Oana Cristea Grigorescu, Genomul tiraniei,
Radio România Cluj, 10 iunie 2015

Precursor al suprarealismului şi al teatrului absurdului, Jarry nu se lasă citit şi interpretat în mod simplist. Insolitul textului şi suculenţa limbajului pot conduce la variante scenice în care vulgaritatea personajului să se transmită întregului spectacol (să notăm, între altele, că unii eroii ai piesei se numesc Pişănţap, marchiz de Brizăbrează, Pişăblând, marchiz de Iarbădeasă, lordul Byvolus etc).  Tompa Gábor a fost conştient de acest risc şi a gândit montarea ca un grandios spectacol popular, unde trivialităţile, nefiind rostite  grosier,  nu mai sunt supărătoare. În aceste condiţii, alerta mişcare scenică, comportamentul tranşant al personajelor, rostirea abrupt/sacadată a replicilor, costumele viu colorate mi-au dat adesea senzaţia că asist la una dintre variantele celebrului teatru de păpuşi de la târguri şi iarmaroace cu Vasilache şi Mărioara, în varianta Dom' şi Madam Ubu.

Rezultatul este un spectacol sălbatic, adesea bizar, plin de nelinişti, de un comic tragic şi un dramatism apăsător. Scenografia inspirată a Carmencitei Brojboiu potenţează expresiv aceste trăsături. Pereţii glisabili ai scenei, de o culoare mohorâtă şi maculaţi de mâzgăleli naive, cu fel de fel de trape, uşi şi ferestre care animă şi ritmează reprezentaţia (coregrafia Vava Ştefănescu), sugerează acel univers concentraţionar generat de practicile dictatoriale ale eroului. (...)

UbuZdup, în viziunea regizorală a lui Tompa Gábor pe scena Teatrului Naţional din Cluj, este de o tulburătoare actualitate, amplificându-şi sensurile într-o paradigmă a puterii confiscate, sub atenta privire a mereu înnoitelor „garnituri" de politicieni. Sau, cum ar spune Dom' Ubu: Libertatea e când cel ce comandă execută doar el. Libertatea e când te insubordonezi la cel mai înalt nivel.

                                   
Radu Constantinescu, UbuZdup! - variațiuni pe tema DNA,
în Ziarul de duminică, 1 octombrie 2015

Lumea grotesc-absurdă a ridicolului Ubu, imaginat de Alfred Jarry pe la 1900, tinde să se reverse din nou peste noi, din realitatea imediată pe scenă şi invers, prilej de a recompune simptomatologia personajului în felii de viaţă servite la cald. Propunerea vine din partea lui Gábor Tompa, mereu interesat să ia pulsul evenimentelor sau să le augmenteze artistic. (...) Ubu roi e prototipul din care se desprind celelalte scrieri ale lui Jarry, gravitând sub formă de sateliţi în jurul uriaşei planete Ubu, transformată de regizori, de-a lungul timpului, în rampă de lansare pentru astronauţii absurdului. Fără îndoială că regizorul Gábor Tompa este unul dintre aceştia. Escalele lui pe piste similare (Ionesco, Beckett) şi-au dovedit eficienţa. El a croşetat cu sârg, inspirat, constructiv şi de data aceasta, replici din Ubu enchaîné sau din Ubu sur la butte avansând şi adăugând pe linia înscenărilor comice secvenţe noi din "istoria" personajului. Secvenţe credibile, în spiritul lui Jarry. Pe toate le-a reunit sub titlul UbuZdup! într-un spectacol unitar şi complementar totodată. Sugestiv titlu întrucât aflăm că megalomanul, tiranul şi gurmandul Domn Ubu e trimis la zdup. Nicio legătură cu megalomanii, tiranii şi gurmanzii din viaţa politică de azi trimişi la zdup, doar atât că oglinda în care ei se admiră e atât de reală! De altfel, pentru ei, ca şi pentru Ubu, puşcăria e o altă sinecură. Intrările şi ieşirile din puşcărie ale lui Ubu şi ale madamei sale sunt atât de dese încât par decupate din telejurnalele noastre. Prometeu rău înlănţuit al lui Gide uzează de un ludic sublim. Ubu ferecat (Ubu la zdup) e mai vorace decât în libertate, exhibându-şi nestingherit poftele în limitele aceluiaşi ludic, pregătit ca deriziune fără limite.

Adrian Țion, Ubu resuscitat - UbuZdup!,
Agenda LiterNet.ro, 25.10.2015

Fără doar și poate, Ubuzdup, spectacolul montat de Tompa Gábor la Teatrul Național din Cluj, văzut de mine nu „acasă", adică la Cluj, cum se întâmplă de obicei, ci la București, este ceea ce se cheamă un spectacol bun (...) fiindcă nu avea cum să fie altfel. În primul rând, pentru că se bazează pe textele unuia dintre cei mai mari autori de literatură dramatică ai lumii: Alfred Jarry. (...) nu avea vum să nu fie un spectacol bun și pentru că îi are în distribuție pe doi mari actori. În primul rând, pe magistralul, pe copleșitorul Marian Râlea . Semnatarul unui portret cu totul original al personajului. (...) Tompa Gábor este regizorul ideal pentru un spectacol pe texte din Alfred Jarry. Scriitor suprarealist, de un suprarealism special, mare și de necontestat precursor al teatrului absurdului. Un gen, un fel de literatură dramatică și de spectacol în care Tompa Gábor este un expert aproape fără rival.

Mircea Morariu, Oare de ce nu e perfect?,
în Teatrul azi nr.1-2/2016