Spectacolul AMALIA RESPIRĂ ADÂNC de Alina Nelega, regia Tudor Lucanu, one woman show cu Anca Hanu, a fost selecţionat în cadrul festivalului-concurs festCo 2015 - Festivalul Comediei Românești. Spectacolul va fi prezentat la sediu. În acest sens, Teatrul Național Cluj-Napoca suplimentează programul de spectacole al lunii MAI 2015 cu o reprezentație a acestui spectacol, care va avea loc luni, 11 mai de la ora 19:00 în Studio „Euphorion".
Cu acestă ocazie, vor fi prezenți la Cluj-Napoca membrii juriului din acest an ai Festivalului Comediei Românești: Sanda Manu - regizor (președintele juriului), Adrian Titieni - actor și rector al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ București; Coca Bloos - actriță; Monica Andronescu - critic de teatru; Nina Brumușilă - scenograf.
Festivalul Comediei Româneşti - festCO a fost înfiinţat în 2003 la iniţiativa directorului Teatrului de Comedie, actorul George Mihăiţă. festCO are ca scop promovarea dramaturgiei româneşti şi a celor mai bune spectacole ce au la bază texte de comedie românească. Cele 10 ediţii desfăşurate până acum au reunit trupe de teatru din ţară şi din străinătate, atât teatre de stat cât şi companii independente. Începând cu anul 2006, festivalul a devenit competitiv, fiind acordate premii celor mai bune spectacole şi celor mai buni artişti la finalul fiecărei ediţii în cadrul Galei Comediei Româneşti. (sursa: festco.ro)
Biletele pentru această reprezentație suplimentară au fost puse în vânzare și pot fi achiziționate de la Agenția Teatrală din P-ța Ștefan cel Mare nr. 14, precum și online de pe platforma www.biletmaster.ro.
Adeptă a unui teatru documentar-politic, Nicoleta Esinencu vorbește în textul ei despre „visul american" și cel „rusesc" mixând engleza cu româna moldovenească, într-o structură de tip colaj, având ca punct de pornire regulile jocului „Monopoly". O studentă basarabeancă traversează oceanul spre America tuturor posibilităților, împrumutând bani pentru drum. Nu numai că se întoarce fără să fi câștigat nimic, ci e nevoită să plece spre punctul cardinal opus, Moscova, prilej de noi umilințe. În spațiul intim al Studioului „Art Club", istoria tinerei Tatiana este susținută cu dezinvoltură și mult talent de cele trei actrițe conduse inspirat de regizoarea Leta Popescu.
Nicoleta Esinencu (n. 1978 la Chișinău) este dramaturg de origine română din Republica Moldova, absolventă a Universității de Stat a Artelor din Chișinău, specialitatea Dramaturgie și Scenaristică. Este secretar literar la Teatrul „Eugène Ionesco" din Chișinău. Autoarea pieselor Cum să scrii o piesă, Fuck you, eu.ro.Pa!, A șaptea kafana (coautoare, împreună cu Dumitru Crudu și Mihai Fusu), Zuckferei, Clear history. Piesa American Dream a fost scrisă în 2014. Despre piesele sale, autoarea declara într-un interviu: „Poate pe unii realitățile îi inspiră, pe alții îi provoacă, pe mulți îi dor. Eu nu fac nimic altceva decât sa iau din realitate și să pun pe foaie."
Leta Popescu (n. 1989) se află la a cincea colaborare cu Teatrul Naţional Cluj-Napoca. A realizat asistenţă de regie la spectacolele Steaua fără nume (regia Alexa Visarion), Sânziana şi Pepelea (regia Alexandru Dabija), Mein Kampf (regia Alexandru Dabija) şi Clovni extratereştri (regia Eli Simon). A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj, secţia Regie, în 2013 şi este în prezent masterandă în cadrul aceleiaşi facultăţi. Pentru co-regia spectacolului Parallel, realizat la Fabrica de Pensule Cluj, Leta Popescu a împărțit Premiul UNITER 2014 pentru DEBUT cu Lucia Mărneanu, performer în spectacol şi cu Ferenc Sinkó, co-regizorul şi coregraful spectacolului.
Autorul... de la viață, la roman
Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a fost scris în anul 1930. Trecuseră doisprezece ani de când Camil Petrescu se întorsese de pe front, cu auzul slăbit, rănit de trei ori în cei doi ani petrecuți în tranșee. În procesul de creație a personajului său, Gheorghidiu, au contat enorm atât experiențele din timpul Primului Război Mondial, momentul înrolării de la 1 august 1916, cât și viața lui de student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, studiind în paralel și la Școala de Ofițeri (de une iese cu gradul de sublocotenent). Pe lângă „afundarea în regiunile obscure ale conștiinței" după cum spune Tudor Vianu, căutarea unei „exactități aproape științifice în despicarea complexelor sufletești tipice", îl preocupase pe Camil Petrescu încă din timpul lucrului la piesa Jocul ielelor, în vara anului 1916.
După cum mărturisește însuși autorul: „Orice lucrare a mea are o creștere arborescentă, adică este într-o dezvoltare continuă, se amplifică ramificându-se pe toate dimensiunile ei [...]. Această creștere se face practic în diferite etape, ca o schiță care se amplifică treptat, prin episoade noi adăugate lateral sau intercalate în urmărirea ideii generatoare, din comandamentul unei organicități." Această organicitate arborescentă se regăsește atât în roman, cât și în adaptarea scenică propusă astăzi, în premieră națională, de Ada Lupu.
Roxana Croitoru și Eugenia Sarvari
Eroii... de la imagini mentale la imagini scenice
În viziunea scenică a Adei Lupu, frământările conștiinței sublocotenentului Gheorghidiu iau forma unui dialog terapeutic cu Psihologul, personaj inventat, desprins însă și el din carnea eroului camilpetrescian, care îl ajută să privească mai atent în sine însuși și să se confrunte cu cele două dimensiuni copleșitoare ale vieții sale: iubirea și războiul.
Această introspecție, gândită aproape cinematografic de regizoare, duce la dedublarea eroului din roman prin prezența scenică a doi actori. Astfel, El este Ștefan Gheorghidiu cel care vorbește, bântuit de un sine prea-plin, un „suflet tare", așa cum spune Pompiliu Constantinescu, „rătăcit în viață și neadaptat la compromisuri, stăpân pe o minte geometric organizată, dar descompus de asaltul insidios al iubirii". Celălalt Gheorghidiu e acel Ștefan din trecut care trăiește ultima noapte de dragoste pasională cu Ella, care e măcinat de gelozie, care luptă în tranșee în întâia noapte de război. Sunt două imagini în transparență, ale aceleiași conștiințe intransigente în căutarea absolutului în iubire, care se lovește de realitatea socială a relației de cuplu.
Printr-un fel de dedublare psihanalitică și de multiplicare a spațiilor mentale și fizice, toate personajele intră într-un labirint pluridimensional unde se confruntă crezuri, conștiințe, prejudecăți, proiecții, dorințe, frustrări, orgolii, angoase, iubiri și regrete. Concepția scenografică a Iulianei Vîlsan, aliată întregului aparat imagistic video, contribuie organic la transpunerea scenică a unei adevărate vivisecții a conștiinței eroului camilpetrescian.
Ştefana Pop-Curşeu
