regia tehnică: [Arhidiade Mureşan] / Răzvan Pojonie
lumini: Alexandru Corpodean
sonorizare: Marius Rusu
Amalia respiră adânc nu este un spectacol, ci o poveste. O poveste care recreează universul regimului comunist în toată absurditatea sa. O poveste a unui suflet rătăcit prin comunism. O poveste care nu condamnă trecutul, ci îl evocă. O poveste despre nenorocul de a trăi într-o societate bolnavă. O poveste despre supraviețuirea într-un mediu care te lovește cu un întreg arsenal, care are menirea să te dezumanizeze, să te spele pe creier, să te infesteze cu ideologia comunistă. O poveste pe care o poți trăi doar dacă te lași acaparat de jocul numit vis.
Tudor Lucanu
Premii şi participări la festivaluri:
Actrița ANCA HANU a câștigat Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea (2014) şi Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal oferit de Teatrul Naţional Cluj-Napoca, în cadrul evenimentului Întâlnirile Internaţionale de la Cluj (2014).
Spectacolul a participat la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea (2014), Întâlnirile Internaţionale de la Cluj (2014) şi Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti (2014).
Prețul biletelor:
40 lei, 30 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari). Anca Hanu, Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal la Gala Premiilor UNITER, 2015.
Anca Hanu, Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 2014.
„Reprezentaţia se bazează într-o măsură covârşitoare pe resursele actoriceşti, cu minime adjuvante scenice, iar ceea ce a impresionat şi convins în jocul Ancăi Hanu a fost pe de o parte un calm impecabil, iar pe de alta o versatilitate ingenios calibrată a măştilor personajului său. Tudor Lucanu a optat, după cum era şi firesc, pentru o regie fină, care să acorde libertate actriţei.“
„Am apreciat ştiinţa regizorului de a găsi echilibrul necesar între lacrima şi râsul Amaliei, sugerându-i actriţei cum să dozeze emoţia, învelind-o în vălul fin al glumei, al unui jemanfişism care te ţine treaz, atent, necopleşit de emoţii. Anca Hanu a înţeles perfect această stare a personajului, adăugându-i doar ceva (mult!) din propria ei energie şi sensibilitate.“
„Foarte bunelor montări ocazionate de piesa Alinei Nelega li se alătură acum aceea a Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, semnată regizoral şi scenografic de Tudor Lucanu şi actoriceşte de Anca Hanu. Principala ei calitate, sursa reuşitei se află, după părerea mea, în răbdarea cu care a fost citit textul. În atenta decupare a secvenţelor din care acesta e compus, în observarea progresiei interioare a partiturii. (...) Amalia respiră adânc de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca e ceea ce aş numi „un spectacol subţire". Subţire în sensul că nici Anca Hanu, nici Tudor Lucanu nu vor să ia ochii, să uluiască. Dorinţa lor e ca, prin intermediul acestui monolog de un ceas, să dialogheze cu spectatorii. Să fie cu aceştia un dialog. Izbutesc. Victoria se obţine câteodată în teatru, după cum se vede, şi datorită lipsei de agresivitate.“
„Anca Hanu oferă o lecţie de măiestrie actoricească. Trecerile dintre stări, pragurile dintre vârste nu se observă, căci totul curge. Actriţa saltă din situaţie în situaţie cu o uşurinţă ce trădează un mare talent. Ea se joacă, iar faptul că nu a uitat ludicul într-o cutie din copilărie este de admirat.“
„Gesturile cu care sunt mânuite puţinele elemente scenografice trădează siguranţa actriţei principale. Avem de a face cu mecanism de joc adus aproape de perfecţiune, de completitudine (...) Virtuozitatea Ancăi Hanu o preschimbă cumva într-un monstru scenic, eroic pentru că nu îşi deplânge soarta, unul care stapâneşte perfect „scândura". Surprinde spectatorul până la a-l face să nu se mai mire, în ultimă instanţă, de nimic. Această naturaleţe ar putea-o face pe Anca Hanu să rămână în conştiinţa acestora drept „Amalia", dacă nu a făcut-o deja.“
