în septembrie 2015. Moarte și reîncarnare într-un cowboi este un text-confesiune, construit dintr-o succesiune de monologuri delirante despre degradarea umană și incomunicabilitate. Atmosfera este de bar american, cu scaune înalte - care la un moment dat se vor transforma în șezloguri -, cu sticle de bere și fundal de muzică country. Este un spectacol al femeilor travestite, care după o zi de muncă agitată își îneacă amarul într-un loc ca o insulă plutitoare în mijlocul vieții agitate, unde poveștile de viață sunt adunate ca într-un puzzle haotic, pe muzica lui Dolly Parton, Lynn Anderson, Loretta Lynn, Tammy Wynette, interpretată live de cele patru actrițe.
Prețul biletelor:
40 lei, 30 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari).
Andrei Măjeri, Premiu pentru regie la Festivalul de Teatru Piatra Neamț PLEDEZ PENTRU TINE(RI), 4-17 noiembrie 2016. Sânziana Tarța, Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Teatru Piatra Neamț PLEDEZ PENTRU TINE(RI), 4-17 noiembrie 2016.
Premiul „Mona Marian" pentru tineri creatori: Andrei Măjeri pentru spectacoleleAgamemnon de Rodrigo García șiMoarte și reîncarnare într-un cowboyde Rodrigo García,ex aequo cu Leta Popescu pentru regia spectacolului Call It Art!, la Gala Premiilor Teatrului Național Cluj-Napoca, 2016.
Pentru autor, textul funcţionează ca defulare, finalul fiind o eliberare, exprimată printr-un sentiment de iertare a tuturor oamenilor. Spectacolul însă e ca o încărcare la foc continuu ce nu explodează. Andrei Măjeri preia prin scenariu, regizoral şi scenografic subiectele şi obsesiile dramaturgului, dar la un nivel de suprafaţă, parodic, evitând registrul grav din subsidiar: joc actoricesc voit îngroşat, poezia transformată în replică, concretizarea ideilor şi a mesajului. Inserţiile de song duc montarea în sfera musicalului country hiperrealist, şi aici intervenind parodia, categoria estetică ce-l reprezintă cel mai pregnant pe regizor. Numai că, de această dată, se simte sarcasmul faţă de modurile de viaţă ilustrate de scenele care curg exemplar.
(...)Soluţiile regizorale dau în vileag multe dintre mijloacele teatrului postmodern, în legătură cu problematica care-l preocupă pe dramaturgul-regizor argentinian: jocul voit şarjat ("participă doar de dragul participării, fără să savurezi"), râsul forţat ("râdem în halul în care râdem, fiindcă nu suntem fericiţi"), suprapunerea replicilor într-un haos verbalizat ("cine zice că viaţa lui nu-i un adevărat dezastru, minte"), babilonia lingvistică ("condiţia umană", sintagmă rostită în diferite limbi ale mapamondului), devoalarea convenţiei teatrale (cele patru se demachiază cu şerveţele umede în final, după care intonează împreună ultimul song country, Stand by your Mand, Tammy Wynette, din care trebuie reţinut: "Sometimes it's hard to be a woman", mesajul regizorului suprapunându-se peste ideile dramaturgului).
Întregul spectacol seamănă cu o parodie, te poate induce în eroare că ar fi o parodie, pentru că cele patru actrițe joacă voit teatral, pentru că tușele sunt groase și nenaturale, dar el de fapt e o autentică punere în scenă a realităților acelora pe care cu toții le știm, toți le trăim și toți le mascăm în haine ipocrite țesute din iluzii și conveniențe sociale. (...)„Moarte și reîncarnare într-un cowboy” este o primăvară teatrală, e un semn că Teatrul Național Cluj își revine la viață și începe să trăiască în prezent, în 2016! (...) „Moarte și reîncarnare într-un cowboy” te mișcă frumos, chiar dacă scurt, dar, e genul de piesă la care îți dorești să te mai reîncarnezi de câteva ori în spectator, pentru ca să compensezi astfel moartea clipei teatrale.
În regia lui Andrei Măjeri, la Teatrul Național din Cluj, textul dens, inițial monologat, al dramaturgului spaniol - Moarte şi reîncarnare într-un cowboy - sereîncarnează în patru interprete ce şuetează dezinvolt pe orice temă, firește, într-un bar, jucând biliard, cu berea alături. (…) Reprezentația are un aer tineresc, degajă optimism în ansamblul ei, pare aproape un spectacol studențesc prin de nerv şi culoare grație minunatelor actrițe care nu obosesc să anime cu farmec personal mica scenăa Euphorionului. Ele nu individualizează caractere, nici nu s-a dorit așa ceva, fiind mai mult voci degajate, relaxate, uniforme, ale unui torent de flecăreli feminine (și feministe!) prinse în vârtejul mărturisirilor de tot felul. Să diferențiezi jocul lor,contribuția adusă la reuşita spectacolului, ar fi nedrept. Simpla enunțare a numelor lor e o garanție a succesului de public: Irina Wintze, Elena Ivanca, Adriana Băilescu, Sânziana Tarța. De fapt, cu numele lor ar fi trebuit să încep, căci ele sunt emblemaacestui spectacol.
