Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

AMPHITRYON
de Molière
regia: Silviu Purcărete
Data premierei: duminică, 28 mai 2023

Silviu Purcărete construiește de fiecare dată un univers personal, ușor de recunoscut, unde magia spectacolului pe care o stăpânește la perfecție se alcătuiește din mijloace puține: o lumină ce apare ca din pălăria iluzionistului, intrări în scenă din cele mai neașteptate unghiuri, o rezolvare surprinzătoare de situație, o citire în profunzime și mereu proaspătă, vie a textului. Lectura regizorală decupează sensurile existente, și conduce spectatorul spre o înțelegere subtilă a întregului. Toate aceste instrumente din estetica lui Purcărete sunt împachetate cu grație poetică, dar și cu grijă pentru fiecare actor, de la roluri principale până la apariții secundare, pentru a forma un tot armonios, fluid, inteligent, cu detalii și accente pline de umor.

Adriana Moca, Perspective teatrale clujene,
în Perspective -  Platformă online despre teatru, arte, viață și alți demoni...
 


Expansiunea zburdalnică a imaginației e înlocuită aici cu contragerea spre esențe. O contragere genuină și o invitație la meditație. [...] Aparența de satiră camuflată sub mantia mitului, trasată inițial de Jean-Baptiste Poquelin spre a viza aventurile amoroase ale lui Ludovic al XIV-lea Franței (după spusele unora), a fost deturnată de Silviu Purcărete în sobră și ironică reiterare a legendei țesute pe canavaua adulterului.

Adrian Țion, Silviu Purcărete la Cluj,
în Făclia, nr. 9861/2 iunie 2023


Există în spectacol scene memorabile, vizuale, eterice, relevante. Un fel de gradație dinamitează spațiul entropic, conferind iluminarea sensurilor, rotunjirea mult dorită. Actorii joacă în sală, în fața cortinei, pe scenă, dar și în... văzduh, într-o surprinzătoare levitație. [...] Silviu Purcărete a reușit să îmbrace piesa de la Palais-Royal cu alte veșminte, lăsând intacte sensurile, dar sublimându-le cu propria sa alchimie recognoscibilă.

Alexandru Jurcan, Amphitryon - de la Palais-Royal la Cluj-Napoca

Revista Neuma, nr. 3-4/2003


O comedie tragică ia naștere pe scena Teatrului Național „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca sub semnătura regizorului Silviu Purcărete. Spectacolul oscilează între seriozitatea subtextului și spiritul ludic, care nu poate să lipsească într-un univers al erosului dezlănțuit. Adulterul, gelozia și senzualitatea se întrepătrund într-un joc ce antrenează laolaltă zeii și muritorii, dezvăluind, în același timp, dinamica partenerilor aflați într-o relație romantică.

Paula Dalea, O comedie tragică: Amphitryon,
Scena.ro, nr. 3/2023

 


La prima vedere, spectacolul Amphitryon, regizat de Silviu Purcărete, pare o comedie, în realitate este un joc al puterii în care: actorii sunt pionii, regizorul e regele, criticii sunt nebunii ce taie pe diagonală posibilele greșeli de înțelegere, iar restul echipei implicate în realizarea spectacolului sunt piesele rămase. În fond, toți se luptă pe tabla de șah a satisfacerii publicului.

Anca Șugar, Amphitryon - un joc al puterii mascate de comic,
Scena.ro, nr. 3/2023

 


MAȘINIȘTII
de George Lungoci
regia: Dragoș Pop
Data premierei: duminică, 21 mai 2023

Sorin Misirianțu a creat un personaj atipic lui, aproape nu-l recunoști, un bine șarjat regizor arogant, total tipicar și lipsit de idei. Ovidiu Crișan, cunoscut mai ales în roluri „grele" de compoziție, ne suprinde plăcut cu o infinită paletă de nuanțe comice: grimase, slap-stick... La final ne dezvăluie și profunzimea ființei umane cu un emoționant discurs cu climax memorabil: Noi, mașiniștii, suntem în spatele scenei, dar facem parte din ea! Publicul a râs permanent, intrând în reverberație cu lecția de comedie de cea mai bună calitate, răsplătindu-i cu multe aplauze și chemări la rampă.

