The world never stood still. It would be illusory to believe that migrations belong to ancient history and that today the continuous flux of emigration and immigration does not deeply affect the psyche of the contemporary individual. On the contrary, today more than ever, people are forced to other countries by poverty and the hope of a better life. Nowadays, after the harsh experience of totalitarian regimes, to emigrate means to follow your dreams, to gain your freedom, to get even. However, the western dream often turns to suffering, even when the gains seem greater than the losses. How does one pay for leaving his/her homeland? Is freedom still the absolute antonym of slavery? Deeply human, Mrożek's characters are disturbingly honest. Is exile worth it? As long as you risk finding yourself...
Ștefana Pop-Curșeu
We received a wonderful gift, the gift of dreaming, and daydreaming allows us to create new, better, more compassionate universes in which we play the leading role. The purpose of our dreams is to give us a sort of freedom. But these dreams can also represent a trap: without noticing, we can become the slaves of our own dreams. At this point, our existence becomes absurd because the freedom of dream becomes the prison of life.
Tudor Lucanu
I don't think there are persons who, one way or the other, didn't question their role in this world, who didn't try to find the meaning of their lives. The content and duration of such a journey differs, but it exists in each of us, it silently vibrates in the necessary rush of our everyday existence. Often, the answers it brings forth are frustrating, because they do not correspond to the reality of a personal journey, chosen or imposed, which we find difficult to abandon. We are free to seek that something that completes us. But how free are we to ourselves, how brave and honest can our curiosity be? Would we be able to admit that there is the possibility we might never find that illuminating answer, the key to our happiness on the road we are currently on? And then, will we have the strength to abandon the comfortable geography of our own mentality in order to recreate ourselves in the foreign space of uncertainty?
Matei Rotaru
Ticket prices:
25 lei;
10 lei - discounts for pupils, students, pensioners.
Matei Rotaru, Award for Best Actor at the Short Theatre Festival in Oradea, 2015. Tudor Lucanu, Award for Best Director at the Short Theatre Festival in Oradea, 2015.
La mai bine de 40 de ani de la premiera absolută, Emigranţii îşi conservă şi actualitatea, şi interesul. O certifică spectacolul bun, de factură realistă, montat în spaţiul ideal al Studioului Art Club de la Teatrul Naţional din Cluj de regizorul Tudor Lucanu, în scenografia lui Cristian Rusu. Camera pe care o împart protagoniştii piesei se află la subsolul unei clădiri cu mulţi chiriaşi. Unul mai zgomotos decât celălalt. E împânzită de ţevi prin care curg de toate. Doar apa curge capricios, iar pe neaşteptate se mai stinge şi lumina. Din cauza unor defecţiuni ce apar şi ele pe nepusă masă. Complet indiferente la detaliul că Emigranţii prezintă clipe şi ore de viaţă din noaptea Anului Nou. Un An Nou ce trece aproape pe neobservate şi nu le aduce nimic nou celor doi protagonişti. Doar vorbe şi descărcări verbale gratuite şi fără consecinţe. Motiv pentru care unul adoarme pe neaşteptate, iar celălalt rosteşte pe mai departe tirade până ce se pregăteşte şi el de culcare. (...) Spectacolul clujean nu e unul mare. Evită încatenarea în politic. Poate pentru că emigrarea din motive politice, cel puţin în Europa, nu mai e de actualitate Dar e dens şi profesionist, riguros proiectat şi bine jucat. Însuşiri ce se cuvin apreciate ca atare
Montarea e una de factură clasică, realistă (de la stil de joc și rostire, pînă la detalii de scenografie și costum) și mizează totul pe înfruntarea dintre cei doi protagoniști.
Liviu Ornea, Impresii din FNT 2015, în Observatorul cultural nr.563 (797) 5-11 noiembrie 2015
Doi bărbaţi anonimi, unul manierat şi altul necioplit, o cameră insalubră din subsolul unei clădiri, în care lumina nu intră niciodată, şi un singur vis - al reuşitei într-o societate mai bună - sunt elementele principale ale spectacolului "Emigranţii" de Sławomir Mrożek, în regia lui Tudor Lucanu.
O producţie a Teatrul Naţional Cluj-Napoca, cu Matei Rotaru şi Tudor Lucanu în distribuţie, "Emigranţii" este spectacolul a două singurătăţi care încearcă să înţeleagă de ce au ajuns să trăiască "un prezent falsificat", care nu poate să ducă decât la un "viitor bolnav", după cum spune în timpul spectacolului unul dintre protagonişti.
Este evident, prin urmare, că un spectacol ca acesta are o valoroasă încărcătură politică, mai ales pentru că nu este construit cu totul în afara contextului în care a fost scrisă piesa lui Mrożek. Din perspectiva unor marginalizați ai istoriei recente, spectatorii români pot descifra semnificația reală a poveștii celor doi colegi de apartament. În definitive, aceștia din urmă își impart biografiile cu milioane de emigrant care, metaphoric vorbind, trebuie să savureze mâncarea de câini ca pe un privilegiu al civilizației occidentale.
