Evenimente

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

09.12.2017
Noaptea Porților Deschise - a șasea ediție
 



NOAPTEA PORȚILOR DESCHISE

9 decembrie 2017

Între orele 18:00 - 01:00

  

  

Eveniment caritabil dedicat Fundației Estuar

  

  

Ediția din 2017 a evenimentului Noaptea Porților Deschise s-a bucurat în acest an de prezența a peste 3.000 de vizitatori! De-a lungul celor șapte ore cât a durat evenimentul, echipa teatrului i-a invitat pe spectatori la numeroase evenimente, unele de tradiție, altele noi, iar intrarea a fost liberă.

 

În acest an, gândurile și susținerea noastră s-au îndreptat către Fundația Estuar. Fondată în 1993, este prima organizaţie din România care a creat pentru adulţii cu probleme de sănătate mintală o reţea de servicii de îngrijiri comunitare de zi şi locative acreditate şi recunoscute la nivel local, naţional şi internaţional. Fundatia Estuar este activă în patru orașe din țară, București, Ploiești, Giurgiu și Cluj și deservește anual peste 2000 de beneficiari.

 

Dificultățile financiare prin care trece acum Fundația Estuar ne-au făcut să revenim la caracterul caritabil pe care evenimentul nostru l-a avut încă de la prima ediție, când Noaptea Porților Deschise a fost organizată pentru sprijinirea colegei noastre, regizoarea Mona Marian. Fondurile adunate atunci prin generozitatea dvs. au avut o contribuție esențială la tratamentul paleativ de care a beneficiat colega noastră, în ultimele luni de viață.

 

Așadar, la această ediție a evenimentului, intrarea a rămas în continuare liberă, dar am încurajat donațiile în beneficiul Fundației Estuar, al beneficiarilor săi și al întregii nostre comunități. În schimb, fiecare donator s-a putut servi cu lavandă, oferită cu generozitate de Casa Boian și „costumată" în atelierele teatrului nostru.

 

Au fost adunate fonduri în valoare de peste 1.000 de lei.

 

Programul evenimentului s-a bucurat de ateliere de dans, pictură pe globuri și machiaj teatral, dar și de o serie de întâlniri cu actori ai teatrului. Alături de deja tradiționala Sesiune de întrebări și răspunsuri cu actori de la scena mare, ediția de anul acesta a teatrului a adus un moment nou, al Întâlnirilor față în față.


Vizitatorii teatrului au avut ocazia de a avea întâlniri individuale, de 10 minute, cu un actor. Întâlnirile au fost emoționante nu numai pentru spectatori, ci și pentru colegii noștri actori, Angelica Nicoară, Anca Hanu, Sânziana Tarța, Ionuț Caras, Radu Lărgeanu și Cristian Grosu, care s-au întâlni față în față cu câte șase spectatori pe durata unei ore. Într-o serie de interviuri realizate cu ei la câteva zile după eveniment, de către Eugenia Sarvari, actorii și-au descris astfel experiența:

 

Angelica Nicoară a salutat cu bucurie această inițiativă, mărturisind că: „A fost foarte frumos. Am avut emoții aproape toată ziua și m-am pregătit pentru întâlnirea cu spectatorii aproape ca pentru un spectacol și mă înscriu, încă de pe acum, pentru anul viitor. În ceea ce privește durata, cred că zece minute e cam puțin. Au fost atât spectatori tineri, cât și maturi cu care am discutat nu doar probleme de teatru, ci și de viață. Ca de la om la om. Nu mi s-a părut a fi de la actor la spectator, ci între doi oameni aflați față în față, bucurându-ne de această întâlnire. Mulțumesc pentru idee și pentru faptul că am fost printre primii care au avut parte de această premieră

 

E greu de spus care a fost cea mai impresionantă dintre întâlniri pentru că suntem diferiți, speciali. Am avut șansa să întâlnesc oameni deosebiți, pe care aș dori să-i mai văd. A fost o doamnă care a avut o reacție foarte simpatică. În momentul când a sunat clopoțelul și a fost anunțată că trebuie să părăsească loja, nu mai voia să plece. Mi-a plăcut că unii dintre ei au făcut recomandări pentru lectura unor cărți.
 

