de Eugen Ionescu
traducere de Vlad Zografi şi Vlad Russo
regia:
Luminiţa Văleanu
coordonator de proiect:
Mona Marian
scenografia:
Carmencita Brojboiu
muzica:
Ioan Gyuri Pascu
Distribuţia:
Vicontele:
Ioan Gyuri Pascu
Marchizul:
Cristian Rigman
Pompierul:
Radu Văduva
Baronul:
Ruslan Bârlea, Lucian Rad
Doamna cea frumoasă:
Dana Bonţidean (Teatrul de Păpuşi "Puck", Cluj)
Cavalerul:
Călin Mureşan (Teatrul de Păpuşi "Puck", Cluj)
Valetul Jacquot:
Rareş Stoica (Teatrul de Păpuşi "Puck", Cluj)
Grupul mânuitor, dansator:
Frunzina Anghel, Angelica Lupeanu, Ramona Atănăsoaie, Adina Ungur (Teatrul de Păpuşi "Puck", Cluj), Diana Roşca
Domnul cel gras:
Florin Pop (Opera Naţională Română Cluj)
regia tehnică:
Arhidiade Mureşan
lumini:
Ion Pop
sonorizare:
Marius Rusu, Vasile Crăciun
coproducţie cu Teatrul de Păpuşi "Puck" Cluj-Napoca
în colaborare cu Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj
Data premierei: marţi, 25 septembrie 2007
Despre Vicontele unii critici au scris că ar fi cea mai slabă piesă a faimosului dramaturg absurd Eugène Ionesco. Dar montarea Luminţei Vălean demonstrează cu totul altceva. Şi anume faptul că Vicontele face parte din seria de început a pieselor ionesciene, fiind impregnată nu doar de absurdul tipic acestui autor, ci şi de spiritul ludic, jucăuş, care este o "marcă înregistrată" a literaturii sale pentru teatru. [...]
Toţi actorii joacă pofticios, îngălat, parodic, lumesc, pe placul oricui, de la vlădică la opincă. Grăsălăi, slăbănogi, mutalăi, macho-işti, ei reuşesc să transforme un text destul de inegal, destul de lipsit de "fir roşu", într-un spectacol dinamic, amuzant, dezmăţat, dacă vreţi, dar care stârneşte, fără diferenţă, reacţia de plăcere autentică a omului care se uită la un spectacol.
Claudiu Groza, Cea mai "proastă" piesă a unui celebru scriitor a fost jucată marţi la Naţionalul clujean,
în Clujeanul, 26 sept. 2007
