dramatizare de Ozana Budău şi Andreea Iacob
după romanul omonim al Florinei Ilis
regia:
Andreea Iacob
video shooting:
Attila Soós, Diana Aldea
montaj video:
Mihai Pedestru
scenografia:
Bianca Imelda Jeremias
Distribuţia:
pe scenă::
Matei:
Filip Odangiu
în filmele proiectate::
Matei:
Filip Odangiu
Anamaria:
Irina Wintze
Plutonierul major:
Háthazi András
Nebuna:
Ramona Dumitrean
Directorul:
Petre Băcioiu
Şerban:
Cătălin Herlo
Instructorul auto:
Dan Chiorean
Ioana:
Raluca Sava
Ilarie:
Silviu Ruşti
regia tehnică:
Arhidiade Mureşan
lumini:
Alexandru Corpodean
sonorizare:
Vasile Crăciun
Matei, un tînăr informatician, recompune povestea sa imposibilă de iubire, la limita dintre real şi virtual. Pierdut printre chemările vieţii, reprezentate de diverse personaje din povestea lui, Matei se află mereu într-o dezolantă şi autocritică relaţie cu sine, într-un balans continuu între ceea ce face şi ceea ce gîndeşte. Avem astfel acces la cel puţin cîteva paliere din viaţa lui: ce face, ce spune, ce crede despre ceea ce face şi spune şi, nu în ultimul rînd, ce ar prefera să facă/spună. Avem apoi acces la o serie de alte personaje care gravitează în jurul lui, faţă de care din nou reacţiile lui Matei sînt diferite de la gînd la fapt. Toate aceste elemente şi paliere care îi colorează existenţa, devin creatori de atitudini, preluate în spectacol în ordinea aparent haotică în care se formează în mintea lui Matei, în interferenţa lor, care se bazează pe conexiuni mai mult sau mai puţin evidente.
Singur pe scenă, Matei se reîntîlneşte cu celelalte personaje din „filmul" întîlnirii sale cu femeia inaccesibilă de care se îndrăgosteşte, numai pe proiecţiile care îl înconjoară, şi, odată cu el, înconjoară şi publicul, într-o ultimă încercare de a se întîlni cu sine.
Preţul biletelor:
15 lei;
7,5 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Data premierei: vineri, 21 martie 2008
Studio „Euphorion“
1 h 20 min
Pentru prima dată, un roman al multipremiatei scriitoare clujene Florina Ilis devine spectacol, iar atmosfera compozită, real-virtuală, a intrigii este transpusă vizual de o echipă de tineri oameni de teatru. Spectacolul regizat de Andreea Iacob, pe un scenariu de Ozana Budău, apelează la formule artistice mixte. Rolul principal este interpretat „live“ de Filip Odangiu (Matei), în timp ce toate celelalte personaje, de prim-plan sau episodice, apar în proiecţii video. Într-un fel, memoria eroului se dezvăluie spectatorului în „flash“-uri, prin intermediul secvenţelor filmate. [...]
Spectacolul se edifică pe perspectiva eroului, ce-şi reface, în pragul morţii, se poate bănui, traseul sentimental. Este o confesiune, dar nu o simplă mărturisire amoroasă, ci mai degrabă una existenţială. Matei nu se regăseşte nicăieri: iubirile sale sînt imposbile, chiar viabile fiind, iar locul său în lume pare de negăsit.
Claudiu Groza, Dragostea după Matei,
în Clujeanul, 21 martie 2008
***
Chemarea lui Matei [...] prezintă lumea ireală în care unii aleg să se ascundă; un virtual care dă naştere chiar şi unei posibile căsătorii, fără ca cei doi să se fi văzut măcar. Piesa de teatru nu este departe de cotidianul internetizat; dacă două persoane fac cunoştinţă în viaţa reală, îşi spun de regulă „mi-a părut bine“; în spaţiul ireal apare întrebarea „asl pls“, adică „age, sex, location, please!“ ( vîrstă, sex, oraş, te rog!); în funcţie de răspuns, continuă sau nu conversaţia.
Ilinca Popescu, Netu' care vate viaţa, în Agenda clujeană
(http://www.agendaclujeana.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1024&Itemid=65)
***
Virtualul este la fel de real ca realitatea fizică, spunea odată cineva. Totuşi, lumea virtuală este o lume artificială, o iluzie perceptuală premeditată, creată de om. În spaţiul virtual cauzalitatea diluată dă lipsă consecinţelor, ceea ce duce implicit la disoluţia etică. Ne putem permite aproape orice în spatele unui pseudonim, ne putem înjura partenerul de dialog fără ca gestul nostru să fie pedepsit. Internetul este un spaţiu protector şi, adesea, unul al refulării. Pe această „autostradă electronică“, aşa cum a fost supranumit Internetul, fără reguli de circulaţie şi fără poliţişti, totul este posibil (permis). Dar omul virtual? Poate el iubi? [...]
În spectacolul Chemarea lui Matei, dramatizare a romanului omonin al Florinei Ilis, toate personajele, cu exceptia protagonistului, apar în proiecţii video. Este viziunea regizoarei Andreea Iacob despre lumea dublă în care trăieşte Matei, lumea reală şi cea virtuală, despărţite de o limită fragilă, aproape invizibilă.
Bogdan Romaniuc, Singurătăţi virtuale,
în Suplimentul de cultură, nr. 198, 27 sept. - 3 oct. 2008
