de Molière
traducere de Tudor Bogdan şi Ştefan Crudu
regia: Sanda Manu
decorul: T. Th. Ciupe
costumele şi recuzita: Adriana Grand
muzica: Dorina Crişan-Rusu
coregrafia: Florin Fieroiu
coloana sonoră: Alexandru Malschi
Argan, bolnav închipuit: Anton Tauf
Béline, a doua soţie a lui Argan: Cristina Pardanschi
Béraldine, sora lui Argan: Melania Ursu
Angélique, fiica lui Argan: Irina Wintze
Louison, fetiţa lui Argan: Adriana Băilescu / Romina Merei
Cléante, iubitul lui Angelique: Ovidiu Crişan
Domnul Diafoirus, medic: Cornel Răileanu
Thomas Diafoirus, pretendent la mîna lui Angélique: [Dorin Andone] / Adrian Cucu
Domnul Purgon, medicul lui Argan: Emanuel Petran
Domnul Fleurant, spiţer: Dan Chiorean
Domnul de Bonnefoi, notar: Dragoș Pop / Ionuț Caras
Toinette, fată în casă: Vasilica Stamatin / Anca Hanu
PERSOANELE INTERLUDIILOR::
regia tehnică: [Estera Biro], Constantin Pojonie
lumini: Dorel Şimon, Alexandru Corpodean
sonorizare: Marius Rusu
sufleur: Ana Maria Moldovan
Aflat la limita dintre comic şi tragic, Bolnavul închipuit este un spectacol fermecător prin umorul fin şi delicat pe care-l degajă. O partitură susţinută cu dezinvoltură şi aplomb de actorii conduşi cu mînă de maestru de regizoarea Sanda Manu. Un ipohondru ilustru, care cucereşte, cu fiecare reprezentaţie, inimile spectatorilor.
Premii obţinute:
Premiul Naţional pentru Spectacol acordat de juriul criticilor de artă la Zilele „Elvira Godeanu", 17-25 mai 2003;
Premiul pentru cea mai bună regie - Sanda Manu şi Premiul de excelenţă pentru costume - Adriana Grand, Festivalul Naţional de Comedie, Galaţi, 2003;
Premiul Naţional pentru Tineri Creatori, acordat actorului Ovidiu Crişan pentru rolurile Cleante şi Polichinelle.
Prețul biletelor:
50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
10 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
... Prin spectacolul Bolnavul închipuit de Molière Sanda Manu şi-a dorit, mai cu seamă, să facă publicul să râdă. Nu încape îndoială că Sanda Manu şi-a atins scopul, iar râsul e provocat cu ajutorul unor mijloace de bună calitate, cu atenţie căutat, produs al gândirii unui om de teatru cu mare experienţă. Bolnavul închipuit mi se pare, din acest punct de vedere, un spectacol polemic şi un spectacol, provocare. Într-o vreme în care, într-o inconştientă concurenţă, televiziunile, chiar teatrele şi, recent marele ecran se străduiesc să acrediteze ideea că nu se poate râde decât punând la bătaie mijloace grosiere, Sanda Manu ne arată că putem să ne amuzăm sănătos urmărind un spectacol de teatru a cărui veselie derivă din bun gust şi atentă supraveghere a mijloacelor comicului.
Mircea Morariu, Parodie rafinată,
în Familia, nr. 1 / 2003
***
Cea mai profundă şi mai evidentă realizare a spectacolului e însă armonia stilistică a întregii reprezentaţii, concretizată în jocul dedicat şi rafinat al tuturor membrilor echipei, de la protagonist pînă la ultimul corist. [...]
Un spectacol relaxant şi fermecător, cu evidentă priză la public dar şi cu o calitate teatrală şi plastică de porţelan subţire, grafitat atent. Bolnavul închipuit mi se pare o provocare neaşteptată, plină de vitalitate, a şcolii româneşti clasice de regie la adresa şcolii tinere, oricare va fi fiind aceea...
Miruna Runcan, Zglobie, ipohondria dansa,
în Observator cultural, nr. 147-148, 17-31 decembrie 2002
***
Trebuie să o spunem de la bun început, spectacolul Teatrului Naţional din Cluj cu Bolnavul închipuit este, alături de Hamlet-ul lui Vlad Mugur, una dintre cele mai însemnate reprezentaţii din ultimii ani. Acum avem de-a face cu un moment de maximă cotă interpretativă, fiindu-ne oferită măsura a ceea ce ne aşteptăm a se întâmpla mai des pe binecunoscuta scenă transilvană.
Sorin Crişan, Să mori ca Molière pe scenă,
în Teatrul azi, nr. 3-4-5 / 2003
***
Totul se subordonează actorului în spectacolul Sandei Manu, ceea ce nu constituie o noutate pentru cunoscuta regizoare bucureşteană, care are reputaţie de mare pedagog, preocupat îndeosebi de latura uman-formativă a creaţiei teatrale. (În acest sens, montarea de la Cluj funcţionează ca o adevărată „şcoală ludică“ în interiorul instituţiei Teatrului Naţional). Interpreţii personajelor moliereşti cîntă, dansează, sporovăiesc, cu o vervă rară, ce mărturiseşte, indirect, despre încrederea avută în directivele de scenă şi reuşita finală a spectacolului...
Anca Haţiegan, Bolnavul închipuit,
în Steaua, nr. 11-12 / 2002
***
În versiunea propusă de Sanda Manu, comedia lui Molière se construieşte ca un spectacol luxuriant, în care sunetele şi culorile, ritmul acţiunii şi interacţiunea personajelor tind să copleşească spectatorul, ţintuindu-l în scaun şi provocînd empatia acestuia. (...) Bolnavul închipuit este un spectacol asemănător unei jungle tropicale, în care sunetele şi culorile care te năpădesc te obligă să stai mereu cu atenţia trează. Un spectacol Fauvist, în cele din urmă, dar care nu şochează, ci convinge.
Claudiu Groza, Molière. În jungla scenei,
în Ziua de Transilvania, nr. 3198, 16 noiembrie 2002