Aceste întâlniri au avut ceva particular. Au fost altfel de discuții decât cele pe care le-au avut colegii mei la Sesiunea de întrebări și răspunsuri (un alt moment al Nopții Porților Deschise). Mi-ar plăcea ca aceste reuniuni să fie mai numeroase, nu doar la conferințele de presă, când criticii pun întrebări, noi răspundem și rămâne totul la nivelul de amabilități. Aș dori să aflu părerea lor, nu doar citind o cronică la avizier, și poate că acest lucru s-ar petrece  la aceste întâlniri față în față, care sunt cu totul altceva decât cuvântul scris. Să spună ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut, ce cred ei sau cum s-ar putea face altfel un anumit lucru. Sunt sigură că ne-ar fi și nouă de folos aceste discuții. Fiecare lucru spus întru corectare nu poate să-ți fie decât benefic. Nu ai de ce să te superi. E un câștig. Cred că ar trebui să comunicăm mai mult unii cu alții, direct și sincer. Aici a fost vorba despre sinceritate absolută, din partea ambelor părți. A fost foarte interesant. Felicitări pentru idee". 

 

Anca Hanu: „Este o idee excelentă, care ar trebui repetată și anul viitor, de fapt, la fiecare Noapte a Porților Deschise. E un bun prilej de a întâlni oameni pe care nu-i cunoști și care vin de atâteas ori la teatru fără ca tu să știi, că ei au fost acolo.
 

Am observat că la început a existat o timiditate, zic eu, explicabilă. Și eu aș fi la fel, dacă aș fi pusă într-o astfel de situație, frumoasă, de altfel. Mai apoi, încercând să nu formalizez deloc întâlnirea, adică să discutăm liber despre orice - despre sport, despre natură - au fost și întrebări legate de teatru, de meserie. Câte întâlniri, atâtea diferențe. Fiecare a avut ceva specific. Am aflat și eu unele lucruri despre ei, nu doar ei despre mine. A fost o fetiță care nu a vrut să mă întrebe neapărat ceva, a venit la mine în vizită, într-o lojă din teatru... A trebuit să vorbim despre ceva, și atunci eu eram cea care punea întrebările. Ceea ce mi s-a părut foarte drăguț.
 

Deși știam că sunt persoane care ne apreciază, care vin adeseori la teatru, am fost impresionată de cel puțin două. Câștigul principal a fost întâlnirea în sine și un exercițiu foarte bun pentru mine să trec într-o oră printr-o discuție de zece minute cu șase oameni. Asta nu am mai făcut niciodată. A fost un super-exercițiu".

 

Sânziana Tarța: „Ideea este foarte bună. A fost chiar o bucurie pentru că am întâlnit niște oameni super-simpatici. Unii aveau emoții. A fost foarte bine pentru că am văzut ce curiozități au. Întrebările erau destul de asemănătoare. Singurul lucru destul de neplăcut a fost faptul că pe scenă se întâmplau, în același timp lucruri, care bruiau intimitatea acestui moment. Ar fi fost bine să fie un cadru special, liniștit, dedicat acestui lucru.

Au fost interesante toate cele șase întrevederi. Pentru a profita de timpul scurt, totul a decurs în viteză. A fost ca o întâlnire de suflet. I-am simțit foarte aproape. Chiar spunea cineva care a intrat că nu înțelege de ce oamenii au emoții atât de mari, că stăteau unii la intrare și nu știau dacă să intre sau nu. Asta mi s-a părut foarte frumos, că spectatorul simte că noi suntem altceva și au fost surprinși să constate că, de fapt, suntem exact la fel ca ei.
 

Ce am câștigat eu de aici? Mi s-a confirmat că încă mai sunt oameni „curați". Știu că sunt, dar poate că nu ne întâlnim cu ei la fiecare pas. Și, cumva, toți cei șase au fost oameni frumoși. Acesta a fost câștigul. Oameni care doreau să mă cunoască, erau interesați de cărțile pe care le citesc, de muzica pe care o ascult. Puteau să întrebe orice, dar faptul că au întrebat chiar asta denotă că erau interesați".

