regia tehnică: [Arhidiade Mureşan] / Constantin Pojonie
lumini: Jenel Moldovan, Alexandru Corpodean, Mădălina Mânzat
sonorizare: Marius Rusu
sufleor: Crina Onaca
Spectatorul condamnat la moarteeste o parodie amară la adresa justiţiei de tip stalinist. O instanţă neîndurătoare, care nu ţine seama de nevinovăţia celui acuzat, astfel încât orice nevinovat poate deveni victimă, descoperindu-i-se greşeli, acolo unde ele nu există. Astfel, procesul unui criminal ascunde, de fapt, punerea sub judecată a publicului. Spectatorul este vinovat pentru că rămâne impasibil în faţa propunerii regizorului, actorilor şi, în ultimă instanţă, a autorului.
Acest spectacol, care se joacă în spaţiul intim de la Studioul „Euphorion“, îi plasează pe spectatori de jur împrejurul spaţiului de joc. Ca într-o arenă. Sau ca într-o sală de tribunal, dar mai specială, în care auditoriul, pentru a-şi putea urmări reacţiile, este aşezat faţă în faţă, deoarece fiecare dintre cei prezenţi - spectatorii fiind parte din spectacol - poate fi oricând condamnat.
Prețul biletelor:
40 lei, 30 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari).
„Spectacolul se insinuează ca o parodie pirandelliană, cu un ritm frenetic. E caracterizat printr-o creşterea adecvată, atent programată, gradată a ritmului în cauză. În răstimpul cât durează reprezentaţia, accentul pus pe ceea ce acelaşi Valentin Silvestru numea „amănuntologia rizibilă", o „amănuntologie" ajunge să pară încă şi mai apăsată, dar şi mai apăsătoare în spectacolul în cauză datorită utilizării riguroase, fără excese a unei tehnologii de ultimă generaţie. Tot atâtea calităţi, deloc minore, ale montării.“
„Spectatorul condamnat la moarte văzut de Răzvan Mureşan e un exerciţiu captivant, imersiv de metafizică printre spume. Spumele aparatului judiciar furibund până peste poate, spumele noastre de mancurţi molâi şi abrutizaţi, care semnează cu un rânjet tâmp declaraţii, amenzi, condamnări şi avertismente, spumele dând pe-afară ale detergenţilor care spală cu cerbicie creiere deja spălate.“
„Spectacolul a fost o foarte bine venită lecție civică, metafora țintind cu o incredibilă concretețe spre o anume perioadă din viața României, trimițând totodată și la meditație: spre ce ne îndreptăm, cum ne raportăm la semenii noștri, ce înseamnă să fii laș sau curajos, cum prețuim libertatea, ce înseamnă să ai caracter, să accepți compromisul cu ușurință, să nu ai destul curaj să lupți pentru schimbarea vieții tale... Spectacolul e susținut admirabil actoricește, în egală măsură de actorii distribuiți în rolurile principale, ca și cei distribuiți în multele roluri episodice.“