Ce poate să facă arta teatrului în zilele noastre? Să se întoarcă spre trecut ajutându-ne să nu uităm marile figuri ale omenirii, răscolind energii străvechi care să ne deschidă porți ce par închise pe vecie. Să se uite atent în prezent și, alegând grâul de neghină, să treacă prin sită viața, prea învolburată ca s-o putem vedea limpede. Să arunce o privire în viitor și să ne arate capătul tunelului, pentru ca noi, fie că suntem actori sau spectatori, să putem alege ce fel de Oameni vrem să fim. Și atunci, să vorbești despre nedreptățile sociale, despre torturile individuale multiplicate fără număr și trecute sub tăcere, despre indiferența și lașitatea celor care au jurat să-i protejeze pe cei fără apărare, despre o viață imposibilă după ce totul s-a scufundat în beznă, înseamnă să iei sita în mână și să arăți ce rămâne, să deschizi uși ruginite și să dai drumul răzbunătoarelor Erinii antice, pentru ca, într-o bună zi, să apară acea lumină la orizontul societății pe care ne-o dorim cu adevărat. Vocea care a pronunțat cuvintele „nu mai ține linia ocupată" se va șterge, transformându-se atunci în acțiune, iar teatrul își va fi atins unul dintre scopurile sale majore.
Ștefana Pop-Curșeu