"The incapacity to name is a good symptom of disturbance" notes Barthes in Camera Lucida. It is almost impossible for a director to describe his work, a phenomenon which is split, shared with and calibrated by the sensitivity of the actors, set designer, techinicians...I can only present to the future spectators glimpses of the future performance. 

Horror sounds. Pear brandy. Axes. Boxes. Felines. Smooth skin. Old age. Stories. Mysterious treasure. 
In Pandora's Box we find mixed in a plat du jour very diverse ingredients: grotesque characters, comical situations, dramatic stories, surrealist-like settings etc.  Hilda and Bandi are two animated characters from a story that stretches, like a true family saga, over more than five decades: the history of a hidden treasure. Their perpetual aggressions reveal the dysfunctional elements of a family always a step closer to becoming rich... A step no one is willing to take, a fact well put into words by Hilda: „Your father's hatred was even greater than his greed".
Hilda and Bandi hurt each other, releasing intense energies in a small fighting place, in a place crowded with "old rags". What will become of these two characters when outside it is cold and dark and the room remains empty? Everything else goes in the boxes.
I would like to thank the two actors, Miriam Cuibus and Cătălin Codreanu, for their professionalism,  patience and playfulness! I owe my first production in a national theatre to them.

Andrei Măjeri

„Fără doar şi poate, Cutia Pandorei e spectacolul marii actriţe ce se numeşte Miriam Cuibus. Al profesionalismului, dar şi al generozităţii acesteia. Cum spuneam, rolul îi impunea interpretei să îşi devoreze partenerul. Miriam Cuibus nu o face oricum, nu o face la modul egoist-acaparator al lui eu şi numai eu, ci lăsându-i lui Cătălin Codreanu toate oportunităţile de a nu trece neobservat. Oportunităţi de care Cătălin Codreanu chiar a ştiut să profite. Dar Miriam Cuibus a mai avut şi generozitatea, şi înţelepciunea de a nu contrapune recitalul său ritmului interior al spectacolului, palpitului acestuia, logicii sale generale. Adică acelor coordonate ce se cuveneau stabilite de regizor. Andrei Măjeri a ştiut să facă asta.“

Mircea Morariu, Spectacolul şlagăr,
în adevărul.ro, 3 iunie 2014 şi Teatrul azi, nr.7-8-9/2014

„De la un capăt la altul, istorisirea e punctată de replici spumoase și amuzante, dublate de mimica exacerbată și deosebit de expresiv-comică a actriței Miriam Cuibus, ce face un rol spectaculos (...) Cutia Pandorei poate nu ar fi ceea ce e, dacă nu ar beneficia de jocul marii actrițe Miriam Cuibus, ce face niște tumbe cu trupul, cu limba, cu ochii, ce joacă un rol de babă nebună cu o tinerețe nebunească, cu o voluptate a jocului, dusă până la paroxism.“

Florin Moldovan, Cutia Pandorei - o bătrână tânără la minte își ucide cei trei soți în aplauzele spectatorilor,

în Ziar de Cluj, 20 oct.2014