Monstrul uman autopsiat / Autopsia unui monstru uman
În Soldatul Fanfaron, Plaut arată că şi porcii umani au sentimente, sfîşiere interioară, tristeţi uluitoare şi, poate, inconsolabile. Cum arată această "tristeţe" a porcului? Comic-hilară sau, paradoxal, dramatică. Spectacolul poate să decidă cum.
Fanfaronul e o stîrpitură umană, monstruos, dement, cu dese accese dictatoriale, o parodie guiniolescă a fiinţei umane, un Ubu antic, un Ubu îngheţat din timpul marilor glaciaţiuni. Toate celelalte personaje sunt actori în spectacolul schizoid al fanfaronadei. Comedia lui Plaut e un joc de oglinzi, teatru în teatru pornit de la o simplă farsă moralizatoare. Cum se trezeşte în finalul fabulei un urs păcălit de vulpe? Dacă el, fanfaronul, e în fapt o specie de visător? Dacă ea, parada de sine, fanfaronada nu exprimă altceva decît cramponarea obstinantă, dementă de propriile proiecţii, de o realitate iluzorie în care mintea se apără instinctiv spre autoconservare şi protecţie. Atunci ce fel de morală îţi dă dreptul să-l penalizezi pe cel posedat din cauza propriei fabulaţii, pe nebun din pricina propriei nebunii?
Poate că finalul spectacolului ar trebui să arate aşa: satisfăcute, toate personajele ce au imaginat şi jucat în farsă cu morala, se adună tăcut în jurul maşinăriei de bătut pe care a fost maltratat fanfaronul. Energia comică s-a risipit, a rămas doar un soi de amărăciune pedagogică din finalul lecţiei cu învăţătură-de-minte. Victima a tăcut subit, pare că nu mai mişcă. Un soi de remuşcare civică nu-i lasă pe cîţiva să plece, ci să se adune în jurul maltratatului. Foarte lent, o mişcare studiată în ralenti dar care îi dezechilibrează. Un balet fantastic făcut de nişte actori obosiţi care nu părăsesc imediat scena. Sînt înduioşaţi de faptul că, iată, moartea, sau suferinţa îi dă o prestanţă aproape magistrală figurii porcine. Înduioşarea aceasta ultimă trebuie să marcheze feţele lor cu un soi de indecenţă. Bunătatea lor devine acum respingătoare lîngă monstrul uman, transparent, autopsiat. Aşa culcat, încremenit e brusc lipsit de identitate şi, într-un mod miraculos, uman.
