Twelve men are locked in a room to decide the faith of a man trialed for the murder of his father. All the evidence incriminates him. The vote of the 12 jurors regarding his guilt or innocence must be unanimous. Can the 12 jurors be objective in this trial? Did all the facts presented actually happen? People are reluctant to admit that perhaps they did not fully understand what they had seen or heard. Each time someone suggests they have been deceived by appearances or that they have overlooked significant details, they will most likely ignore these suggestions and stick to their original opinions for as long as possible. One last solution is to take a closer look at all the details. As the 12 jurors begin to know themselves, we, the audience, begin to see ourselves in them. Sometimes careless, sometimes too radical, or driven by strong personal feelings, sometimes hasty, sometimes unwilling to question the facts presented. But we are also patient, willing to do justice and offer our help. "It’s very hard to keep personal prejudice out of a thing like this. And no matter where you run into it, prejudice obscures the truth " (8TH JUROR)
Tudor Lucanu
Ticket prices:
50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (depending on the seat location);
10 lei - discounts for pupils, students, pensioners.
„Spectacolul are ritm cinematografic şi o plastică a mişcării amintind de atributele dansului modern. Întreaga trupă joacă frenetic, dar cu exactitatea unui ceasornic, deşi la diapazonuri diferite.“
„Spiritul piesei rezistă, splendid și tonic, într-un spectacol care trebuie să rămână în repertoriul Naționalului ca un etalon de dramaturgie organic inserată în social.“
„În cadrul programului Teatru - forum, iniţiat de Naţionalul clujean cu acest spectacol, n-ar fi lipsită de interes o prelungire a dezbaterilor de pe scenă în sală, eventual, după reprezentaţie.“
Judecarea cazului de omor al unui tânăr care şi-a ucis tatăl în condiţii neelucidate, prilejuieşte celor 12 juraţi de diferite provenienţe, potrivit legislaţiei americane o dezbatere care se tensionează pe parcurs. Pentru că de la momentul întâlnirii când lucrurile păreau clare în favoarea condamnării şi până la achitarea decisă în final, argumentele vinovăţiei cad unul după altul. Provocarea acestei re-judecări vine din partea unui tânăr, care el însuşi are la activ o experienţă similară şi se adresează pe măsură ce trebuie să ridice mâna la vot fiecăruia dintre participanţii la judecată expuşi astfel unui examen de conştiinţă. Biografiile personale aduse drept argument scot la iveală volatilitatea ideii de dreptate, iar reconstituirea faptelor la care se ajunge indică subiectivism la unii, superficialitate sau necunoaştere la alţii. Iată , în concluzie cât de uşor pot fi distruse vieţi, destine, şi ce fragilă e linia de demarcaţie dintre guilty şi not guilty, problemă veche dar mai ales nouă pentru că zeiţa dreptăţii tot legată la ochi a rămas. Tânărul regizor Tudor Lucan a fost ispitit cred alegând textul de structura lui dramatică închegată şi mai ales de soliditatea rolurilor având de unde alege din bogata trupă clujeană 12 actori corespunzători. De la seniorul Cornel Răileanu care impresionează prin ţinuta sobră, aristocrată, dominată de calm şi echilibru cu ştiinţa gestionării reacţiilor cu şi fără vorbe până la impetuosul Cristian Grosu care ameninţă să strice armonia raţională a argumentelor cu precipitarea impulsivă a jocului, de la seninătatea şi puterea de convingere cu care Matei Rotaru îl înzestrează pe tânărul desemnat de autor să declanşeze procesul şi până la pragmatismul omului de afaceri portretizat exact de Ionuţ Caras, de la sentimentalul Ruslan Bârlea la atenţia reflexivă a lui Ovidiu Crişan căruia îi opune precipitarea, dinamismul său Cătălin Herlo, tabloul completat de Emanuel Petrean, Doru Bordea, Petre Băcioiu, Cătălin Codreanu e imaginea însăşi a societăţii cu posibilele atitudini de care depinde aici chestiunea vitală a unei sentinţe de condamnare. Dezbaterea e condusă cu mână sigură de regizor şi chiar dacă derapează uneori din cauza falsetului unor acute are în cele din urmă darul esenţial al asumării. Decorul lui Adrian Damian descrie un spaţiu aulic definitoriu pentru caracterul de for public al problemei puse , cu o metaforă dominantă , respectiv desenul sub forma tablei de şah din paviment. În plus e ofertant pentru desfăşurarea strategiilor de mişcare ale spectacolului contribuind la succesul reprezentaţiei. Cum filmarea s-a produs la o reprezentaţie cu public în sala istorică a naţionalului centenar am fost surprinsă să constat reacţiile nepotrivite ale unui public dornic să se amuze şi deci râzând cu şi fără rost.
