Din primul moment și până în cel din urmă, spectacolul reușește ceva, și anume să sugereze atmosfera întunecată a unui târziu Ev Mediu românesc, prelungit dincolo de limitele celui european și cam fără legătură cu el.

Nicoale Prelipceanu, Un spectacol după Lucian Blaga,
în Teatrul azi nr. 12/2018

Tânărul Andrei Măjeri, cu montarea Meșterul Manole se înscrie pe lista regizorilor care nu doar trebuie urmăriți, dar care deja încep să-și formeze un glas limpede (...). Așezând alături de celelalte spectacole ale sale (...) o piesă de Lucian Blaga, cu toate riscurile artistice pe care un astfel de titlu le aduce cu sine, demonstrează că are curajul necesar să se avânte pe teritoriul marilor teme - importante și ardente, să-și pună întrebări grele, care îl expun, și să facă cercetare curturală, dar și personală, intimă.

            Irina Zlotea, Despre viziunile clujene, pe scurt,
în Teatrul azi nr.12/2018
 

În sfârşit o premieră reprezentativă pentru omagierea personalităţii părintelui spiritual al Teatrului Naţional din Cluj şi o contribuţie majoră în vederea centenarului Marii Uniri! Statuia lui Lucian Blaga din faţa clădirii teatrului, realizată de Romul Ladea, numele poetului şi dramaturgului de pe frontispiciu primesc, în această lumină, o mai solidă determinare şi firească motivaţie valorică. Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj se dovedeşte demn de numele ce îl poartă. Premiera cu Meşterul Manole tinde să fie un eveniment. Piesa a primit carnaţie scenică postmodernistă în regia tânărului regizor Andrei Măjeri, plasând acţiunea, după dorinţa autorului, în „timp mitic românesc“. Viziunea regizorală se concentrează pe mitul creaţiei ca izbăvire divină, abstrasă din haosul rătăcirilor. Nuanţele de eseu teatral sunt îmbinate cu cele de feerie poetică vizuală şi tragism mitic. Spectacolul este rezultatul însumării unor sinteze sincretice, eşalonate în ritm baladesc, oniric.

Adrian Țion, Meșterul Manole într-o viziune postmodernă,
în Făclia 12 iunie 2018
 

(...) Țin să subliniez că, în opinia mea, Meşterul Manole este ceea ce se cheamă un spectacol demn de luat în seamă. Un spectacol bun, nu numai în contextul carierei de până acum a lui Andrei Măjeri, ci şi pentru ceea ce înseamnă afişul curent al Teatrului Naţional „Lucian Blaga". De salutat şi pentru modul în care înţelege instituţia producătoare să îşi onoreze patronul spiritual. Nu în ultimul rând, spectacolul cu Meşterul Manole este un exemplu demn de urmat de toate acele Teatre animate, în mod real, de a contribui, cu mijloacele artei proprii, la sărbătorirea Centenarului.

Mircea Morariu, Între măsurători și rugăciune,
pe Adevărul.ro, 21 iun.2018

(...) demersul regizorului Andrei Măjeri înlătură orice ar putea fi lipsit de nerv și de credibilitate, găsind noi fațete ale textului, fără ireverențe ori vreo tratare iconoclastă gratuită. Legenda e împrospătată, carnația personajelor devine veridică.

Alexandru Jurcan, Blaga și Vișniec la Național,

în revista Tribuna nr. 381, 16-31 iulie 2018
 

Andrei Măjeri a conceput un spectacol cu potenţial montând „Meşterul Manole" după Lucian Blaga la Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca. Pornind de la bun început de la conceptul de remix, de reinterpretare şi mizând pe liniile de forţă ale textului, temele general valabile şi mitul creatorului, demersul său artistic are consistenţă şi coerenţă, impresionează vizual (...)

Alina Epîngeac, „Meșterul Manole“ - Doctor Jekyll sau Mister Hyde?,

revista online de teatru Yorick.ro, nr.424, 16 oct.2018
 

Viziunea regizorală (...) se fundamentează pe o abordare de tip geometric a unei realități ce scapă interpretărilor de ordin rațional. Există în această montare o abordare matematică a realității ce permite însă manifestarea unor fapte care eludează înțelegerea comună. (...) Spectacolul semnat de Andrei Măjeri și echipa lui are, în concluzie, meritul de a fi fost realizat printr-o arheologie onestă și creativă în textele lui Lucian Blaga (țesînd și scrieri filosofice și poetice în substanța textului dramatic) și de a provoca un exercițiu de conștientizare cu privire la posibilitățile scenice pe care le deschide un text atît de puțin vizitat.

Gina Șerbănescu, Meșterul Manole, o geometrie sacrificială,
în Dilema Veche, 4 iulie 2018

Paradoxal, taman soborul, ipocrit şi lipsit de umanitate, se rosteşte pentru justiţie, una deopotrivă mundană şi în acord cu tablele legii. Amplificând astfel, în ultimele clipe, tragedia. E aproape un loc comun că o creaţie cere o jertfă. E simplu şi îndelung ilustrat în istorie. Dar Avraam a fost oprit de Dumnezeu în ultima clipă, înainte de gestul fatal. Legenda zidarului ce face un sacrificiu este răspândită pe tot felul de meleaguri, din Deva până în Ţara Soarelui Răsare. E drept că Manole are de ridicat un templu, nu o simplă construcţie pentru oameni. Manole este Artistul. Şi spectacolul lui Măjeri pe asta focalizează. Artistul, în sine, şi doza, mai mică sau mai mare, din esenţa lui în noi. O dată căzând cortina, trebuie să o iau de la capăt, pentru a vedea altfel.

Marius Dobrin, Altfel - Meșterul Manole,

în Agenda LiterNet, martie 2021