după O SCRISOARE PIERDUTĂ de I.L. Caragiale
În anul sărbătoririi a 170 de ani de la nașterea marelui dramaturg român, Ada Milea se joacă într-o manieră inedită cu personajele de acum clasice ale ridicolei clase politice românești, nedezmințindu-și stilul mereu inventiv și exploziv, care găsește cheia perfectă a sarcasmului caragialesc. Personajele sunt mai vii ca niciodată, cum nu se poate mai actuale și demne de ochiul profund critic, dar și de hohotele de râs amar ale lui I.L. Caragiale. Veșnicele interese de partid, mai presus de orice simț civic sau moral, dramele pasionale de culise, furtișagurile mereu scuzabile și slugărnicia în fața celor de la putere, patriotismul găunos, dar și naivitatea tâmpă și permanenta stare de ebrietate care șterge și ultimele șanse de gândire clară a omului cu bun simț, toate compun o partitură fabuloasă și o panoramă monstruos de comică a unei societăți care nu se mai dă dusă din secolul XIX încoace.
Revelația programului clujean a fost, fără-ndoială, O scrisoare pierdută în concert de Ada Milea, după Caragiale. Cu aceeași orchestră de actori virtuoși cum numai la Teatrul Malîi al lui Dodin am mai văzut, cantautoarea se întrece aici pe sine. Satira ei e atât de puternică, atât de inspirată (Caragiale face suportabil balamucul, declara ea presei), încât, râzând în hohote, spectatorii uită că, de fapt, vorba lui Gogol, cam râd de ei. De la scenariu până la distribuție și excelentele intervenții muzicale, spectacolul funcționează ca o bombă cu ceas care poate exploda în fiecare clipă și chiar explodează. (...) De trei ori bravo pentru această realizare care, dacă nu ne-ar cădea atât de greu, ca popor cu un trist destin (întrunirea electorală e filmată și presărată cu știrile idioate de pe burtiera televizoarelor), ne-ar provoca și mai multă relaxare și nu doar haz de necaz.
Doina Papp, Întâlniri teatrale la Cluj,
în Revista 22, 1 noiembrie 2022
O nouă premieră a Naționalului clujean, „O scrisoare pierdută”, un spectacol-concert marca Ada Milea, a reușit, practic, imposibilul: să îl upgradeze pe dramaturgul despre care ne-am obișnuit să spunem că, deși și-a scris textele acum mai bine de un secol, este încă actual.
Ei bine, nu este, în lumina noii puneri în scenă, care îl actualizează pe Caragiale cu adevărat, printr-un upgrade de limbaj, de situații, de elemente moderne parodice, transformând în nou ceea ce devenise deja vechi. (...)
Cântecele imaginate de Ada Milea și Anca Hanu nu mai sunt de această dată cântecelele naive din Insula, ci sunt replici pe note pline de sens, de substanță tragi-comică, sunt dense, sunt smart, îmbină fraze originale caragialiene cu fraze originale marca Ada Milea și Anca Hanu. (...)
Noua „Scrisoare pierdută” a Naționalului clujean a avut parte, așadar, de un real succes de public, la data premierei. Și nu degeaba! E un Caragiale 2.0, updatat, upgradat, fără bug-uri, versiunea iunie 2022; chiar dacă piesa care îi stă la bază a avut primul debut teatral în 1884, la Teatrul Național din București, iar la Cluj în anul 1920.
Florin Moldovan, Teatrul Național Cluj a reușit să îl upgradeze
pe Caragiale cu o nouă „Scrisoare pierdută” actuală, muzicală, smart,
în Ziar de Cluj, 24 iunie 2022
Dacă Shakespeare poate fi jucat în cheie clasică, romantică, parodică, postmodernă, de ce ar sta altfel lucrurile în cazul lui Caragiale, din a cărui operă se pot extrage suculente oportunități de exploatare scenică. Este exact ceea ce face Ada Milea punând Scrisoarea pierdută în concert, după metoda cunoscută, specifică ei. Autoarea spectacolului extrage din textul caragialean cu penseta ironiei conținuturi mustind de acerbă satiră și-l picură cu pipeta în zglobii cânticele comice. (...) Spectacolul Naționalului clujean este o mostră reușită de teatru popular, atins de strălucirea kitsch-ului comercial, dătător de bună dispoziție. Pozele și poznele Scrisorii pierdute se înșiră într-un lanț de momente comice puse pe note muzicale, cu puține devieri de la textul inițial. (...) Adevărata dinamică a spectacolului o dă muzica, ansamblu tip scherzo însoțit de comicării și dulcegării transparente. O variantă scurtată textual, dar în care se pompează umor cu ghiotura.
