după poezii de Mihai Eminescu și Veronica Micle
regia, scenografia şi selecţia muzicală:
Emanuel Petran
lighting design:
Mădălina Mânzat
Distribuţia:
Emanuel Petran
Angelica Nicoară
regia tehnică:
Răzvan Pojonie
lumini:
Alexandru Corpodean
sonorizare:
Vasile Crăciun
sufleor:
Alina Forna
Spectacolul Înger și demon pornește de la studiul aprofundat al creației eminesciene, invitând spectatorii să parcurgă, alături de Emanuel Petran și Angelica Nicoară, momentele care au marcat existența concretă și spirituală a marelui poet național. Spectacolul punctează fiecare etapă definitorie a creației lui Eminescu printr-o selecție de poezii reprezentative și prin concentrarea întregului proces transformator aflat la baza operei acestuia în Ajunul Crăciunului. Sunt identificate trei perioade fundamentale în biografia poetului: cea influențată de studiile sale la Viena și de fascinația pentru teoriile științifice ale vremii, reflectată în scrieri precum La Steaua și Scrisoarea I¸ cea a poeziilor de dragoste inspirate de relația cu Veronica Micle și, în cele din urmă, întoarcerea la valorile strămoșești, la credință, evocată prin rugăciunea închinată Maicii Domnului. Considerând acest parcurs o veritabilă călătorie inițiatică, încheiată prin asimilarea spiritualității ancestrale, regizorul relevă o serie de ipostaze ale feminității, reprezentate scenic de Angelica Nicoară: Zeița Diana, care îl însoțește pe Eminescu în explorările sale științifice, Dragostea, cu toate fazele ei, de la cea platonică la cea sexuală, și, în final, Maica Sfântă, care încheie deci ciclul căutării de sine și al acceptării propriei mortalități prin promisiunea mântuirii eterne.
Data premierei: duminică, 14 ianuarie 2024
|
Următoarea reprezentaţie |
|
miercuri, 7 mai 2025, ora 19:00 |
|
Studio „Euphorion“
12+
1h 15 min.
Departe de a fi un simplu recital poetic omagial, Emanuel Petran operează cu dramatizarea lirismului, forfecând și combinând prin texte, imaginând dialoguri, astfel că spectacolul primește aspectul unei piese de teatru cu personaje reale și fantastice, desprinse din imaginarul poetic eminescian. Alegerea fragmentelor nu se oprește la Eminescu. Sunt introduse în colaj și versuri din creația Veronicăi Micle, fapt pentru care este invitată în scenă Angelica Nicoară spre a întruchipa virtuale ipostazieri ale „îngerului" și „demonului" feminin, himere ale visului și ale iubirii.
Adrian Țion, Încă un omagiu adus lui Mihai Eminescu: Înger și Demon - o experiență teatrală reușită,
Făclia, 15 ianuarie 2024
În acest spațiu modest se duce tot zbuciumul creatorului care reușește în câteva episoade să evadeze, devenind poetul lovit de săgeata zeiței Diana, întruchipată de actrița Angelica Nicoară. Totodată, iubirea îl aduce lângă femeia iubită, Veronica Micle, care e când înger, când demon. Cu toate zbaterile sale legate de lume, de semeni, cu toate sentimentele contradictorii trăite, cu toate ideile și frâmântările așternute pe hârtie, creatorul de geniul se stinge singur în sărăcie. Este de remarcat îndrăzneala cu care tratează regizorul Emanuel Petran plasarea în timp a piesei, respectiv în ajunul Crăciunului, o sărbătoare însemnată a creștinătății. Cu același curaj creativ tratează regizorul finalul piesei. Poetul moare singur, nu are alături căldura unei ființe omenești, însă este petrecut în viața de dincolo de către figura Fecioarei Maria. Obișnuiți cu piese adaptate concepțiilor moderniste, progresiste regizorul Emanuel Petran face un salt imens întocându-ne cu fața spre spiritualitatea poporului român, în fapt spre esența lui, așa precum și poetul Mihai Eminescu s-a manifestat în capodoperele sale.
Tia Sîrca, Actorul Emanuel Petran l-a însuflețit pe scândura scenei pe poetul Mihai Eminescu,
Făclia, 16 ianuarie 2024
Un scenariu inteligent după poezii de Mihai Eminescu și Veronica Micle, ca un fel de călătorie inițiatică, unde se produc conexiuni sibilinice. Mirajul respiră: poeziile dialoghează între ele, într-o neasemuită complementaritate, marcând stări diafane sau focalizând corespondențe ingenioase. Osmoza finalizată resetează înțelesurile, într-un ecleraj multifuncțional. [...] Cei doi actori evoluează firesc, uimind prin fabulosul slalom al memoriei poetice. O dragoste platonică se desenează gradat, deși „despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa/veacuri sunt de cugetare".
Alexandru Jurcan, Conexiuni sibilinice,
în Tribuna, nr. 515,16-29 februarie 2024
„«Viața e vis» a fost una dintre principalele teme ale romanticilor, deci și a lui Mihai Eminescu. În vis totul devine posibil. Iar după ce totul devine posibil, cei inspirați, asemenea lui Eminescu, pot pătrunde prin spiritul lor necunoscutul lăsat de Creator muritorilor de rând. Prin vis, necunoscutul devine accesibil visătorilor și, ulterior, se transformă în posibil. Marii visători ai umanității au fost cei care au schimbat lumea, fiindcă au descoperit visând căi care păreau imposibile. Nu întâmplător, într-o formă poetică extrem de vie și de sugestivă, Eminescu ne vorbește în poezia La steaua, publicată în 1886, despre teoria relativității, teorie pe care Einstein avea să o descopere matematic în 1916, deci la 30 de ani. Marii visători descoperă legile imuabile ale Creatorului, chiar dacă mijloacele lor de cunoaștere sunt diferite, arătându-ne prin descoperirile lor că «Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate.» Ei rămân in istorie și în memoria noastră ca fiind cei care au îndrăznit să viseze descoperind Adevărul, atunci când acesta era negat, fiindcă nimeni nu putea să îl vadă sau nu se dorea să fie văzut.
Spectacolul Înger și demon, gândit de către mine pe textele lui Mihai Eminescu și ale Veronicăi Micle, este un omagiu adus celui care a îndrăznit să viseze, atunci când nu era voie să visezi. Visele lui au devenit sufletul nostru și ne-au învățat și pe noi să visăm în continuare. Visând, vom întâlni și noi Adevărul, acum, când, din nou, este rău să visezi.” (Emanuel Petran)
