regia tehnică: Estera Biro, Arhidiade Mureşan
lumini: Jenel Moldovan, Dorel Şimon, Alexandru Corpodean
sonorizare: Marius Rusu
sufleur: Ana Maria Moldovan
Descarcă coloana sonoră Visul unei nopţi de vară aparţine primei perioade a comediei shakespeareene, cea liric-feerică, sentimentală şi este inspirată din marele poem epic neterminat al lui Spencer, Regina zînelor. Acţiunea se petrece într-o singură noapte, cea mai lungă noapte din an, cînd imaginarul invadează realitatea. Printr-un contrapunct contrastant, Shakespeare opune nobililor de la curte, oameni din popor, care vor susţine o reprezentaţie în pădure. Sentimentele personajelor, transplantate în această ambianţă de vis sînt supuse celor mai neaşteptate reacţii, ele alternînd între iubire pătimaşă şi cruzime, uluitoare fiind uşurinţa cu care se trece de la o extremă la alta.
Preţul biletelor:
30 lei, 25 lei, 15 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
7,5 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Primul punct marcat cu hotărîre de Sorin Militaru e, din start, antepunerea contextuală, ca intro, a grupului de meşteşugari, care iau în posesie scena, spălînd conştiincios pereţii laterali ai frescei din fundal. [...] Vocea aproape tragică a Rominei Merei introduce curtea Atenei şi, cu ea, cel de-al doilea punct tare al viziunii. E vorba despre relaţia deschis conflictuală din scena întîi, dintre Hippolita (Patricia Boaru, înaltă, mereu ironică, făţiş ostilă subordonării sale cu de-a sila, simultan bărbătoasă, dar şi şerpuitor-senzuală, provocatoare, atunci cînd vrea ceva) şi Theseu (Emanuel Petran, mititel, nevrotic, brutal şi infatuat). Deschiderea asta anunţă tema de adîncime a piesei şi a spectacolului, cea a „ruperii premaritale a spinării“ femeilor din seria de cupluri. [...]
A treia izbîndă asupra regulii de lectură se deschide tot în scena respectivă, în momentul „depunerii jalbei“ de către Egeu. Printr-un artificiu simplu, regizorul intervine în textul canonic: Theseu ordonă ca, pe toată perioada sărbătorii maritale, să se vorbească în versuri, ceea ce-i pune în mare încurcătură pe cetăţenii chemaţi la judecată (Egeu şi triunghiul amoros Hermia, Lysander Demetrius). [...]
Regizorul mizează, ca temă de ansamblu pentru toţi [meşterii], pe „căderea în rol“ şi pe treptata vrăjire (colectivă şi individuală) pe care şansa ieşirii pe scenă o exercită faţă de ei. Din acest punct de vedere, nu atît organizarea minuţioasă a gagurilor din repetiţii şi din aiuritorul spectacol cu Pyramus şi Thisbe e, probabil, cea mai mare reuşită (cu toate că poantele sunt copioase, iar sala reacţionează pe măsură), cît mai ales tema de dedesubt, cea a fascinaţiei îndrăgostite faţă de teatralitate, faţă de (postmoderna) încurcătură de maţe a citărilor din opera shakespeariană, într-un delir al supraexpunerii înfometate. Înainte de a fi diletanţii actori, de un nemăsurat ridicol, meşteşugarii lui Militaru sunt, în fond, nişte spectatori înfocaţi, cărora fragmentele de monoloage, revărsate ca memorie involuntară (de la Richard III la Macbeth, de la Hamlet la Romeo şi Julieta) le-au luat minţile...
Miruna Runcan, Visul şi teatralitatea lui - „Visul unei nopţi de vară“, în Liternet, martie 2010
***
Puterea discreţionară, apoi perisabilitatea oricărui ev și succesiunea gusturilor sînt statuate din capul locului. [...] O epocă o distruge pe alta, o guvernare o înlocuieşte pe precedenta și o nouă formamentis se naşte odată cu ea. Totul - pe fondul unei muzici divine, indistinct temporale, care creează atmosferă eterică, accentuată de vocea tulburătoare a Rominei Merei. Muzica lui Vlaicu Golcea, cu teme bine alese pentru diferitele planuri ale spectacolului, are pregnanţă şi un efect halucinant-poetic. [...]
Momentele cu aceştia [meşteri] fac adevăratul deliciu al spectacolului. Ovidiu Crişan, în Fundulea, e locomotiva care duce înainte producţia. Plin de energie, vitalitate și nuanţe, actorul schimbă registrele pocnind din degete, ştiind să se folosească de toate accentele pentru a stoarce maximum de comic. Parodia sa după stilul clasic de interpretare a tiranului sau amorezului e cu adevărat suculentă. În ultima scenă, excursul printre replicile shakespeareane celebre declanşează cascade de rîs.
Cristina Rusiecki, Text, pauză, ochi!, în ArtAct MAgazine, nr. 58, 10 martie 2010
***
Poveşti de dragoste cu tot felul de încurcături, spiriduşi care fac şi desfac iţele, certuri între zîne şi... zîni, nişte meşteşugari trăsniţi care joacă teatru, mult umor, un strop de romantism şi o atmosferă feerică. [...] Regizorul Sorin Militaru a exploatat inteligent datele piesei, accentuînd nota comică, dar păstrînd şi accentul romantic. [...]
Comicul atinge însă apogeul în scenele cu meşterii, care dau sarea şi piperul piesei. îmbrăcaţi toţi la fel, în costume, cu băşti şi serviete sub braţ, aceştia sunt adevărate „personaje“, fiecare cu ticurile sale. De la Gutuie (Sorin Misirianţu), cu aere de mare regizor, la Fundulea (Ovidiu Crişan), „vedeta“ trupei, făcut măgar şi iubindu-se cu Titania sub vraja lui Puck, sau de la moalele Blîndu' (Ruslan Bârlea) la Flaut (Adrian Cucu), care va juca rolul femeii în piesa meşterilor, se construieşte o gamă de caractere comice. Alături de Botişor (Dragoş Pop), Subţireluţ (Cătălin Herlo) şi „calfele“ Radu Lărgeanu şi Miron Maxim, meşterii parodiază ideea de teatru într-o manieră tipic shakespeariană, care provoacă hohote de râs.
Claudiu Groza, „Visul unei nopţi de vară“, comedia anului la Cluj, în Ziua de Cluj, nr. 1760, 8 martie 2010
