Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

CHIRITZA ÎN CONCERT
după Vasile Alecsandri și Matei Millo
spectacol-concert de: Ada Milea
Data premierei: joi, 28 februarie 2019

Premiera deşuchiată de acum câteva zile e extrem de plăcută. Înoată în muzicalitate burlescă şi scamatorii scenice de-a dreptul adorabile. Veselul Alecsandri „mixat cu Millo“ şi cu extinse cânticele comice inventate de Ada Milea şi Anca Hanu instalează buna dispoziţie pe scena Naţionalului clujean pentru o oră şi cinci minute, atât cât durează reprezentaţia sărită din confortul clasic, numită, la insistenţele realizatoarelor, Chiritza în concert. (...) mergem la teatru să ne distrăm, pentru că, vorba lui Alecsandri, Aşa e lumea, o comedie/ Iar noi artiştii care-o jucăm/ N-avem dorinţă altă mai vie/ Decât aplauze să merită... Şi aplauzele curg în cascade la Chiritza în concert ca la un show cu artişti „grei“.

 

Adrian Țion, O Chiriță muzicală la Cluj,
în Făclia, 3 martie 2019
 


 

Ada Milea se depășește pe ea însăși în acest spectacol al Teatrului Național din Cluj-Napoca, regândind din punct de vedere muzical fiecare personaj și dându-le fiecăruia în parte partituri muzicale pe măsura talentului și structurii personalității de care dispun.(...) Chiritza în concert este un spectacol cu priză la toate categoriile de spectactori, indiferent de vârste, nivel de studii sau gusturi estetice. N-are cum să nu placă ceea ce se aude și se vede pe scena Naționalului clujean. Pentru că Ada Milea a dozat totul cu măsură, a schimbat ritmurile și stilurile muzicale cu o subtilitate regăsită în cele mai bune musicaluri scrise vreodată, a dat actorilor șansa să se exprime muzical cum poate că rareori au mai făcut-o. Și cred că locul în istoria teatrului (românesc) îi este deja asigurat: unul din acele spectacole pe care n-ai cum să le uiți prea curând.

 

Nona Rapotan, Cum s-o aduci pe Chiritza în concert,
pe BookHUB, 15 martie 2019

 


IL NULLAFACENTE. ALEG SĂ NU FAC NIMIC
de Michele Santeramo
regia: Roberto Bacci
Data premierei: sâmbătă, 16 februarie 2019

„Aleg să nu fac nimic e o piesă de atmosferă, în care de multe ori te poți auzi respirând, tensiunea dramatică și liniștea fiind uneori absolute. 

Personajele „muncesc teribil încercând să nu facă nimic, ele luptă, de fapt, anevoios, pentru o stare de zen și de autoconservare dificil de atins într-o lume în care singura constantă e schimbarea și permanenta acțiune.

Spectacolul lui Roberto Bacci este un prilej adânc de meditație, în ultimă instanță, asupra propriei ființe, e un mijloc de detașare față de cotidian, de ieșire din fluxul acțiunilor și „reacțiunilor" noastre, de cunoaștere de sine. 

 

Florin Moldovan, „Aleg să nu fac nimic la Teatrul Național Cluj,

în Ziar de Cluj, 18 febr.2019

 


IIC 2018 - VIZIUNI

Scrisorile de pe front ne-au revelat, ca întreg proiectul Texte bune în locuri nebune, că există scrieri care se manifestă ca un cîmp de luptă al cuvintelor, ca o tensiune între sens și granițele care îl provoacă să iasă la lumină prin strategii de rostire și prin deturnări inspirate de la tiparele unor convenții.


Gina Șerbănescu, Textul ca un teatru de luptă,
în Dilema veche, 26 oct.2018

 


 


[...] Imaginea care se conturează este aceea a unui teatru bogat și variat, cu anumite ingenuități, dar întemeiat, se simte, pe o imensă iubire și propensiune, tensiune și intenție, pentru scenă. Pentru publicul român, a merge la teatru este o nevoie primară - a vedea, a privi, a savura poveștile, cuvintele.  Iar constantele și sincerele „standing ovations" de la final sunt o mărturie a acestui atașament, a acestei legături de dragoste între cei care fac teatru și cei care consumă teatru. Un alt aspect care merită subliniat este ampla dăruire a actorilor, care nu par să obosească vreodată. Am văzut pe scenă aceiași actori în zile consecutive, chiar și în două spectacole diferite în aceeași zi, jucând cu aceeași energie, cu o forță extraordinară, fără o scăpare, fără un moment de slăbiciune, cu o intensitate care emoționează, cu o încărcătură de o frumusețe și o curățenie teatrală rare. [...]


Tommaso Chimenti, Festivalul de la Cluj: focus 100 de ani de România,
în Recensito quotidian di cultura e spettacolo, 17 oct. 2018

(traducerea: Ramona Tripa)

 


 

 [...] „Întâlnirile Internaționale de la Cluj" au ajuns anul acesta la a opta ediție și s-au alăturat celebrărilor celor 100 de ani de la nașterea națiunii cu un program special gândit, dedicat aproape în întregime dramaturgiei românești. O alegere care a confirmat viziunea directorilor Mihai Măniuțiu și Ștefana Pop-Curșeu, fiind răsplătită cu săli pline, cu public variat, tânăr și atent, pentru care teatrul pare să fie la fel de important ca pâinea de zi cu zi. Am fost puternic impresionați de acest entuziasm care se respiră pe scenă și în sală. [...]


Giulia Focardi, De la Vişniec la Fosse: cealaltă parte a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj,
în Recensito quotidian di cultura e spettacolo, 29 oct. 2018

(traducerea: Ramona Tripa)

 


 

Într-o incursiune clandestină la Festivalul Internațional de Teatru de la Almada, îmi aduc aminte de impactul descoperirii companiei Teatrului Național din Cluj-Napoca, România. Era un tip de teatru care, prin estetica sa formală pregnantă și prin spiritul său creativ ingenios, le arăta spectatorilor un alt mod de a face teatru. [...]

Un tip de teatru igienic și angajat pe care aici nu îndrăznim să-l practicăm. În acel spectacol l-am descoperit pe Matei Rotaru, un actor care de-atunci mă fascinează.

 

Pe 12 octombrie am plecat în România, la Cluj-Napoca, cu gândul de a trăi acest festival ajuns la a opta ediție [...] Sub titulatura Viziuni (Visions) festivalul a programat un total de paisprezece spectacole, o serie de conferințe, discuții, lansări de carte și o expoziție. [...]

Joaquim Armengol, Cluj-Napoca?,
în Núvol L'Apontador, Barcelona, 31 oct. 2018

(traducerea: Ramona Tripa)