Eugen Cojocaru, MAȘINIȘTII suntem toți!,
în Făclia, 24 mai 2023
 



Regizorul a mizat pe talentul celor doi actori, dar și pe factualul bine dozat, construind un spectacol memorabil, necesar („avem nevoie de mașiniști"), cu rigoarea ce-l caracterizează, cu remodelarea umorului și simțul esențial al măsurii. Ovidiu Crișan e o prezență dezinvoltă, cu mimica sa proteică, în nuanțe incredibile, cu gesturi concordante, secondat admirabil de Sorin Misirianțu, în posturi multifuncționale, versatile, construind unul din cele mai bune roluri ale sale. Piesa are și pasaje de o densitate existențialistă, cu trimiteri spre vocație, ratare, diletantism, în registru fluid de râsuʼ-plânsuʼ. Un spectacol-omagiu, de revăzut și aplaudat.

                                                                        Alexandru Jurcan, Contaminați cu artă teatrală,
în Tribuna, nr. 501, 16-31 iulie 2023
 


 

O regie lejeră și un spectacol lejer, amuzant, axat pe jocul actorilor ce fac exchibiții comice la tot pasul. De aceea, șarmul actorilor e esențial. Fără el, împletirea secvențelor ar fi o simplă înșiruire de gaguri mai mult sau mai puțin reușite. Dar dezinvoltura și sprinteneala lui Sorin Misirianțu, alături de verbalismul nuanțat și grimasele ilare ale lui Ovidiu Crișan leagă și potențează discursul la cote corespunzătoare de umor popular, reconfortant. Un duo exersat, perfect asamblat.

 

Adrian Țion, Jocul de-a teatrul - Mașiniștii,
Făclia, 19 februarie 2024


CÂNTECE ȘAMANICE/THE QUEST
inspirat de poemul persan Conferința păsărilor de Farid ud-Din Attar
regia: Çağlar Yiğitoğulları
Data premierei: miercuri, 12 aprilie 2023

Vrăjitorii artistice la pachet cu ocultismul oriental livrează noua premieră a Teatrului Național din Cluj-Napoca, intitulată dublu învăluitor Cântece șamanice și The quest (căutarea). În intimitatea Euphorion-ului, regizorul de origine turcă Çağlar Yiğitoğullari a creat atmosfera propice unor ritualuri șamanice, inspirat de poemul persan Conferința păsărilor de Farid ud-Din Attar (traducere Ramona Tripa). Miresmele orientale te întâmpină de la intrarea în sală, costumația actanților te trimite înapoi la timpuri imemoriale. Instrumentele utilizate sunt preponderant de percuție (străvechi dar și moderne) insinuând importanța ritmului ca prim construct melodic. Întreaga echipă de interpreți a improvizat melodicități firave pe aceste ritmuri ritualice, sugerate de regizor și amplificate de interpreți. (...) Simplitatea versurilor primește amplitudine fabuloasă și ecou tămăduitor în rostirea actorilor. E loc pentru iluminări de tip zen, strecurate cu subtilitate declamatorie, enunțiativă, neangajată tezist. (...) În ritmuri șamanice se creează misterul, magia pentru că, desigur, teatrul e în mare măsură magie. „Cântece șamanice” aduse pe scenă de Çağlar Yiğitoğullar ne reamintește acest adevăr prin translația dintre culturi și reiterarea valorilor esențiale ale vieții, indiferent de meridian. Doare, dar e frumos se insinuează ca un dicton al nedeterminării fiorului existențial. Călătoria inițiatică propusă de regizorul-șaman este un spectacol-meditație bine primit de public. Spectatorii rezonează la mesajul transmis, cântă cu actorii, aplaudă frenetic, entuziasmant. Vrăjitoria i-a reușit.
Adrian Țion, Pe ritmuri șamanice,
în ziarul Făclia, 15 apr. 2023

Limbajul corpului devine esențial în călătoria inițiatică propusă. Căutare, ritualuri, eliberare de tot, nuditate (aviz pudibonzilor), epuizare fizică extrem de necesară spre a ajunge la o armonie interioară, după care aceasta se va infiltra mediului înconjurător, extinzându-se la tot universul. Pentru că fiecare om „e un ocean într-o picătură" și e chemat să-și părăsească orice confort spre regăsire spirituală.

 

Alexandru Jurcan, Maraton teatral de la Cluj la Iași,
Tribuna, 16-31 mai, p. 29