Reviews archive

 Poster gallery

Photo gallery

Video gallery

BLUE SHADE
by Bryan Reynolds
director: Răzvan Mureșan
Opening date: Wednesday, April 23 2008

     Piesa lui Reynolds reface în cheie modernă destinul eroului lui Büchner. Joey, personajul din Umbra albastră, trece printr-o criză existenţială. El se ghidează după nişte criterii personale, ale toleranţei, iubirii, înţelegerii, diferite de cele ale lumii în care trăieşte - dură, pragmatică, rece. Dezechilibrul interior îl va duce pe Joey la crimă.

     „Am abordat textul în grilă uşor ironică. E o poveste secvenţială, dar noi am abordat-o diferit faţă de cum cere autorul. Scenele sunt marcate mai clar în spectacol“, spune Răzvan Mureşan, regizorul spectacolului.

  

Claudiu Groza, Un Woyzeck modern la Naţional,

în Clujeanul, 22 aprilie 2008


THE CHAIR WOMEN
by Werner Schwab
director: Cristian Nedea
Opening date: Wednesday, April 9 2008

     Şefele mixează într-o manieră specială elemente ce ţin de estetica urîtului cu altele vizînd degradarea umană, dar şi nevoia omului de afecţiune şi de valorizare interioară. Cele trei eroine, nişte babe declasate, îşi edifică fiecare cîte un „paradis“ personal, la fel de derizoriu ca şi condiţia lor reală, dar capabil să le permită supravieţuirea. Un text cu un limbaj foarte violent, dar şi cu o tandrenţe subtextuală uimitoare. Şefele nu e adresat pudibonzilor sau ipocriţilor, ci doar celor ce se pot oglindi în viaţa cumplită a altcuiva. Sau în visele, oricît de mici, ale acelui altcineva.

 

Claudiu Groza, O „dramă fecalieră se va juca la Cluj,
în Clujeanul, 6 apr. 2008

 ***

     Personajele sînt construite în tuşe marcate, iar interacţiunea lor este semnul unei nevoi aproape disperate de „celălalt“. Deşi au discursuri paralele, fiecare hrănindu-se din propria sa utopie, deşi se detestă uneori, cele trei nu se pot despărţi. E o solidaritate a excluşilor, supravieţuitori derizorii ai unei lumi din care nu mai fac parte. Grete (Viorica Mischilea) este o „obsedată sexual“, Erna (Maria Munteanu) - o bigotă ipocrit-cucernică, adeptă a „onorabilităţii sociale“. Pentru fiecare, fantasma, fie erotică, fie burgheză, înseamnă o cale către recîştigarea unui loc în lumea străină. În schimb Marield (Maria Seleş) e tocmai portretul în oglindă al celorlalte. De altfel, printr-un amar paradox, ea e singura tolerată social din cele trei, ca vidanjoare. Mariedl desfundă latrine, chiar şi fără mănuşi. Simplă, cu inocenţa genuin-neşlefuită a copiilor. Mariedl vorbeşte firesc despre toate tabuurile lumii.

 

Claudiu Groza, Viaţa ca o latrină,

în Clujeanul, 10 apr. 2008


THE CALLING OF MATTHEW
stage adaptation by Ozana Budău and Andreea Iacob
based on the homonym novel by Florina Ilis
director: Andreea Iacob
Opening date: Friday, March 21 2008

     Pentru prima dată, un roman al multipremiatei scriitoare clujene Florina Ilis devine spectacol, iar atmosfera compozită, real-virtuală, a intrigii este transpusă vizual de o echipă de tineri oameni de teatru. Spectacolul regizat de Andreea Iacob, pe un scenariu de Ozana Budău, apelează la formule artistice mixte. Rolul principal este interpretat „live“ de Filip Odangiu (Matei), în timp ce toate celelalte personaje, de prim-plan sau episodice, apar în proiecţii video. Într-un fel, memoria eroului se dezvăluie spectatorului în „flash“-uri, prin intermediul secvenţelor filmate. [...]

Spectacolul se edifică pe perspectiva eroului, ce-şi reface, în pragul morţii, se poate bănui, traseul sentimental. Este o confesiune, dar nu o simplă mărturisire amoroasă, ci mai degrabă una existenţială. Matei nu se regăseşte nicăieri: iubirile sale sînt imposbile, chiar viabile fiind, iar locul său în lume pare de negăsit.

 

Claudiu Groza, Dragostea după Matei,

în Clujeanul, 21 martie 2008

 ***

     Chemarea lui Matei [...] prezintă lumea ireală în care unii aleg să se ascundă; un virtual care dă naştere chiar şi unei posibile căsătorii, fără ca cei doi să se fi văzut măcar. Piesa de teatru nu este departe de cotidianul internetizat; dacă două persoane fac cunoştinţă în viaţa reală, îşi spun de regulă „mi-a părut bine“; în spaţiul ireal apare întrebarea „asl pls“, adică „age, sex, location, please!“ ( vîrstă, sex, oraş, te rog!); în funcţie de răspuns, continuă sau nu conversaţia.

 

Ilinca Popescu, Netu' care vate viaţa, în Agenda clujeană
(http://www.agendaclujeana.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1024&Itemid=65)

***

     Virtualul este la fel de real ca realitatea fizică, spunea odată cineva. Totuşi, lumea virtuală este o lume artificială, o iluzie perceptuală premeditată, creată de om. În spaţiul virtual cauzalitatea diluată dă lipsă consecinţelor, ceea ce duce implicit la disoluţia etică. Ne putem permite aproape orice în spatele unui pseudonim, ne putem înjura partenerul de dialog fără ca gestul nostru să fie pedepsit. Internetul este un spaţiu protector şi, adesea, unul al refulării. Pe această „autostradă electronică“, aşa cum a fost supranumit Internetul, fără reguli de circulaţie şi fără poliţişti, totul este posibil (permis). Dar omul virtual? Poate el iubi? [...]

     În spectacolul Chemarea lui Matei, dramatizare a romanului omonin al Florinei Ilis, toate personajele, cu exceptia protagonistului, apar în proiecţii video. Este viziunea regizoarei Andreea Iacob despre lumea dublă în care trăieşte Matei, lumea reală şi cea virtuală, despărţite de o limită fragilă, aproape invizibilă.

 

Bogdan Romaniuc, Singurătăţi virtuale,

în Suplimentul de cultură, nr. 198, 27 sept. - 3 oct. 2008