 

Ionuț Caras: „A fost ciudat. Și când spun asta mă gândesc cum doi dintre ei m-au surprins pentru că mi-au spus că eu nu trebuie să spun nimic. Că doar ei vor vorbi. Au început să-mi povestească viețile lor. Pur și simplu. Unul mi-a destăinuit chiar niște lucruri destul de intime. Mi-am dat seama că lumea vrea să vorbească. În două dintre cazuri chiar a fost un fel de întâlnire a psihanalistului cu pacientul. Apoi, a venit și o familie cu un copil, care se uita cu niște ochi imenși la mine și nu spunea nimic; era foarte emoționat că a fost la teatru. Ultima, a venit o fetiță de nouă ani, singură. «Ce vrei să știi?», am întrebat-o. «Nu am curiozități. Din fire nu sunt curioasă». Și am stat așa, fără să vorbim. În cele din urmă mi-a povestit că face balet.
 

Interesantă această întâlnire cu oameni. Cu oameni normali. Cred că ar fi nevoie ca astfel de întâlniri să se facă mai des și timpul să fie mai lung. Măcar cincisprezece minute. Faptul că întâlnirile erau la lojă nu prea era în ordine, pentru că gălăgia era foarte mare. Ar fi nevoie de un spațiu care să te protejeze. Cea mai impresionantă a fost întâlnirea cu familia despre care am spus deja. Veniseră pentru băiețel. Mi-au spus că au fost mult la teatru. Că văzuseră și Procesul și Sânziana și Pepelea și Zbor deasupra unui cuib de cuci. Erau foarte grijulii cu copilul. Era o familie cu adevărat frumoasă".

 

Pentru Radu Lărgeanu întâlnirea a fost „sinceră, frumoasă și benefică pentru noi. Mi se pare că ar trebui să avem mai des astfel de întâlniri. Pentru că rar avem ocazia să ne aflăm față în față cu spectatorii, să vorbim cu ei.

Unii erau adevărați fani. Văzuseră Sânziana și Pepelea de șase sau șapte ori.
 

Am fost întrebat cam aceleași lucruri: cum am dat la actorie, cum e să fii actor. A fost un domn foarte interesat de felul în care ne gestionăm noi emoțiile. Nu mi-au fost suficiente cele zece minute ca să-i explic acest lucru... Au fost și întrebări de genul «care e rolul tău preferat?». Am încercat să le explic că nu sunt roluri preferate. Că sunt unele care se lipesc un pic mai tare de tine. Dar că toate sunt preferate pentru că sunt toate ale tale.
 

A fost o copilă, cred că era în clasa a doua, nu spunea nimic, stătea doar și se uita. Fiecare întrevedere a avut ceva special. Oamenii sunt diferiți, și-atunci și întâlnirile au fost pe măsură. De aceea nu o pot compara pe copila de opt ani, care stătea și se uita cu admirație, cu un copil care văzuse de nenumărate ori Sânziana și Pepelea și spunea replici întregi din spectacol, sau cu domnul interesat de gestionarea emoțiilor. Nu prea poți să-i compari. Nu știu în ce măsură această inițiativă i-a ajutat pe oameni, dar sunt sigur că le-a făcut plăcere. Așa cum și mie mi-a făcut. Am mai spus-o, cred că acest soi de întâlniri cu publicul ar trebui să fie mai numeroase. E puțin zece minute, dar e un început de comunicare reală între actor și spectator. E foarte important pentru a fi mai aproape de public, de spectator".

 

Cristian Grosu: „M-a luat prin surprindere propunerea de a mă întâlni în intimidate cu spectatorul. «Bine, și unde va avea loc întâlnirea?» «Într-o lojă.» Ei, în momentul acela chiar mi-am imaginat tipul de intimate din cabinetele de psihanaliză, cu catifea roșie. M-am întâlnit cu spectatorii și am fost foarte plăcut surprins să constat că ei chiar voiau să se întâlnească cu actorii. Puneau întrebări. De pildă, cei mai mulți întrebau cum e meseria de actor, dar alții puneau întrebarea cum ar putea să ajungă ei actori. Sau unii cereau sfaturi, spunând că au probleme cu părinții, care nu-i lasă să facă această meserie. Când cineva pe care nu l-ai văzut niciodată îți cere sfatul, înseamnă ceva. Practic cineva cerea sfaturi de la un necunoscut, dar, totuși, cunoscut. Mi s-a părut impresionant. Chiar încurajez să se mai facă genul acesta de întâlniri.
 

