regia tehnică: Estera Biro
lumini: Jenel Moldovan
sonorizare: Marius Rusu, Vasile Crăciun
sufleur: Crina Onaca
Tom Stoppard construieşte în această piesă o realitate iluzorie care fascinează. Timpul scenic este marcat prin semne împrumutate din istorie. Combinarea lor este imaginară, iar imaginarul, adus în prim-plan, răstoarnă ordinea realului, făcînd-o mai clară.
Data premierei: sâmbătă, 18 februarie 2006
Travestiuri e un spectacol greu de rezumat şi la fel de greu de analizat, pentru că evoluează secvenţial, iar nuanţele sunt întotdeauna abundente. Regizoarea Mona Chirilă a urmărit foarte fidel textul, încercând să atenueze uşoara ariditate a unor dialoguri prin elemente scenice care dinamizează acţiunea.
Claudiu Groza, Boemul, hâtrul şi "misionarul",
în Ziarul Clujeanului, 16 februarie 2006
***
Punerea în scenă a piesei lui Stoppard e un pariu pentru orice regizor, căci textul (meditaţii savuroase despre poezie şi artă, despre disoluţia culturii clasice, despre istorie) e mai degrabă un eseu, decât un text dramatic.
Cu toate acestea, regizoarea reuşeşte "să spargă" textul printr-o veritabilă ofensivă de imaginaţie scenică: decorurile, costumele expresive, mişcarea continuă a personajelor şi o alertă rulare a scenelor.
Ion Mureşan, Trei revoluţii pe scena Naţionalului clujean,
în Evenimentul Zilei, 28 februarie 2006
***
Întreaga montare, semnată de Mona Chirilă, funcţionează pe nuanţe într-un spectru larg al umorului de la ironia, să-i zicem, delicată la un grotesc capabil să desfiinţeze. Este aproape un dans pe sârme intersectate ca în desenul lui Picabia legat de Tzara: mişcările par incerte, însă fiecare anunţă o evoluţie. Istorică. Sau personală.
Florica Ichim, Reformatorii priviţi de la distanţă
