Doisprezece oameni sunt încuiați într-o încăpere pentru a decide soarta unui alt om, judecat pentru patricid. Toate dovezile îl incriminează. Votul celor doisprezece jurați, privind vinovăția sau nevinovăția lui, trebuie să fie unanim. Oare pot cei 12 să privească obiectiv acest caz? Oare toate faptele prezentate la proces s-au petrecut întocmai? Oamenii devin reticenți atunci când sunt puși să admită că nu au înțeles pe deplin semnificația a ceea ce au văzut și au auzit. De fiecare dată când cineva încearcă să sugereze că au fost înșelați de aparențe sau că nu au dat importanță unor detalii semnificative, cel mai probabil, vor respinge afirmațiile făcute de acesta, le vor ignora și se vor agăța de opiniile lor anterioare cât de mult posibil. Una din puținele soluții este ca ei să mai arunce o privire asupra fiecărui amănunt. Așa cum fiecare din cei 12 jurați ajung să se autocunoască, și noi începem să ne recunoaștem în fiecare dintre cei 12. Câteodată suntem nepăsători, câteodată prea radicali, sau prea puternic conduși de sentimente personale, câteodată facem lucrurile în grabă, câteodată luăm lucrurile așa cum ne sunt prezentate, fără a ne pune întrebări. Dar suntem și răbdători, cinstiți, dornici de a face dreptate și de a oferi ajutor. „Este foarte greu să fii obiectiv. Vrei – nu vrei, prejudecata se strecoară pretutindeni și falsifică toate părerile.“ (Juratul nr. 8)
Tudor Lucanu
Prețul biletelor:
60 lei, 50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari).
„Spectacolul are ritm cinematografic şi o plastică a mişcării amintind de atributele dansului modern. Întreaga trupă joacă frenetic, dar cu exactitatea unui ceasornic, deşi la diapazonuri diferite.“
„Spiritul piesei rezistă, splendid și tonic, într-un spectacol care trebuie să rămână în repertoriul Naționalului ca un etalon de dramaturgie organic inserată în social.“
„În cadrul programului Teatru - forum, iniţiat de Naţionalul clujean cu acest spectacol, n-ar fi lipsită de interes o prelungire a dezbaterilor de pe scenă în sală, eventual, după reprezentaţie.“
Judecarea cazului de omor al unui tânăr care şi-a ucis tatăl în condiţii neelucidate, prilejuieşte celor 12 juraţi de diferite provenienţe, potrivit legislaţiei americane o dezbatere care se tensionează pe parcurs. Pentru că de la momentul întâlnirii când lucrurile păreau clare în favoarea condamnării şi până la achitarea decisă în final, argumentele vinovăţiei cad unul după altul. Provocarea acestei re-judecări vine din partea unui tânăr, care el însuşi are la activ o experienţă similară şi se adresează pe măsură ce trebuie să ridice mâna la vot fiecăruia dintre participanţii la judecată expuşi astfel unui examen de conştiinţă. Biografiile personale aduse drept argument scot la iveală volatilitatea ideii de dreptate, iar reconstituirea faptelor la care se ajunge indică subiectivism la unii, superficialitate sau necunoaştere la alţii. Iată , în concluzie cât de uşor pot fi distruse vieţi, destine, şi ce fragilă e linia de demarcaţie dintre guilty şi not guilty, problemă veche dar mai ales nouă pentru că zeiţa dreptăţii tot legată la ochi a rămas. Tânărul regizor Tudor Lucan a fost ispitit cred alegând textul de structura lui dramatică închegată şi mai ales de soliditatea rolurilor având de unde alege din bogata trupă clujeană 12 actori corespunzători. De la seniorul Cornel Răileanu care impresionează prin ţinuta sobră, aristocrată, dominată de calm şi echilibru cu ştiinţa gestionării reacţiilor cu şi fără vorbe până la impetuosul Cristian Grosu care ameninţă să strice armonia raţională a argumentelor cu precipitarea impulsivă a jocului, de la seninătatea şi puterea de convingere cu care Matei Rotaru îl înzestrează pe tânărul desemnat de autor să declanşeze procesul şi până la pragmatismul omului de afaceri portretizat exact de Ionuţ Caras, de la sentimentalul Ruslan Bârlea la atenţia reflexivă a lui Ovidiu Crişan căruia îi opune precipitarea, dinamismul său Cătălin Herlo, tabloul completat de Emanuel Petrean, Doru Bordea, Petre Băcioiu, Cătălin Codreanu e imaginea însăşi a societăţii cu posibilele atitudini de care depinde aici chestiunea vitală a unei sentinţe de condamnare. Dezbaterea e condusă cu mână sigură de regizor şi chiar dacă derapează uneori din cauza falsetului unor acute are în cele din urmă darul esenţial al asumării. Decorul lui Adrian Damian descrie un spaţiu aulic definitoriu pentru caracterul de for public al problemei puse , cu o metaforă dominantă , respectiv desenul sub forma tablei de şah din paviment. În plus e ofertant pentru desfăşurarea strategiilor de mişcare ale spectacolului contribuind la succesul reprezentaţiei. Cum filmarea s-a produs la o reprezentaţie cu public în sala istorică a naţionalului centenar am fost surprinsă să constat reacţiile nepotrivite ale unui public dornic să se amuze şi deci râzând cu şi fără rost.
