DE CE IUBIM FEMEILE

adaptare după Mircea Cărtărescu

scenariu de Mihaela Lichiardopol

dramatizarea: Geanina Jinaru-Doboş

regia: Mihaela Lichiardopol

scenografia: Geta Medinski

muzica originală: Gabriel Almasi

video design: Sebastian Hamburger

Distribuția:

Scriitorul - Victor Manovici

Bărbatul I. – Cătălin Ursu

Bărbatul C., Bărbatul A. - Flavius Retea

Bărbatul R. - Robert Copoț

Bărbatul Z. - Adrian Jivan

Bărbatul P. - Bogdan Spiridon

Barmanul - Costa Tovarnisky

Femeia C., Rodica - Ana Maria Cojocaru

Corporatistă, Irina - Daniela Bostan

Irlandeza, Petruța - Amalia Huțan

Reportera, Femeia-fluture - Alina Ilea

Adriana, Franțuzoaica - Roberta Popa

Corporatistă, Animatoarea - Luminița Tulgara

Corporatistă, Ester - Paula Maria Frunzetti

În De ce iubim femeile este vorba, fără îndoială, despre bărbați, nicidecum despre femei. O colecție de mărturisiri despre inevitabila oglindă în care se văd atunci când privesc în ochii femeilor: ai femeilor lor, ai femeilor care ar fi vrut sau care ar fi putut să fie ale lor, ai femeilor care nu vor fi niciodată ale lor. Complicată, aspră oglindă, care îi ațâță mai rău decât capa roșie, câtă vreme bărbații se reflectă în ea exact așa cum sunt în acel moment: timizi sau mitocani, viteji sau lași, sinceri sau poltroni, cinstiți sau evazivi. Departe de a fi o odă închinată femeii, De ce iubim femeile reprezintă confesiunea masculină absolută (și asta nu înseamnă întotdeauna ceva măgulitor). În cotidianul cu străfulgerări fantastice al universului lui Cărtărescu, bărbații posedă, părăsesc, domină, ucid prin absență. Dar în același timp, bărbatul recitește femeia cu semnele fabulosului, ale misterului - ale absolutei dependențe, în fond - aceasta fiind traducerea teribil de concretă a unor căutări care durează de la începuturile timpului.

Iar răspunsul final, definitiv, de bărbat care s-a privit în oglinda tuturor femeilor pe care le-a întâlnit este: „Norocosule!“. (Codruța Popov)

O producție a Teatrului Național „Mihai Eminescu“ Timișoara