regia tehnică: Constantin Pojonie
lumini: Jenel Moldovan, Dorel Şimon
sonorizare: Vasile Crăciun
sufleur: Crina Onaca
„Goldoni ne-a transmis în jumătate din opera sa şi mai ales în Slugă la doi stăpîni, esenţa artei improvizaţiei, transformată de imaginaţia lui creatoare într-o mărturie imbatabilă - adică, după cum Masca, prin interpretare, crea un tip bine reliefat, tot astfel Goldoni creează prin elaborarea dramaturgică natura şi însuşirile acumulate scenic ale tipului respectiv.“ (Vito Pandolfi)
Preţul biletelor:
30 lei, 25 lei, 15 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
7,5 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
În maniera tipică Monei Chirilă, Slugă la doi stăpâni nu este deloc un spectacol „inocent“. (...) Regizoarea a bricolat textul original al piesei, din raţiuni de durată a spectacolului, introducând însă, pentru potenţarea intrigii, momente de commedia dell'arte. Colajul nu se datorează unui capriciu, aşa cum s-ar putea crede. Se ştie că Goldoni a scris piesa special pentru faimosul actor Antonio Sacchi, interpret consacrat în epocă al rolului Truffaldino, specific commediei dell' arte.
Claudiu Groza, „Jucăuşul“ Goldoni şi „convertitul“ Irvine Welsh,
în Tribuna, nr. 18, 1-15 iunie 2003
***
Mona Chirilă a ajuns la un stadiu al definirii clare a personalităţii ei artistice (ceea ce se observă, de altfel, şi în lucrul cu studenţii) şi o premieră pe un text de Carlo Goldoni, Slugă la doi stăpâni (...) nu mai e de natură să surprindă ca structură şi instrumentar artistic folosit. Mona Chirilă suprinde însă cu fiecare nou spectacol prin ceea ce vrea să spună şi, apoi, prin organizarea estetică a materialului.
Radu Bădilă, Goldoni şi lumea teatrului,
în Curierul Naţional, nr. 3715, 20 mai 2003
***
Cu Slugă la doi stăpîni, Mona Chirilă renunţă la visceralitate şi grotesc, rămînînd în parametrii burlescului, oferindu-ne un spectacol cu „sclipici“, plin de umor sănătos, în care gagurile simple ale commediei dell'arte îşi au importanţa lor. O ofertă de bună dispoziţie. (...) Cu un colectiv de actori tineri şi talentaţi, Teatrul Naţional clujean poate văsli înainte plin de încredere, chiar dacă pe Canalul Morii nu alunecă (încă) nici o gondolă.
Radu Ţuculescu, Dumnezeu este un rîs etern...,
în Orizont cultural, Bucureşti, nr. 173, 17-23 iunie 2003