Cea mai impresionantă a fost aceea cu o fată, care tot încerca să-mi spună că a vrut întotdeauna să se facă actriță, dar din cauza emoțiilor nu a reușit să treacă peste bariera asta. Era foarte inhibată, emotivă și poate că un vis nu s-a împlinit pentru că ea avea această problemă, dar fiecare în parte a avut farmecul lor și puterea lor. Ciudat era că atunci când ajungeai să atingi miezul problemei - pentru că la început era o chestiune de tatonare -  suna clopoțelul. Ca la parlament. Și de asta, ar trebui un timp mai lung. Nu-ți dădeai seama cum trece timpul. Am mai tras cu ochiul și la colegii mei și vedeam cum foarte mulți dintre spectator îi îmbrățișau. Ceea ce confirmă faptul că această experiență ar trebui continuată".

 

Seara a început cu dans, iar doritorii au putut urca pe scena mare a teatrului pentru a învăța pașii de salsa, sub privirile celorlalți spectatori, care au preferat să rămână în sală. Scena mare a fost locul unde vizitatorii au putut urmări, apoi, demonstrația atelierului de mișcare susținut în aceeași zi de coregrafa Andrea Gavriliu, proiecția în premieră cu CABINA DE FILM 2017, film realizat pe baza interviurilor cu spectatori ai teatrului, și au putut asculta concertul de colinde susținut de Ioan Bocșa și Ansamblul de muzică tradițională ICOANE, recitalul bazat pe poeme de Cristian Popescu, susținut de actorii Alexandra Tarce, Narcisa Pintea, Cornel Răileanu, Dan Chiorean, Radu Lărgeanu, regia: Andreea Iacob, și recitalul susținut de Nucu Pandrea la frunză și muzicuță. Seara s-a încheiat cu spectacolul de teatru de improvizație JUST PUSH PLAY cu Bogdan „Bob" Rădulescu, Dragoș Muscalu, Robert Pavicsits, Matei Rotaru și Vlad Pasencu (pian).

 

Foaierele teatrului au fost pline și i-au întâmpinat pe vizitatori cu un TÂRG DE CRĂCIUN cu obiecte realizate de copii și adulți cu dizabilități prin Asociația Derzelas, Fundația EstuarAsociația HandicopeLiceul Special pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca, alături de Floarea TaFriandisePeyoRonna ArtChiramóLionboxBruiaj Arts.

 

La rangul III, Cafeneaua Doamna T i-a răsfățat pe doritori cu diferite bunătăți și băuturi calde și a devenit locul în care spectatorii s-au putut relaxa în pauzele dintre evenimente. De asemenea, foaierul de la rangul III a fost și spațiul unui special recital de muzică și poezie susținut de tineri cu deficiențe de vedere, care s-au bucurat de ocazia de a-și împărtăși bucuria de a cânta și de a recita cu spectatori ai Teatrului Național. Tot aici și-a lansat și Alexa Visarion cel mai recent volum, Împotriva uitării.

 

Programul integral al evenimentului:

 


SALA MARE

 

18:00-19:40         
CURS DE INIȚIERE ÎN SALSA        

susținut de Mario Dance Atelier și Latin Beat

 

În seara de 9 decembrie, salsa se mută la Teatrul Național Cluj! Mario Dance Atelier și Latin Beat vă invită la o seară incendiară cu mult dans! Instructori experimentați vă vor învăța cum să dansati că niște adevărați salseros profesioniști. Lecție deschisă, distracție garantată. 

 

19:50-20:10         
DEMONSTRAȚIE cu participanții la atelierul susținut de coregrafa Andrea Gavriliu

 

Atelierul susținut de coregrafa Andrea Gavriliu va avea loc sâmbătă, 9 decembrie, în incinta Teatrului Național Cluj-Napoca și va dura aproximativ 5 ore. Participarea este gratuită, în limita a 20 de locuri disponibile, pe bază de înscriere la adresa atelier@teatrulnationalcluj.ro Atelierul este deschis pentru neprofesioniști în artele spectacolului și dansului, cu vârsta minimă de 16 ani. Rezultatele atelierului vor fi prezentate pe scena mare a teatrului.