Adrian Țion, Variațiune pe tema Caragiale,
în Făclia, 5 iulie 2022
Odată cu căldura de final de iunie care a cuprins orașul Cluj-Napoca, spectacolul-concert realizat de Ada Milea după opera „O scrisoare pierdută” a venit ca un pahar de apă rece cu gheață pentru publicul prezent. (...)„O scrisoare pierdută” în concert este un spectacol vesel, haios, cu multe lecții, care ne ajută să vedem societatea în care trăim (...)
Bianca Tămaș, Alegeri, cântece, mici și bere în spectacolul O scrisoare pierdută, la Teatrul Național din Cluj,
în revista Golan, 30 iunie 2022
[Cum cântă Dandanache și Trahanache] Cântă extrem de bine, la Teatrul Național din Cluj, în spectacolul-concert de Ada Milea – infatigabilă, inventivă, surprinzătoare, bazându-se pe o echipă sudată în luptele cu Chirița și nu numai. Vedem altfel O scrisoare pierdută, acum la 170 de ani de la nașterea inimitabilului Caragiale? „Alte măști, aceeași piesă / alte guri, aceeași gamă” (Eminescu, desigur). Mai există încă la anumite persoane o reticență nejustificată față de propuneri scenice inedite, originale. Aceeași licoare în alt pahar. Care să păstreze ideea „simț enorm și văd monstruos”, cum îi plăcea lui Caragiale să afirme, iar mai apoi se exprima elegant despre creație, despre „a apuca din haosul enorm elemente brute, a le topi împreună și a le turna într-o formă... aceasta e puterea artistului”. Care putere se numește talent, iar Ada Milea îl are din plin. Îl probează și prin acest spectacol (...). Da, am uitat că trebuie să semnalez și defecte, altfel e dubioasă cronica, nu? Am găsit: spectacolul durează prea puțin la pofta mea pantagruelică de frumos.
Alexandru Jurcan, Cum cântă Dandanache și Trahanache,
în revista Neuma, nr.7-8 (57-58)/2022
(...) În mod cert favoritul publicului a fost o comedie muzicală inspirată din Caragiale, semnată de cunoscuta Ada Milea. Originală, inventivă, a debordat de poante și ironie. S-a râs cu lacrimi și la final s-a aplaudat frenetic, minute în șir, și s-a strigat de multe ori Bravo!. (...) Ada Milea a dovedit încă o dată că este un mare talent–muzical, comic și regizoral care scoate aur din actorii cu care lucrează. Scrisoarea ei în concert a fost un triumf de public, genul de premieră care ar trebui făcută franciză și jucată în multe orașe, cam cum se întâmplă cu hiturile pe Broadway.
Alexandra Ares, Întâlnirile internaționale de la Cluj, ediția a XI-a | Reflecție, empatie și inovație,
în revista Rinocerul, 6 oct. 2022
Hotărât lucru, pe ce pune (...) mâna Ada Milea, artă iese. De data asta la Întâlnirile Internaționale ale Teatrului Național de la Cluj-Napoca, s-a reprezentat O scrisoare pierdută în concert, cu povestea din piesa omonimă (fără „în concert”) a lui Caragiale, însă prelinsă printre cântecele și mișcările ultra-vioaie generate de muzica tip Ada Milea-Anca Hanu. Pentru că trebuie spus/subliniat, de când a intrat în echipă și această actriță de la Cluj, mișcarea Ada Milea a luat, parcă, un nou avânt. (...) Mișcarea (nebună), costumele și decorul, plus scenele video de maxim umor (...) toate acestea, adunate, compun unul dintre cele mai bune spectacole ale Adei Milea, dar și ale actorilor de la Naționalul din Cluj, dotați cu multiple talente, așa cum s-a putut vedea și din celelalte spectacole reprezentate în cadrul celei de-a unsprezecea ediții a acestor interesante și instructive întâlniri.
Nicolae Prelipceanu, Un concert în care la tobe este Trahanache,
în Teatrul azi nr.9-10/2022