Simțim în textul lui Vișniec ecoul lui Camus din Omul revoltat - crima din pasiune (pentru pu­tere) e mai benignă decât crima (ideo)logică. Ideologicul - o po­țiune care în anumite condiții devine fu­nestă, dezarmând cu o diabolică eficiență conștiințele - are însă o decisivă di­men­siune performativă. Trebuie pus în scenă pentru a-și da adevărata măsură. Cenzura însăși, dincolo de hermeneutica sus­pi­ciu­nii, își dramatizează excursul, fiindcă lo­gica ei e una biopolitică. Costumele, de­co­rurile, gesturile, privirile, replicile - toate devin un câmp de luptă pentru a domina trupurile. Și implicit omul întreg. Sha­kespeare nu e ales întâmplător, fiindcă el este, cum ne-a amintit Jan Kott, con­tem­poranul nostru. Cel care ne vorbește des­pre obscena banalitate cotidiană a crimei (în numele politicii). Cea care ne trans­for­mă societățile în jungle. Regizorul Răzvan Mureșan apelează și la măști de animale. Nu pentru a intra în convenția fabulei, ci pentru a ilustra deriva antropologică - un bestiar circumscrie cel mai elocvent o radicală alteritate morală. Ei nu mai pot fi oameni - spune umanistul exasperat din noi. Miza unei asemenea confruntări nu e, nici ea, scutită de ambiguități. Acești non-oameni sunt mai degrabă hilari sau în­fricoșători? De un adevărat dușman nu poți râde. Și astfel, o dată în plus, con­știința e derutată de confuzie.

Cătălin Bogdan, Arta confuziei,
în Revista 22, 29.09.2015

Stagiunea 2015-2016 include, la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj Napoca, montarea spectacolului Richard al III-lea se interzice de Matei Vișniec, în regia lui Răzvan Mureșan. În stagiunea 2014-2015, Răzvan Mureșan a semnat și regia spectacolului Spectatorul condamnat la moarte, tot de Matei Vișniec. Este importantă relaționarea celor două montări, nu numai pentru că e vorba de piese semnate de același autor, a cărui creație se înscrie perfect în sfera preocupărilor estetice ale regizorului clujean, ci mai ales pentru că înscenarea succesivă a celor două texte face parte dintr-o linie de intervenție artistică a lui Răzvan Mureșan: aceea prin care accentul cade, pe de o parte, asupra funcției publicului, pe de altă parte pe explorarea potențialităților spațiului de joc, în acest caz Studioul Art Club, unde numărul maxim de spectatori care pot asista la spectacol este de aproximativ 43.

Gina Șerbănescu, File din meniul istoriei: răul la sertar,
în Dilema veche, 26 ian. 2016
 

Nu mai puţin semnificativă a fost și întâlnirea noastră cu spectacolul Richard al III-lea se interzice, de Matei Vișniec, în spaţiul foarte restrâns al studioului „Art Club", unde regizorul Răzvan Mureșan și valoroși interpreţi ai acestui violent și tulburător „protest"artistic la adresa condiţiei dramatice a creaţiei și a celor care o săvârșesc în relaţia cu Puterea, au întrunit aprecieri elogioase ale spectatorilor și ale autorului stabilit la Paris.

Ion Parhon, În căutarea autorului, 
în Scrisul Românesc, nr.11(159), noiembrie 2016 

Un extraordinar spectacol (...) este semnat de Răzvan Mureșan, cu piesa lui Matei Vișniec Richard al III-lea se interzice. Piesa lui Matei Vișniec este una puternică. Demascatoare, s-ar fi spus în anii despre care este vorba în ea; dar noi vom spune doar că ea dezvăluie mecanismele terorii puse în mișcare de stalinismul atotputernic în Rusia anilor '30. (...) Viziunea grotesc-sângeroasă impusă de autorul piesei este augmentată, ca-ntr-un adevărat coșmar, de regia lui Răzvan Mureșan - artist tânăr, lansat de Teatrul clujean, demn de a fi luat în seamă.

Nicolae Prelipceanu,Întâlnirile Internaționale ale Teatrului Național din Cluj...,

în Teatrul azi, nr.12/2016
 

[În Richard al III-lea se interzice] regizorul Răzvan Mureșan reușește să se desfășoare în spațiul înghesuit de la Studio „Art Club" și realizează un spectacol viu, bine articulat. Își conduce actorii în descoperirea personajelor cu atenție, mizând atât pe tensiunea și universul ofertant al piesei (pe care îl transpune pe scenă cu îndemânare), cât și pe distribuția inspirat aleasă, ceea ce oferă montării o coerență de ansamblu.

Irina Zlotea, Autorul de teatru,
în Teatrul azi, nr. 12/2016
 

Pentru montarea piesei, regizorul Răzvan Mureșan și scenograful Radu Lărgeanu au ales spațiul strâmt din Art Club ca loc al confruntărilor și al furtunoaselor dezbateri. Cineva spunea că e ca o celulă. Pregătirea premierei primește dimensiunea unui delir ce cu greu poate fi menținut în spațialitatea menționată. Mașinăria cinetică dezlănțuită de jocul actorilor captează și bulversează totodată, ba mai mult, te face captiv în spațiul ca o menghină, din care abia aștepți să ieși. Presiunea momentelor create de regizor e un fel de claustrare impusă care te îndeamnă la eliberare și detașare, la detensionare, la desprindere dintr-un trecut oneros. Recursul la textul  shakespearian primește uneori ironice expansiuni în biografia personajelor.

                                                Adrian Țion, Întâlnirile de la Cluj: trei autori,
în revista Tribuna, nr.340, 1-15 nov. 2016

„Richard al III-lea se interzice" e o frescă psihologică a sistemului totalitar, a oricărui sistem totalitar, chiar dacă în piesa lui Matei Vișniec este vorba despre stalinism. Piesa urmărește, pe parcursul a două ore, teroarea unui sistem de putere nedemocratic, unde pericolul subminării dictaturii „proletare" generează o adevărată psihoză în rândul oamenilor simpli și o paranoia în rândul celor înregimentați în sistem, a persecutorilor care suferă de o adevărată manie a persecuției, care caută dușmani ideologici oriunde, chiar și în artă. (...) „Richard al III-lea se interzice" al Naționalului clujean beneficiază de o distribuție de excepție (...) reușind să compenseze ceea ce sala improprie strică, reușind să creeze atmosfera specifică epocii totalitare și să țină spectatorul în priză pe parcursul celor două ore de spectacol. Scenografia și costumele, deși minimale și austere, completează, de asemenea, reprezentația. (...)Celor născuți în democrație, „Richard al III-lea se interzice" le poate părea o fantezie monstruoasă și ireală, una cu care nu îți dorești neapărat să rezonezi. Persoanele mai în vârstă însă, care au trăit ororile comunismului, ar putea rezona mai profund cu tema acestui spectacol, care nu este pentru oricine.

           
Florin Moldovan, Richard al III-lea se interzice la Teatrul Național Cluj,
în Ziar de Cluj, 10 octombrie 2016