We do not enjoy walks down the dark memory lanes of our history, but art will not let us forget. The conjured portraits of torturers, informants, corrupt politicians, cowardly intellectuals, Bovaresque and deceitful women confront us with the shadows and weaknesses of the human soul, allowing for few rays of light and hope. The characters in Marin Preda's famous novel spin out on stage into a vortex of consciences fighting for survival. Some walk the path of compromise; others shut their eyes tight and refuse to make judgements; while some step on dead bodies, others crawl through prison cells, rejecting a reality that is utterly unacceptable from a human point of view. Should we live the lie in order to be happy, yet morally crippled, or to break the circles of external and internal imprisonment through the ultimate act of liberation? The most beloved of earthlings does not have a choice.

(...) Această adaptare [a Celui mai iubit dintre pământeni] este, în mod firesc, parțială, în sensul că toată povestea lui Victor Petrini, cu soția sa, Matilda, de care se desparte și cu iubita mai mult iluzorie, Suzy, sunt păstrate printre scenele de singurătate și suferință din celulă, ori de la interogatorii, înlăturându-se alte multe situații din carte.

Nicolae Prelipceanu, Un roman pe scenă,
în Teatrul azi nr.12/2019
 

Regizorul concepe un spectacol ce redă uneori cu fidelitate scenele din roman, fără excese de vulgaritate sau cruzime, brutalitate, demonstrând că tema principală, comunismul cu toate ororile lui, poate fascina ṣi după 1989.

Tamara Constantinescu, O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze
- Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019,
pe LiterNet.ro, 6 nov.2019

Tudor Lucanu concentrează în trei ore de spectacol cam tot ceea ce este mai semnificativ în roman, explicitează titlul şi sensul complexei tragedii, şi sentimentale, şi profesionale, dar şi a însăşi fiinţei umane a tânărului asistent universitar cu cariera frântă şi viaţa eşuată Victor Petrini. (...) Spectacolul are dinamism, forţă, are şi autenticitate, toate aceste calităţi fiind favorizate şi potenţate de cinetica şi dinamica decorului creat de Cristian Rusu.

Mircea Morariu, Starea de veghe, starea de urgență,
în adevărul.ro, 30 mai 2019
 

Aproape toți actorii au mai multe roluri, însă totul e bine gândit, distribuit, calculat. Ceea ce trebuie spus neapărat: spectacolul curge firesc, e ritmat, iar scenele sunt credibile. (...) Cinism, securitate, tortură, „sumanele negre", umilință, „spionită și arestuită", discuția dintre portretele-marionete, coșmarescul, angoasantul - toate acestea se perindă într-o varietate stilistică ingenioasă, fără a trăda osatura cărții, tinzând spre o osmoză plauzibilă. (...) Un spectacol reușit, lucrat, consistent.

Alexandru Jurcan, Spectacolul „celui mai iubit"...,
în revista Tribuna, nr. 403, 16-30 iunie 2019

Regizorul Tudor Lucanu a demonstrat că marele său talent e montarea în „dulcele stil clasic", că este și un inspirat scenarist și știe să mobilizeze la maximum întreaga echipă de actori pe care i-a condus sigur de el, înscriind o nouă reușită a teatrului clujean.

Eugen Cojocaru, Cel mai iubit dintre pământeni urcă pe scenă...,
în revista Tribuna, nr. 409, 16-30 septembrie 2019