 

20:20-20:50        
CABINA DE FILM
proiecție de film cu și despre spectatori ai Teatrului Național Cluj-Napoca

 

CABINA DE FILM se află, în acest an, la a treia ediție. Este un proiect început în 2015, prin care invităm spectatorii participanți la ZIUA PORȚILOR DESCHISE să intre în cabina noastră de film și să răspundă la câteva întrebări. Pe baza răspunsurilor lor, realizăm un film de mediu-metraj, intitulat CABINA DE FILM, pe care îl proiectăm la NOAPTEA PORȚILOR DESCHISE. Ne-am dorit, ca prin acest demers, să ne cunoaștem mai bine spectatorii și, de asemenea, prin proiectarea filmului, să dăruim înapoi, spectatorilor, gândurile pe care le-au împărtășit cu noi. 

 

 

21:00-21:40         
SESIUNE DE ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

cu artiștii Teatrului Național Cluj-Napoca: Diana Buluga, Andrea Gavriliu, Ioan Isaiu, Dragoș Pop

 

21:50-22:20         
CONCERT DE COLINDE

susținut de Ioan Bocșa și Ansamblul de Muzică Tradiţională Românească „ICOANE"

 

22:30-23:00        
FAMILIA POPESCU" de CRISTIAN POPESCU

Recital de poezie susținut de actorii Alexandra Tarce, Narcisa Pintea, Cornel Răileanu, Dan Chiorean, Radu Lărgeanu. Regia: Andreea Iacob

 

Cristian Popescu este unul dintre cei mai interesanți poeți români, născut în 1959 și plecat din această lume în 1995, la doar 35 de ani. Publică doar trei volume, „Familia Popescu", „Cuvânt înainte" și „Arta Popescu", și rămâne mai degrabă necunoscut. Cei care îi citesc, însă, poemele, se întrec în reacții entuziaste și îl compară pe poet cu Mircea Cărtărescu sau chiar și cu Mihai Eminescu.  Bolnav de schizofrenie, ceea ce ne-a făcut să alegem poemele sale pentru această ediție a Nopții Porților Deschise, în care ne propunem să susținem Fundația Estuar și activitatea sa dedicată persoanelor cu probleme de sănătate mintală, Cristian Popescu scria despre boala de care suferă în „Adevărul literar și artistic", asumându-și-o.

Hăituit de vocile din capul său, Popescu a ticluit poate cea mai comprehensibilă definiţie a pierderii minţilor: nebunia e atunci când te crezi mai important decât un meci de la Campionatul Mondial de fotbal. Cei 36 de ani, trăiţi cu naivitate şi grabă, ar putea fi o capodoperă a literaturii. În urâtul zilelor de după Revoluţie, el ţinea predici în faţa aurolacilor, scria poeme despre vatmanii arşi de soare în cabinele tramvaielor şi murea puţin câte puţin, în fiecare zi, pentru ca morţii adevărate să nu-i mai rămână mare lucru de făcut, scrie Cristian Delcea într-un articol numit „Marele Popescu. Poet, paznic de noapte, schior pe pantele disperării".

Îl rememorăm și noi, invitându-vă să ne bucurăm împreună de câteva dintre poemele sale din ciclul Familia Popescu, recitate de actori ai Teatrului Național Cluj-Napoca.

 

 

23:10-23:35         
RECITAL SUSȚINUT DE NUCU PANDREA                

la frunză și muzicuță

 

Eugen Aloisiu „Nucu" Pandrea este considerat un adevărat fenomen al muzicii contemporane. Inițiat în tainele cântatului la frunză de către bunicul său în copilărie, artistul și-a perfecționat tehnica de-a lungul anilor: în prezent, interpretează cu măiestrie bucăți muzicale din genuri variate - de la cântece populare la lucrări clasice, piese rock și jazz. A concertat pe scene locale și internaționale, alături de artiști celebri precum Gheorghe Zamfir și Nightloosers. Visul lui Nucu Pandrea este să creeze o şcoală de cântăreţi din frunză.

