„Nu tematica gay e demnă de interes în acest text, cât (pe alocuri) savoarea replicilor și implicita artă a portretisticii, pe care regia lui Răzvan Mureșan reușește s-o potențeze cu ajutorul unor actori eliberați de chingile excesului de comedie cu orice preț.“
Cătălin Bogdan, Pe vremea catacombelor homosexuale (Panglica lui Moebius, TN Cluj),
în ArtActMagazine nr.170, 20 mai 2013
„Regizorul Răzvan Mureşan nu s-a arătat excesiv pe sine, ci s-a concentrat pe lucrul cu actorii. Şi a făcut cum nu se poate mai bine. (...) Tudor Lucanu, altminteri actor şi regizor de profesie, convertit câteodată şi la scenografie, a imaginat un decor în care realismul se amestecă folositor cu un comentariu simbolic minimal. Aşa cum cred că trebuia să fie.“
Mircea Morariu, Despre refuz și acceptare,
în adevărul. ro, 23. 01. 2015 /Teatrul azi, nr. 1-2-3 / 2015, pp. 167-168
Cea de-a doua punere în scenă insistă pe chestiunea modelului parental, adesea considerat de societate nu tocmai unul bun, normal sau de preferat, în cazul familiilor constituite de cuplurile gay. Din momentul în care problema responsabilităţii survine în acest context (nepoata vine să locuiască la unchiul ei, despre care e află că e homosexual, spunând "ştiu", dar mascându-şi perplexitatea, momentul fiind redat cu veridicitate de Patricia Brad), spectacolul devine el însuşi unul serios, trecând de la umor şi parodie (jocul efeminat al lui Miron Maxim, bufoneria lui Radu Lărgeanu) la dezbatere responsabilă. Relaţia dintre cei doi fraţi (Cristian Grosu, Ionuţ Caras) e plasată la antipozi de interpretare. Pentru a sublinia nu atât conflictul declanşat de dubla neacceptare (Sam G. nu acceptă orientarea sexuală a fratelui său Herb G., pe care îl consideră un "hetero refulat", dat fiind că Herb însuşi îşi ascunde orientarea - conflict interior, ducând la o tentativă de sinucidere), cât şi implicaţiile sociale - dreptul la fericire şi la fi (lăsat) să fii ceea ce eşti (micromonologul final). Happy ending-ul e singurul liant dintre cele două spectacole.
Dana Țabrea, În căutarea autorului,
în Ziarul de Iași, 8.10.2016
Mai întâi, am putut urmări spectacolele de la Studioul „Euphorion" cu BZZAP și Panglica lui Moebius, în prezenţa dramaturgului american Robert Cohen, amândouă concepute de regizorul Răzvan Mureșan. Au fost demersuri edificatoare pentru temeritatea și iscusinţa autorului de a fi abordat teme-tabu cu decenii în urmă în teatrul de peste Ocean, vizând intoleranţa majorităţii în disputele pe teme etnice, religioase și sexuale, ori faţa ascunsă și mai puţin plăcută a succesului. Ele au prilejuit autorului satisfacţia și aprecierile călduroase la adresa realizatorilor, în rândul cărora i-am remarcat pe actorii Matei Rotaru, Radu Lărgeanu, Alexandra Tarce, Diana Buluga, Patricia Brad, Ionuţ Caras, Miron Maxim și Cristian Grosu.
Ion Parhon, Scrisul Românesc, nr.11(159), noiembrie 2016
Regia rămâne fidelă textului și se dedică actorilor, al căror joc firesc îl pune în valoare. Personajele sunt vii, chiar cu un soi de candoare simpatică, iar producția este echilibrată în privința alternanței dintre momentele comice și cele emoționale.
Irina Zlotea, Autorul de teatru,
în Teatrul azi, nr.12/2016
Piesa e alert pusă în scenă, are umor de situație, de limbaj, de comportament, chiar vestimentar, jocul actorilor e condus inteligent și cu simțul măsurii.(...) S-a simțit în jocul actorilor că le-a plăcut textul, dialogurile, s-au identificat cu personajele potențându-se reciproc într-o reușită seară de teatru.
Eugen Cojocaru, Happy Gays,
în Luceafărul de dimineață, nr.12 (1078) 2016
Panglica lui Moebius, a doua piesă a lui Cohen prezentată în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj din acest an, alunecă mai mult spre comedia de situație, deși problematica e șocantă în sine. Prea șocantă. e o comedie apropiată scrierilor lui Neil Simon, îmi face impresia. În amândouă, ...Moebius și Bzzap!, jocul actorilor urcă spre superlative pe deplin motivate.
Adrian Țion, Întâlnirile de la Cluj: trei autori,
în revista Tribuna, nr.340, 1-15 nov. 2016
