Sonia (interpretată de Diana-Ioana Licu), o scriitoare de blog cu un destin profesional încă nedefinit, este oglinda lumii românești postdecembriste. Captivă într-o stare de tranziție care îi alterează chiar și percepția asupra sinelui, aceasta își trăiește deruta atât în plan intim cât și social, fără nicio viziune coerentă asupra viitorului. Când primește sarcina scrierii unui scenariu despre Zoia și Elena Ceaușescu, protagonista se lansează într-o cercetare istorică ce o determină, în cele din urmă, să își exploreze rateurile și sincopele din propria biografie. Astfel, pretextul studiului asupra trecutului comunist al țării se reconfigurează în tatonarea unor istorii personale. 

Decorul lui Adrian Ganea accentuează tensiunea dintre neutralitatea cromatică, adesea copleșitoare, a esteticii ceaușiste și tonurile uneori agresive care evocă societatea de astăzi. Costumele sunt realizate de Paul Palm, iar mișcarea scenică este semnată de Sinkó Ferenc.

Organizând aceste întâlniri ne dorim să lansăm teme de reflecție, să descoperim noi dramaturgi, să schițăm un peisaj al dramaturgiei mai puțin cunoscute (clasică și contemporană, românească și universală) și să trecem printr-un prim filtru al lecturii texte care și-ar putea împlini ulterior destinul în sălile noastre de spectacole. De altfel, după cum sugerează și numele evenimentului, ne dorim ca prezența publicului să devină activă, angajată, unul dintre obiectivele principale fiind și acela de a obține un feedback sincer în legătură cu forța dramatică a pieselor incluse în program. Din acest motiv, după fiecare lectură, spectatorul primește un „drept la replică", în cadrul unui dialog direct cu actorii și, uneori, chiar cu autorul piesei citite