O întâlnire așteptată cu legitimă nerăbdare a fost și aceea cu tânărul dramaturg spaniol Rodrigo Garcia, atât prin spectacolele cu Agamemnon, la doar câteva zile după ce el câștigase un Premiu special al juriului la Festivalul internaţional de teatru scurt de la Oradea, și cu Moarte şi reîncarnare într-un cowboy,amândouă textele fiind traduse de Luminiţa Voina Răuţ, prezentă și domnia sa la eveniment, împreună cu regizorul acestor producţii, tânărul și talentatul Andrei Măjeri, dar și prin dialogul invitaţilor cu autorul, moderat de regizorul Mihai Măniuţiu, anagerul Teatrului Naţional din Cluj-Napoca. Spiritul vioi, provocator, nonconformist al dramaturgului, dezvăluit în mărturisirile sale și în cele două discursuri artistice primite favorabil de public, și-au aflat o „replică" plină de vervă în interpreţii Sorin Leoveanu,Miriam Cuibus și Sânziana Tarţa, la cel dintâi spectacol, sau în foarte energicul și energizantul „cowboy", unde regizorul a avut năstrușnicia și binevenita iniţiativă de a „descompune" și „reconstrui" monologul singurului personaj al piesei, întrupat acum de „patru fete cucuiete", în fapt minunatele actriţe Irina Wintze, Elena Ivanca, Sânziana Tarţa și Adriana Băilescu, ovaţionate în final de publicul de la „Euphorion".
Măjeri reușește să personalizeze conștiincios piesele [Moarte și reîncarnare într-un cowboy, Agamemnon], le decupează și le reasamblează după forma dorită, în spectacole care nu pun pe fugă spectatorii conservatori, dar nici nu îi lasă să stea confortabil în scaune și să viseze. (...) Absurdul, delirul, cinismul, stilul de joc lipsit de emoții și ceva din atmosfera creată de decor au migrat de la Agamemnon.
Dacă simți că ești iconoclast, novator și știi prețui deconstrucția, atunci te poți apropia de textele explozive ale lui Rodrigo Garcia. Regizorul-speranță Andrei Măjeri s-a încumetat cu succes. Structural, a simțit declicul estetic și - dornic să polemizeze artistic - a pus în scenă piesa Moarte și reîcarnare într-un cowboy la Teatrul Național din Cluj. (...)Andrei Măjeri și-a asumat proiectul până la multiplicarea monologului interior, metamorfozându-l în cvartet feminist al dezumanizării. (...)Destăinuiri și supraviețuire în râs degradant. Un univers al răului cotidian, spre o descifrare absolută, mai ales necesară. Ce vom face în fața dezastrului general? Histrionismul ne mai poate apăra? Andrei Măjeri nu lasă nuanțele la întâmplare.
În repertoriul Naționalului există două spectacole pe textele sale, realizate, cum spuneam, în regia lui Andrei Măjeri, Agamemnon și Moarte și reîncarnare într-un cowboy. Incluse acum în festival, recomandate de un aer de prospețime cuceritoare, ambele s-au bucurat de un indubitabil succes de public și de aprecierea criticilor ca veritabile reușite, iar în fața oamenilor de teatru prezenți la întâlnirea cu domnia sa, Rodrigo García nu ezita să afirme că maniera de montare a acestor spectacole îl face să se revadă pe sine „cu clocotul tinereții".
Montarea lui Andrei Măjeri - sunt sigur, una deloc generatoare de unanimităţi- are meritul de a nu păcătui prin cantonarea în vorbărie. Este vie. Regizorul este extrem de minuţios când vine vorba despre capitolele timp şi spaţiu. Ambele fiind bine gestionate. După o anume tranşă de text intervine câte o melodie country cântată live, solo sau în duet, de interpretele celor patru personaje- Irina Wintze (Kenny), Elena Ivanca (Willie), Sânziana Tarţa (Loretta), Adriana Băilescu (Dolly)- regizorul operând el însuşi o adecvată selecţie muzicală. Imaginea scenică are plasticitate, beneficiază de o teatralitate accentuată, însă nicidecum forţată. Pe alocuri, limbajul folosit nu este chiar foarte ortodox, însă şi aici Andrei Măjeri face dovada unui remarcabil simţ al măsurii. Care se vede şi în lucrul cu cele patru actriţe. Un fapt deloc de nebăgat în seamă.
și în Teatrul azi, nr.12/2016, sub titlul Consecvență
Cu așteptările sfâșiate (...) încerc totuși să livrez spectatorului o idee de ansamblu asupra spectacolului, o etichetă care sper să nu minimalizeze ce-am văzut în sală: o mostră a talentului regizoral (în ascensiune) al lui Andrei Măjeri, un musical jucat și cântat de patru actrițe, una mai bună decât cealaltă - chit că n-au încercat deloc să se concureze. (...) Moarte și reîncarnare...chiar e un spectacol lejer, pe care cele patru actrițe l-au pus la punct într-un timp destul de scurt.