 

                               

23:45-01:00         
JUST PUSH PLAY - show de improvizație

cu Bogdan "Bob" Rădulescu, Dragoș Muscalu, Robert Pavicsits, Matei Rotaru, Vlad Pasencu (pian)

  

Just Push Play este o invitație... la spectacol. Totul se construiește pe loc, fără regizor, fără scenariu și fără decor. Nimic prestabilit, totul... spontan. Orice sugestie venită din partea publicului se poate transforma într-o scena de teatru, într-o poveste, într-un discurs sau, de ce nu, într-un cântec. Cuvintele cheie sunt: umor, interactivitate și improvizație, iar telecomanda este în mâna publicului. So... JUST PUSH PLAY!

  


SALA MARE, LOJI, RANG I

18:30 - 19:30      
FAȚĂ ÎN FAȚĂ

întâlniri individuale cu actorii Anca Hanu, Angelica Nicoară, Sânziana Tarța, Ionuț Caras, Cristian Grosu, Radu Lărgeanu

 

Noaptea Porților Deschise vă oferă ocazia să îi cunoșteți pe câțiva dintre actorii Teatrului Național, în scurte momente de întâlniri individuale.

 
 

FOAIER, RANG II

18:00-21:00         
ATELIER DE MACHIAJ TEATRAL

susținut de Camelia Curuțiu - Zoicaș

 

Machiajul este acea tehnică prin care chipul unui actor este remodelat și transformat, este acea tehnică care modifică și subliniază prin intermediul umbrelor, a luminii și a culorii o varietate mare de sentimente și tipuri umane.

 

Machiajul în teatru folosește tehnici complexe care au la bază farduri și accesorii speciale care îl vor ajuta pe "pictorul machior" să inventeze și să creeze personaje fictive ' nu pe planuri simple ca in celalalte arte, ci pe un obraz viu, omenesc cu suprafețe plane, concave sau convexe". Acesta va încerca să sugereze prin culoare, umbre și lumini 'un tip de om cu chip deosebit, cu paliditatea sau uscăciunea bolnavului sau a bătrânului, ori cu pulsația sau transparența tinerească a pielii și a sângelui".

 

Acest workshop se adresează tuturor celor care își doresc să intre și să experimenteze pentru câteva clipe, această lume efemeră vie, fantastică, această lume ficțională plină de umbre și culoare, încărcată de psihologie și intuiție artistică.

 

18:00-21:00         
ATELIER DE PICTURĂ PE GLOBURI

susținut de Ilinca și Dora Baba

 

  

18:00 - 21:00      
ATELIER DE BIJUTERII CONFECȚIONATE DIN CIOCOLATĂ ȘI MARȚIPAN

susținut de Centrul de Zi pentru Vârstnici nr. 2

  

Miniatelierul propus pentru evenimentul Noaptea Porților Deschise la Teatrul Național Cluj-Napoca va exemplifica cum poate să devina bijuterie... ciocolata. Modelată, sculptată, în combinație cu dantelă sau accesorizată cu mărgele, clasica ciocolată poate să se metamorfozeze în delicate podoabe.

  

  

FOAIER RANG III

  

18:00-01:00         
Cafeneaua DOAMNA T

  

19:00-20:00         
RECITAL DE MUZICĂ ȘI POEZIE

prezentat de persoane cu deficiențe de vedere

 

20:30-21:00         
Lansare de carte

Împotriva uitării de Alexa Visarion, Editura Ideea Europeană (în parteneriat cu ICR), în prezența autorului                

  

  

PE TOATĂ DURATA EVENIMENTULUI:

  

FOAIER (PARTER, RANG II ȘI RANG III)

 

TÂRG DE CRĂCIUN cu obiecte realizate de copii și adulți cu dizabilități prin Asociația Derzelas, Fundația EstuarAsociația HandicopeLiceul Special pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca, alături de Floarea TaFriandisePeyoRonna ArtChiramóLionboxBruiaj Arts

 

LIBRĂRIA Teatrului Național Cluj-Napoca

 


 

Eveniment cu parfum de lavandă by Casa Boian
 



CABINA DE FILM 2017